Interpretarea și efectele legii civile | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Despre legea civilă -
CAPITOLUL III
Interpretarea și efectele legii civile

Interpretarea legii Reviste (1)

Art. 9. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor. Reviste (2)

(3) Interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății. Jurisprudență, Reviste (1)

Interzicerea analogiei

Art. 10. - Jurisprudență, Reviste (22), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

Legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri

Art. 11. - Jurisprudență, Reviste (29), Doctrină (5)

Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.

Libertatea de a dispune

Art. 12. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5)

(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil. Reviste (5), Doctrină (1)

Renunțarea la drept

Art. 13. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

Renunțarea la un drept nu se prezumă.

Buna-credință

Art. 14. - Jurisprudență, Reviste (43), Doctrină (6), Librăria Indaco (3)

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (2)

(2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară. Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (3)

Abuzul de drept

Art. 15. - Jurisprudență, Reviste (59), Doctrină (6), Librăria Indaco (4)

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (1)

Vinovăția

Art. 16. - Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Fapta este săvârșită cu intenție când autorul prevede rezultatul faptei sale și fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Jurisprudență, Reviste (10)

(3) Fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese. Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (1)

(4) Atunci când legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție. Reviste (5), Doctrină (1)

Eroarea comună și invincibilă

Art. 17. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Cu toate acestea, când cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Eroarea comună și invincibilă nu se prezumă.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile în materie de carte funciară și nici în alte materii în care legea reglementează un sistem de publicitate. Reviste (2)

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Abuzul de drept. Răspundere civilă delictuală. Cumulul răspunderii civile cu răspunderea penală - Mădălina Moceanu
1. Administratorul unei societăți comerciale cu răspundere limitată – persoană fizică – are calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constând în prejudicierea statului ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale aplicabile societăților comerciale, precum și tuturor operațiunilor economice.
2. Răspunderea penală a administratorului societății comerciale nu înlătură răspunderea civilă delictuală pentru pagubele astfel produse.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Articolul 9 noul C. civ. admite două modalități de interpretare alegii. Interpretarea legală este făcută de organul care aadoptat norma civilă supusă interpretării prin emiterea unei norme interpretative ce are efecte numai pentru viitor. Vechea reglementarea anormelor interpretative era diferită, considerându-se că normele interpretative fac corp comun cu legea, situație care determina aplicarea lor retroactivă. Reglementarea de la alin. (2) nu va mai permite acest lucru, textul legal fiind lipsit de echivoc. Interpretarea judiciară, realizată de instanța de judecată, are efecte exclusiv în cazul dedus judecății, fiind practic diminuată puterea precedentului judiciar. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Preliminarii. Norma juridică este generală și abstractă, trăsături ce rezultă din nevoia de a i se asigura un grad de previzibilitate maximă. Enunțurile generale utilizate în redactarea textelor de lege impun „determinarea conținutului și, prin urmare, a întinderii de aplicațiune a normei juridice, a înțelesului ei exact” (a se vedea Y. Eminescu, în T. Ionașcu, ș.a., Tratat de drept civil, p. 136). Nu mai puțin, legiuitorul utilizează, adesea, cuvinte sau expresii care au un sens tehnic juridic, iar nu cel din vorbirea obișnuită (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 62), după cum unele formulări de texte sunt ambigue, imprecise sau neclare (a se vedea G. Boroi, Drept civil, p. 36). În mod obligatoriu, în toate aceste cazuri se impune interpretarea legii civile ca operațiune „logico-rațională de lămurire, explicare a conținutului și a sensului normelor de drept civil, în sensul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situații din viața practică în ipotezele care le conțin” (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 61). Lămurirea înțelesului unei dispoziții legale trebuie să înceapă prin analiza gramaticală a normei (interpretarea gramaticală), iar frecvent este cerută determinarea legăturii normei supusă interpretării cu alte norme juridice (interpretarea sistematică) ori aflarea scopului acesteia, într-un context istoric dat (interpretarea istorico-teleologică), metode care nu pot fi separate de aplicarea regulilor logicii formale (interpretarea logică). [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
   1. Interpretarea normei juridice civile este o operațiune logico-rațională prin care se stabilește sensul (semnificația) conținutului normei, în vederea aplicării ei la o situație juridică concretă (C.T. Ungureanu, op. cit., p. 34). 
   2. Codul civil din 1864 nu conținea decât două reguli generale de interpretare, care, de fapt, erau reguli de aplicare a legii (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 72), și anume prevederea art. 3 (conform căreia judecătorul era obligat să soluționeze orice cauză cu care era învestit, fie că era reglementată de lege, fie că nu era) și aceea cuprinsă în art. 4 (prin care judecătorului îi era interzis să se pronunțe prin dispoziții generale). De aceea, interpretarea normei juridice civile avea la bază principii generale, întemeiate pe rațiune, logică și echitate (idem, p. 73), utilizându-se și regulile de aplicare a convențiilor. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Articolul 9 noul C. civ. admite două modalități de interpretare alegii. Interpretarea legală este făcută de organul care aadoptat norma civilă supusă interpretării prin emiterea unei norme interpretative ce are efecte numai pentru viitor. Vechea reglementarea anormelor interpretative era diferită, considerându-se că normele interpretative fac corp comun cu legea, situație care determina aplicarea lor retroactivă. Reglementarea de la alin. (2) nu va mai permite acest lucru, textul legal fiind lipsit de echivoc. Interpretarea judiciară, realizată de instanța de judecată, are efecte exclusiv în cazul dedus judecății, fiind practic diminuată puterea precedentului judiciar. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Preliminarii. Norma juridică este generală și abstractă, trăsături ce rezultă din nevoia de a i se asigura un grad de previzibilitate maximă. Enunțurile generale utilizate în redactarea textelor de lege impun „determinarea conținutului și, prin urmare, a întinderii de aplicațiune a normei juridice, a înțelesului ei exact” (a se vedea Y. Eminescu, în T. Ionașcu, ș.a., Tratat de drept civil, p. 136). Nu mai puțin, legiuitorul utilizează, adesea, cuvinte sau expresii care au un sens tehnic juridic, iar nu cel din vorbirea obișnuită (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 62), după cum unele formulări de texte sunt ambigue, imprecise sau neclare (a se vedea G. Boroi, Drept civil, p. 36). În mod obligatoriu, în toate aceste cazuri se impune interpretarea legii civile ca operațiune „logico-rațională de lămurire, explicare a conținutului și a sensului normelor de drept civil, în sensul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situații din viața practică în ipotezele care le conțin” (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 61). Lămurirea înțelesului unei dispoziții legale trebuie să înceapă prin analiza gramaticală a normei (interpretarea gramaticală), iar frecvent este cerută determinarea legăturii normei supusă interpretării cu alte norme juridice (interpretarea sistematică) ori aflarea scopului acesteia, într-un context istoric dat (interpretarea istorico-teleologică), metode care nu pot fi separate de aplicarea regulilor logicii formale (interpretarea logică). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Dispoziții generale
Aplicarea legii civile
Interpretarea și efectele legii civile
Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice
Reviste:
Limitele libertății de a contracta în afaceri: în căutarea unor repere în materia "bunelor moravuri"
Analiza bunei-credințe și a reversului acesteia. O scurtă privire asupra necesității teoriei solidarismului contractual în dreptul civil
Abuzul de drept - Sancțiune sau remediu?
Neexecutarea obligațiilor contractuale/L'inexecution des obligations contractuelles/The non-performance of the contractual obligations
Libertatea contractuală - un concept perimat în zilele noastre?
Opinii privind reglementarea logodnei în Codul Civil român
Discuții în legătură cu unele aspecte juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Oglinzi paralele: Este puterea de reprezentare o veritabilă putere?/Miroirs parallèles: Le pouvoir de représentation est-il un vrai pouvoir?/Parallel mirrors: Is the power of agency a true power?
Prevederi de drept comun aplicabile în materia răspunderii asociaților pentru datoriile unei societăți comerciale. Analiză teoretică și jurisprudențială
Principiul disponibilității și abuzul de drept în procesul civil
Doctrină:
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Comentariile Codului civil - Donația (art. 1011-1033)
Comentariile Codului civil. - Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice (art. 18-24). Cartea funciară (art. 876-915)
Comentariile Codului civil Persoana juridică(art. 187-251)
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Referințe în cărți:
Noile Coduri ale României - Studii și cercetări juridice
Buna și reaua-credință în negocierea și executarea contractelor de drept comun
Dreptul Afacerilor. Teoria generală. Contractul
Obligația contractuală în dreptul roman cu trimiteri comparative la Codul civil
Cum să comunici în mod legal sau dreptul publicității
Noul Cod civil si legislatie conexă - 2016
Drept civil. Obligatiile
Legislație conexă :
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
Codul Muncii din 2003
;
se încarcă...