Persoana fizică | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Despre persoane -
TITLUL II
Persoana fizică Jurisprudență

CAPITOLUL I Capacitatea civilă a persoanei fizice Jurisprudență, Reviste (1)

SECȚIUNEA 1 Capacitatea de folosință

Noțiune

Art. 34. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (5), Librăria Indaco (3)

Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile. Jurisprudență

Durata capacității de folosință

Art. 35. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

Capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Jurisprudență

Drepturile copilului conceput

Art. 36. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (9), Librăria Indaco (2)

Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu. Dispozițiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepțiunii sunt aplicabile. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 2-a
Capacitatea de exercițiu

Noțiune

Art. 37. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4), Librăria Indaco (4)

Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. Jurisprudență

Începutul capacității de exercițiu

Art. 38. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

(1) Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Reviste (1)

(2) Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. Reviste (4), Doctrină (1)

Situația minorului căsătorit

Art. 39. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (6)

(1) Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu. Reviste (5), Doctrină (4)

(2) În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercițiu. Reviste (4), Doctrină (2)

Capacitatea de exercițiu anticipată

Art. 40. - Reviste (13), Doctrină (10), Modele (1)

Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul consiliului de familie.

Capacitatea de exercițiu restrânsă

Art. 41. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Modele (3), Librăria Indaco (2)

(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței de tutelă. Încuviințarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (2)

(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor. Reviste (7), Doctrină (3)

Regimul unor acte ale minorului

Art. 42. - Legislație conexă (1), Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul. Reviste (6), Doctrină (1)

(2) În acest caz, minorul exercită singur drepturile și execută tot astfel obligațiile izvorâte din aceste acte și poate dispune singur de veniturile dobândite. Reviste (3)

Lipsa capacității de exercițiu

Art. 43. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3), Modele (1), Librăria Indaco (1)

(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; Reviste (2), Doctrină (1)

b) interzisul judecătoresc. Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. Reviste (6), Doctrină (3)

(4) Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru. Reviste (2), Doctrină (2)

Sancțiune

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Reviste (4), Doctrină (6), Modele (3), Proceduri (1), Librăria Indaco (1)

(1) Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și actele făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când această autorizare este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă poate invoca și singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicție judecătorească. Jurisprudență

Frauda comisă de incapabil

Art. 45. - Reviste (3), Doctrină (5)

Simpla declarație că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții induse în eroare, poate menține contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancțiune civilă adecvată.

Regimul nulității

Art. 46. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdicție judecătorească incapacitatea acestuia. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Acțiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, precum și de ocrotitorul legal. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(3) Atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare. Doctrină (2)

Limitele obligației de restituire

Art. 47. - Reviste (2), Doctrină (5)

Persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu este obligată la restituire decât în limita folosului realizat. Dispozițiile art. 1.635-1.649 se aplică în mod corespunzător.

Confirmarea actului anulabil

Art. 48. - Reviste (2), Doctrină (5)

Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur în timpul minorității, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităților cerute pentru încheierea lui valabilă. În timpul minorității, confirmarea actului anulabil se poate face numai în condițiile art. 1.263 și 1.264. Reviste (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Declararea judecătorească a morții

Cazul general

Art. 49. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (8), Modele (2), Librăria Indaco (3)

(1) În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață. Jurisprudență

(2) Dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socotește de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Cazuri speciale

Art. 50. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (8), Librăria Indaco (1)

(1) Cel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Dacă ziua în care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariția nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 49 alin. (2).

(3) Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Procedura de declarare a morții

Art. 51. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Doctrină (6), Modele (1)

Soluționarea cererii de declarare a morții se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Data prezumată a morții celui dispărut

Art. 52. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (7), Modele (2), Librăria Indaco (1)

(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viață la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morții. Dacă hotărârea nu arată și ora morții, se socotește că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morții. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz. Jurisprudență

(3) Instanța judecătorească poate rectifica data morții stabilită potrivit dispozițiilor alin. (1) și (2), dacă se dovedește că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morții este cea stabilită prin hotărârea de rectificare. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

Prezumție

Art. 53. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

Cel dispărut este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Anularea hotărârii de declarare a morții

Art. 54. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (6), Modele (3)

(1) Dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispozițiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii știa ori trebuia să știe că persoana declarată moartă este în viață. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

Descoperirea certificatului de deces

Art. 55. - Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1)

Orice persoană interesată poate cere oricând anularea hotărârii declarative de moarte, în cazul în care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort. Jurisprudență

Plata făcută moștenitorilor aparenți

Art. 56. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Plata făcută moștenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărârii declarative de moarte, este valabilă și liberatorie, dacă a fost făcută înainte de radierea din registrul de stare civilă a mențiunii privitoare la deces, cu excepția cazului în care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este în viață.

Drepturile moștenitorului aparent

Art. 57. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Moștenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărâre judecătorească este în viață păstrează posesia bunurilor și dobândește fructele acestora, cât timp cel reapărut nu solicită restituirea lor.

CAPITOLUL II Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente Jurisprudență, Librăria Indaco (1)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune

Drepturi ale personalității

Art. 58. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (4)

(1) Orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Reviste (9)

(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile. Doctrină (1)

Atributele de identificare

Art. 59. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la reședință, precum și la o stare civilă, dobândite în condițiile legii.

Dreptul de a dispune de sine însuși

Art. 60. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4)

Persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

SECȚIUNEA a 2-a
Drepturile la viață, la sănătate și la integritate ale persoanei fizice

Garantarea drepturilor inerente ființei umane

Art. 61. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Librăria Indaco (3)

(1) Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege. Reviste (3)

(2) Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei. Reviste (1), Doctrină (1)

Interzicerea practicii eugenice

Art. 62. - Doctrină (4)

(1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. Reviste (1)

(2) Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecției persoanelor. Reviste (2)

Intervențiile asupra caracterelor genetice

Art. 63. - Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Sunt interzise orice intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenței persoanei, cu excepția celor care privesc prevenirea și tratamentul maladiilor genetice. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este interzisă orice intervenție având drept scop crearea unei ființe umane genetic identice unei alte ființe umane vii sau moarte, precum și crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare. Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia. Reviste (1), Doctrină (1)

Inviolabilitatea corpului uman

Art. 64. - Reviste (2), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) Corpul uman este inviolabil. Doctrină (1)

(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică și psihică. Nu se poate aduce atingere integrității ființei umane decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Doctrină (1)

Examenul caracteristicilor genetice

Art. 65. - Doctrină (4)

(1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decât în cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii. Reviste (1)

Interzicerea unor acte patrimoniale

Art. 66. - Referințe (1), Reviste (11), Doctrină (5)

Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.

Intervențiile medicale asupra unei persoane

Art. 67. - Doctrină (4)

Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Prelevarea și transplantul de la persoanele în viață

Art. 68. - Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

(1) Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatori în viață se fac exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil și expres al acestora și numai după ce au fost informați, în prealabil, asupra riscurilor intervenției. În toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimțământului dat, până în momentul prelevării. Doctrină (1)

(2) Se interzice prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană de la minori, precum și de la persoanele aflate în viață, lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevăzute de lege.

Sesizarea instanței judecătorești

Art. 69. - Jurisprudență, Doctrină (4)

La cererea persoanei interesate, instanța poate lua toate măsurile necesare pentru a împiedica sau a face să înceteze orice atingere ilicită adusă integrității corpului uman, precum și pentru a dispune repararea, în condițiile prevăzute la art. 252-256, a daunelor materiale și morale suferite.

SECȚIUNEA a 3-a
Respectul vieții private și al demnității persoanei umane

Dreptul la libera exprimare

Art. 70. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4), Librăria Indaco (3)

(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Dreptul la viața privată

Art. 71. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Librăria Indaco (3)

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. Reviste (2)

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Reviste (4), Doctrină (2)

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Reviste (1)

Dreptul la demnitate

Art. 72. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (3), Librăria Indaco (2)

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Dreptul la propria imagine

Art. 73. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (4), Librăria Indaco (4)

(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile. Jurisprudență, Reviste (1)

Atingeri aduse vieții private

Art. 74. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private:

a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuință sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; Reviste (2), Doctrină (1)

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări; Reviste (1)

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia; Jurisprudență, Reviste (1)

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; Jurisprudență

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; Jurisprudență

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; Jurisprudență, Reviste (2)

g) difuzarea de materiale conținând imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptățite; Reviste (1)

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; Jurisprudență, Reviste (2)

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Limite

Art. 75. - Jurisprudență, Reviste (21), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. Jurisprudență, Reviste (2)

Prezumția de consimțământ

Art. 76. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Când însuși cel la care se referă o informație sau un material le pune la dispoziția unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoștință că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului, consimțământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale

Art. 77. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile și condițiile prevăzute de legea specială.

SECȚIUNEA a 4-a
Respectul datorat persoanei și după decesul său
Puneri în aplicare (1)

Respectul datorat persoanei decedate

Art. 78. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum și cu privire la corpul său. Jurisprudență

Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate

Art. 79. - Puneri în aplicare (1), Reviste (9), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanei aflate în viață.

Respectarea voinței persoanei decedate

Art. 80. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii și poate dispune cu privire la corpul său după moarte. În cazul celor lipsiți de capacitate de exercițiu sau al celor cu capacitate de exercițiu restrânsă este necesar și consimțământul scris al părinților sau, după caz, al tutorelui. Reviste (3)

(2) În lipsa unei opțiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voința soțului, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a avut loc decesul. În toate cazurile se va ține seama de apartenența confesională a persoanei decedate. Reviste (1)

Prelevarea de la persoanele decedate

Art. 81. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (4), Doctrină (5)

Prelevarea de organe, țesuturi și celule umane, în scop terapeutic sau științific, de la persoanele decedate se efectuează numai în condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieții, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil și expres dat, în ordine, de soțul supraviețuitor, de părinți, de descendenți ori, în sfârșit, de rudele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Jurisprudență

CAPITOLUL III Identificarea persoanei fizice

SECȚIUNEA 1 Numele

Dreptul la nume

Art. 82. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (2)

Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.

Structura numelui

Art. 83. - Reviste (5), Doctrină (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (1)

Numele cuprinde numele de familie și prenumele.

Dobândirea numelui

Art. 84. - Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

(1) Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în condițiile prevăzute de lege. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza declarației de naștere. Este interzisă înregistrarea de către ofițerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole și a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică și bunele moravuri ori interesele copilului, după caz. Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Numele de familie și prenumele copilului găsit, născut din părinți necunoscuți, precum și cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condițiile legii speciale. Doctrină (1)

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 85. - Referințe (2), Legislație conexă (1), Reviste (3), Doctrină (7), Librăria Indaco (1)

Cetățenii români pot obține, în condițiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

SECȚIUNEA a 2-a
Domiciliul și reședința

Dreptul la domiciliu și reședință

Art. 86. - Jurisprudență, Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Reviste (3)

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe. Jurisprudență, Reviste (4)

Domiciliul

Art. 87. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (6), Proceduri (1), Librăria Indaco (2)

Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reședința

Art. 88. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.

Stabilirea și schimbarea domiciliului

Art. 89. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. Jurisprudență, Reviste (1)

Prezumția de domiciliu

Art. 90. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. Jurisprudență

Dovada

Art. 91. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Librăria Indaco (2)

(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. Jurisprudență, Reviste (1)

Domiciliul minorului și al celui pus sub interdicție judecătorească

Art. 92. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1), Librăria Indaco (1)

(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire. Reviste (2)

(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Cazuri speciale

Art. 93. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament. Reviste (1)

Domiciliul persoanei puse sub curatelă

Art. 94. - Reviste (3), Doctrină (4)

În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îl reprezinte. Jurisprudență

Domiciliul la curatorul special

Art. 95. - Reviste (2), Doctrină (4), Proceduri (1)

Dacă a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemați la moștenire au domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îi reprezinte.

Domiciliul profesional

Art. 96. - Reviste (2), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce privește obligațiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc.

Domiciliul ales

Art. 97. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

(1) Părțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act. Reviste (3)

(2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris. Reviste (2)

SECȚIUNEA a 3-a
Actele de stare civilă
Referințe (1)

Starea civilă

Art. 98. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Librăria Indaco (5)

Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.

Dovada stării civile

Art. 99. - Referințe (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1), Librăria Indaco (1)

(1) Starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni. Reviste (1), Doctrină (3)

(3) Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Reviste (2), Doctrină (3)

(4) Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acțiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre își pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă

Art. 100. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (2), Librăria Indaco (1)

(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă. Jurisprudență, Doctrină (3), Modele (1)

(3) Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată și o acțiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Înscrierea mențiunilor pe actul de stare civilă

Art. 101. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (2)

Anularea, completarea, modificarea și rectificarea unui act de stare civilă sau a unei mențiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispoziție a primarului, se înscriu numai prin mențiune pe actul de stare civilă corespunzător. În acest scop, hotărârea judecătorească rămasă definitivă se comunică de îndată, din oficiu, de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

Actele întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent

Art. 102. - Reviste (2), Doctrină (5)

Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calități. Jurisprudență, Reviste (1)

Alte mijloace de dovadă a stării civile

Art. 103. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (6)

Starea civilă se poate dovedi, înaintea instanței judecătorești, prin orice mijloace de probă, dacă:

a) nu au existat registre de stare civilă; Reviste (1), Doctrină (1)

b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte; Jurisprudență, Doctrină (1)

c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă;

d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Legea privind stabilirea dreptului la nume - Marian Orzață
Conform art. 7 pct. 1. din Convenția O.N.U. privind drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990, copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibiliului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia.
De asemenea, conform art. 2576 din Codul civil, numele persoanei este cârmuit de legea sa națională. Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la naștere este cârmuită, la alegere, fie de legea statului a cărui cetățenie comună o au atât părinții, cât și copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut și locuiește de la naștere. Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârșite în România, este asigurată potrivit legii române.
[ Mai mult... ]

Structura numelui - Marian Orzață
Textul de lege nu oferă și o definiție a numelui, rezumându-se doar la a preciza faptul că acesta este compus din numele de familie și prenumele.
Conform dicționarului explicativ al limbii române numele reprezintă un cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Notă. Art. 34. În cadrul acestui articol se regăsesc prevederile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, care afost reformulat conform definiției din doctrină. [ Mai mult... ] 

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
    Atunci, când ne referim la raporturile juridice civile și la conținutul acestor raporturi juridice, capacitatea juridică este denumită capacitatea civilă sau de drept civil. Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor (fizice și juridice) A se vedea art. 28 alin. (1) - (2) noul C. civ..și reprezintă calitatea de afi subiect de drept civil, este aptitudinea generală și abstractă de afi titular de drepturi și obligații civile. Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu. Rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la ocategorie socială ori la ocategorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum și orice altă situație similară nu au nicio influență asupra capacității civile. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Definiție. Textul art. 34 noul C. civ. ne oferă o definiție legală a capacității de folosință. 
    Capacitatea de folosință este o parte a capacității civile a persoanei fizice, aspect care rezultă și din modul de reglementare. Astfel, capacitatea de folosință este reglementată în secțiunea I a Capitolului I, care este intitulat „Capacitatea civilă a persoanei fizice”. [ Mai mult... ] 

Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
    67 Definiția legală acapacității de folosință este dată de art. 34 C. civ.., potrivit căruia „Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de aavea drepturi și obligații civile”. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
   1. Capacitatea civilă este o parte a capacității juridice, care constă în aptitudinea persoanei de a-și exercita drepturile civile și de a-și asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice. Ea se împarte în capacitate de folosință și capacitate de exercițiu. 
   2. Capacitatea de folosință este cea care face din individul uman subiect de drept; avem de-a face cu o categorie juridică ce are vocația de a explica tehnic cum se poate ca orice om să fie titular de drepturi și obligații juridice. Prin urmare, capacitatea de folosință nu e un simplu instrument tehnic, dezvoltat în conexiune cu actul juridic, ci o categorie juridică esențială, care face posibilă comprehensiunea juridică a omului ca subiect de drept. Lipsa capacității de folosință valorează negarea personalității juridice a omului, transformarea acestuia în obiect sau în marionetă juridică. Capacitatea de folosință nu e decât sinonimul ființei juridice a omului, ființă care există de la naștere până la moarte (I. Reghini, Ș. Dia­conescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. a 2-a, Ed. Sfera juridică, Cluj-Napoca, 2008, p. 418). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Dispoziții generale
Persoana fizică
Ocrotirea persoanei fizice
Persoana juridică
Apărarea drepturilor nepatrimoniale
Dispoziții generale
Căsătoria
Rudenia
Autoritatea părintească
Obligația de întreținere
Bunurile și drepturile reale în general
Proprietatea privată
Reviste:
Revista Curierul Fiscal nr. 6/2017
Considerații privind semnificația termenului "copil" în legislația internă a României
Despre declararea judecătorească a morții și efectele acesteia
Instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. Verificarea competenței
Oglinzi paralele: Este puterea de reprezentare o veritabilă putere?/Miroirs parallèles: Le pouvoir de représentation est-il un vrai pouvoir?/Parallel mirrors: Is the power of agency a true power?
Opinii privind drepturile și îndatoririle părintești ale părintelui minor conform art. 490 C. Civ.
Dreptul la libera exprimare - drept subiectiv și limită a dreptului la viața privată
Autoritatea părintească
Dreptul la demnitate în concepția C. civ.*
Dreptul la libera exprimare - drept subiectiv și limită a dreptului la viața privată
Doctrină:
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile Conform Noului Cod civil, ediția 1
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Modele:
Acțiune în anularea unui act de partaj voluntar.
Acțiune în anularea unei înstrăinări consimțite fără încuviințarea prealabilă a reprezentantului legal, . . .
Acțiune în anularea unui act juridic încheiat de minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani (sau de persoana pusă sub interdicție).
Declararea judecătorească a morții
Cerere de rectificare a datei morții.
Anularea hotărârii declarative de moarte
Acțiune în anularea, modificarea sau completarea unui act de stare civilă
Acțiuni privind actele de stare civilă
Cerere pentru recunoașterea capacității de exercițiu anticipată (emanciparea minorului care a împlinit 16 ani)
Acțiune în anularea unui act încheiat, fără încuviințarea prealabilă a reprezentantului legal, . . .
Proceduri:
Procedură privind notarea în cartea funciară
Procedură privind vânzarea-cumpărarea imobilelor
Referințe în cărți:
Atributele de identificare ale persoanei fizice
Drept civil. Persoanele
Noul Cod civil si legislatie conexă - 2016
Noul Cod civil. Legislație consolidată și index 1 martie 2016
Moștenirea în noul Cod civil - Studii teoretice și practice - Ediția a II-a, revăzută și adăugită
Protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată
Dreptul Afacerilor. Teoria generală. Contractul
Cum să comunici în mod legal sau dreptul publicității
Dreptul la propria imagine. O perspectivă practică
Tehnica redactării unui contract. Elementele contractului. Redactarea clauzelor contractuale
Legislație conexă :
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Codul Muncii din 2003
Codul de procedură civilă din 2010
Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date
Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice
Ordonanța nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice
;
se încarcă...