Curtea Constituțională

Decizia nr. 810/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 august 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mariana Gherghina Besciu în Dosarul nr. 18.553/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 și nr. 4.658D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Ana Pepa și Mihai Apostol în Dosarul nr. 4.229/115/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă, Iosif Lupșan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, Iancu Lucian Spiru în Dosarul nr. 10.799/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Ioan Barabaș în Dosarul nr. 15.485/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Mihail Serengău în Dosarul nr. 4.128/115/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă și Călina Serafin, Maria Jurchescu și Ana Bălulescu în Dosarul nr. 115/115/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 și nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, având în vedere că acestea au obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 și nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010 și 6 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 și nr. 15.485/3/2010, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mariana Gherghina Besciu, de Iancu Lucian Spiru și de Ioan Barabaș în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin încheierile din 20 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 și nr. 115/115/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Ana Pepa și Mihai Apostol, Mihail Serengău și Călina Serafin, Maria Jurchescu și Ana Bălulescu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.018/108/2010, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Magdalena Iuhasz într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Iosif Lupșan într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (1), (4) și (6) din Constituție referitoare la emiterea ordonanțelor de urgență, arătându-se că Legea nr. 221/2009 este o lege organică, fiind adoptată de către Parlament potrivit prevederilor constituționale ale art. 75 și 76 alin. (1), motiv pentru care modificarea acesteia prin ordonanță de urgență este neconstituțională. Totodată, se arată că nu a existat o situație extraordinară care să necesite adoptarea în regim de urgență a măsurilor prevăzute în textele lege criticate și că motive precum urgența și necesitatea menținerii echilibrului bugetar au fost invocate în mod arbitrar, subiectiv și pur formal cu ocazia elaborării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010.

Din punct de vedere al constituționalității intrinseci, se susține încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) ce reglementează egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În acest sens, se arată că dispozițiile criticate retroactivează, încălcând norma constituțională de la art. 15 alin. (2), în privința persoanelor care au obținut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătorești nedefinitive la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2009, creând, totodată, un regim juridic discriminatoriu pentru persoane ce se află în situații de fapt identice, dar în privința cărora cererile de chemare în judecată, având ca obiect acordarea de despăgubiri, se află în faze diferite de soluționare, fapt ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Se susține și încălcarea prevederilor art. 1 și art. 4 din Constituție și a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătându-se că textele criticate creează discriminare între persoanele în privința cărora au fost pronunțate hotărâri definitive sau irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privința cărora au fost pronunțate astfel de hotărâri în primă instanță până la această dată și persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.

Se mai arată că impunerea unor limite în aprecierea de către instanțe a cuantumului despăgubirilor acordate reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție.

Se apreciază că textele criticate încalcă și prevederile constituționale ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, arătând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 plafonează în mod abuziv despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor care au suferit condamnări politice sau cărora le-au fost aplicate măsuri administrative cu caracter politic, soților și descendenților acestora până la al doilea grad inclusiv, despăgubiri a căror valoare poate fi stabilită numai de către instanțele de judecată pentru fiecare situație în parte.

Cu privire la prevederile art. 124 alin. (2) și (3) din Constituție, se susține că textele criticate încalcă principiul independenței justiției, limitând posibilitatea acordării unor despăgubiri proporționale cu gravitatea prejudiciilor suferite. Referitor la dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, se arată că textele criticate reprezintă un abuz de drept din partea puterii executive, neacordându-se astfel prioritate în aplicare prevederilor art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia abuzul de drept este interzis.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarele nr. 4.324D/2010 și nr. 4.572D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "plafonarea despăgubirilor la un anumit cuantum intră în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicție cu prevederile constituționale invocate de reclamant".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.657D/2010 și nr. 4.658D/2010, arată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că prevederile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (3), întrucât prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 și persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun, încălcând, totodată, principiul independenței justiției, deoarece stabilirea cuantumului despăgubirilor este atribuția exclusivă a instanțelor de judecată.

De asemenea, instanța susține că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1), deoarece acestea impun aplicarea unui text legal unor acțiuni deja soluționate în primă instanță, iar plafonarea despăgubirilor se aplică doar în litigiile în care nu au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, reclamanții din aceste litigii fiind discriminați în raport cu cei în favoarea cărora astfel de hotărâri au fost pronunțate până la acea dată.

Tribunalul Arad - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.346D/2010, reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, considerând că autoarea ridică mai degrabă o problemă de interpretare a legii decât o chestiune de constituționalitate.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în Dosarul nr. 4.462D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă normele constituționale ale art. 1, art. 4, art. 15 alin. (2) și art. 16.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 4.571D/2010, susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, susținând că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 115 alin. (4).

Astfel, instanța arată că textele criticate încalcă principiul neretroactivității legilor, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată se naște în patrimoniul titularului un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate ulterior.

Totodată, instanța susține că normele criticate contravin principiului egalității în drepturi, statuat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece acestea creează discriminare între persoanele în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, persoanele care au obținut hotărâri în primă instanță având același obiect și persoanele ale căror cereri introduse sub imperiul legii vechi nu au fost soluționate la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2009.

Instanța arată, de asemenea, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2009 încalcă principiul accesului liber la justiție, reglementat la art. 21 din Legea fundamentală, întrucât prevăd plafoane derizorii ale despăgubirilor ce pot fi acordate conform prevederilor Legii nr. 221/2009, plafoane ce se aplică inclusiv litigiilor aflate în curs de soluționare și care îngrădesc dreptul de apreciere al instanțelor învestite cu judecarea cauzelor.

Instanța opinează că textele criticate încalcă și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece nu se justifică urgența adoptării lor atâta timp cât în nota de fundamentare ce însoțește proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2009 se afirmă că la acea dată nu existau hotărâri judecătorești irevocabile în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.

Din analiza dosarelor Curtea reține însă că, în realitate, autorii excepției critică prevederile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, care au următorul cuprins:

- Art. I pct. 1:

"

Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";

- Art. II:

"

Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 alin. (1), (4) și (6) cu privire la emiterea ordonanțelor de urgență, ale art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la înfăptuirea justiției, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană și prevederile art. 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării și a abuzului de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010, 6 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 20 octombrie 2010 și 21 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituționale.

2. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Mariana Gherghina Besciu, Iancu Lucian Spiru și de Ioan Barabaș în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 și nr. 15.485/3/2010 ale Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Ana Pepa și Mihai Apostol, Mihail Serengău, Călina Serafin, Maria Jurchescu și Ana Bălulescu în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 și nr. 115/115/2010 ale Curții de Apel Timișoara - Secția civilă, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă și Iosif Lupșan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
;
se încarcă...