Îndatoririle specifice | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Autoritatea părintească - Drepturile și îndatoririle părintești -
Îndatoririle specifice

Art. 488. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (6)

(1) Părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) În acest scop, părinții sunt obligați: Reviste (3)

a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; Reviste (2), Doctrină (1)

b) să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; Reviste (1), Doctrină (1)

c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; Reviste (1)

d) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    În ceea ce privește drepturile și îndatoririle părintești, acestea nu sunt cu mult diferite de cele existente în reglementarea coroborată adispozițiilor Codului familiei (art. 100-107) și ale Legii nr. 272/2004 (art. 8, 25, 28, 32, 62). 
    Subliniem, însă, câteva aspecte de noutate: 
    a) consacrarea expresă afaptului că părintele minor, care aîmplinit 14 ani, are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului, nu și pe cele referitoare la bunurile acestuia (pentru acestea din urmă, ase vedea și art. 62 din Legea nr. 272/2004); [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    1003 Ca și sub auspiciile Codului familiei, drepturile și îndatoririle părintești referitoare la persoana copilului, sunt exprimate într-o varietate de opinii. Astfel, unii autori enumeră sub titlul drepturi și obligații părintești privitoare la persoana copilului: dreptul și obligația de a stabili și păstra identitatea copilului, de a crește copilul, de a avea legături personale cu copilul, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, dreptul de a stabili locuința copilului, dreptul de a consimți la căsătoria, logodna și adopția copilului, precum și dreptul de a contesta măsurile dispuse de autorități cu privire la copil și de a formula cereri și acțiuni în nume propriu și în numele copilului (M. Avram, Drept civil. Familia, op. cit., p. 465- 474). Într-o sistematizare apropiată, sunt identificate dreptul și îndatorirea părinților de a crește copilul îngrijind de sănătatea, dezvoltarea, educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, dreptul de a stabili locuința copilului, de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, dreptul de a avea legături personale cu copilul, de a consimți la logodna, căsătoria, adopția copilului, dreptul părinților de a-și exprima opinia cu privire la emanciparea copilului, dreptul și îndatorirea de a întreține copilul, de a reprezenta sau, după caz, de a încuviința actele minorului (D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, op. cit., p. 375-380); în opinia autoarei I. Nicolae părinții au, alături de prerogative ce se regăsesc în sistematizările de mai sus, dreptul și obligația de a supraveghea copilul, dreptul de a lua anumite măsuri față de copil (op. cit., p. 210-211).
În doctrina anterioară noului Cod civil, s-a afirmat că îndatoririle principale ale părinților sunt acelea de a crește și de a întreține copilul, pentru a căror îndeplinire legea a instituit dreptul părinților de a stabili locuința copilului, precum și dreptul de a cere înapoierea acestuia de la orice persoană l-ar ține fără drept (I. Albu, op. cit., p. 327); într-o altă părere, evocându-se aceleași obligații părintești – adică de a crește și de a da întreținere copilului – au fost evidențiate dreptul părinților de a ține copilul, de a-l îndruma, precum și dreptul de a consimți la adopția copilului (E. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein, op. cit., p. 124); într-o lucrare monografică dedicată persoanei fizice și persoanei juridice, sunt enumerate următoarele drepturi părintești: de a ține copilul, de îndrumare, de reprezentare a copilului sau, după caz, de încuviințare a actelor sale civile, precum și dreptul de a consimți la adopția copilului, drepturi cărora le corespund obligația părinților de a crește copilul, de a-l supraveghea, precum și de a-l întreține (M.N. Costin, op. cit., p. 204); într-o altă exprimare, părinților le revin următoarele drepturi și obligații privitoare la persoana copilului: dreptul și îndatorirea de a crește copilul, dreptul de a lua anumite măsuri față de copil, dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, dreptul de a consimți la adopția copilului, dreptul de a avea legături personale cu acesta, dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, dreptul de a stabili locuința copilului (I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 636-647); în fine, sunt considerate obligații părintești îndatorirea de a crește copilul, îndatorirea de a da întreținere acestuia și sunt reținute cu titlu de drepturi părintești dreptul de a stabili locuința copilului și de a-l ține, dreptul de îndrumare, dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, dreptul de a consimți la adopția copilului, dreptul de a-l reprezenta în actele civile sau de a-i încuviința actele juridice (Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, V. Hageanu, op. cit., p. 316-321). Cum se poate observa, ceea ce diferă de la autor la autor este mai curând formula enunțului, fiindcă prin determinarea conținutului propriu-zis al drepturilor și obligațiilor părintești enumerate, în final se ajunge la același rezultat, anume acoperirea integrală a domeniului protecției copilului în latura sa personală.
Potrivit doctrinei franceze, autoritatea părintească „înzestrează” cu următoarele drepturi și îndatoriri: de a stabili locuința copilului, de a supraveghea copilul, dreptul și îndatorirea ambilor părinți de a se îngriji de educația copilului, precum și de sănătatea acestuia, dreptul și îndatorirea de a-l asocia pe minor în toate deciziile care îl privesc [A. Gouttenoire, Autorité parentale, în P. Murat (coord.), Droit de la famille, op. cit., p. 780-791]. Într-o altă sistematizare, părinții au dreptul și obligația de a proteja copilul, de a se îngriji de educația sa, precum și dreptul de a stabili locuința copilului (Fr. Terré, D. Fenouillet, Droit civil. La famille, op. cit., p. 895-899).
[ Mai mult... ]
 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Obligația de creștere. Alin. (1) reia, în bună parte, conținutul art. 487 noul C. civ.. Alin. (2) însă enumeră, cu caracter exemplificativ, cerințe impuse conduitei părinților în raport cu copilul, de natură să asigure creșterea acestuia potrivit obiectivelor enumerate în alin. (1): dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială „în mod armonios”. [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei, ediția 6
Secțiunea 1
Categorii de drepturi și îndatoriri părintești 

    Drepturile și îndatoririle care dau conținut autorității părintești privesc persoana copilului, precum și bunurile acestuia. 
    Distincția dintre cele două segmente interdependente ale ocrotirii copilului își relevă utilitatea în situația excepțională a delegării exercițiului autorității părintești în temeiul hotărârii instanței de tutelă către o altă persoană – fizică sau juridică – la care este decis plasamentul copilului, persoană care va exercita numai drepturile și îndatoririle părintești privitoare la persoana copilului; drepturile și îndatoririle referitoare la bunurile minorului vor fi exercitate, potrivit cu cele stabilite de instanță, fie în comun de către părinți, fie de către unul dintre ei [art. 399 C. civ.. din materia relațiilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, aplicabil de asemenea în cazul nulității sau anulării căsătoriei în baza art. 305 alin. (2) C. civ.., precum și în cazul copilului din afara căsătoriei cu filiația stabilită față de ambii părinți, în temeiul art. 505 alin. (2) C. civ..]. [ Mai mult... ] 

Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
    În acest scop, norma din art. 488 NCC instituie în sarcina părinților următoarele obligații: 
   a) de a coopera cu copilul. Cooperarea presupune, pe de o parte, capacitatea copilului de a se adapta la valorile adulte și la ce așteaptă adulții de la el, chiar și prin renunțarea la integritatea proprie, iar, pe de altă parte, capacitatea adultului de a se adapta la valorile copilului și la ce așteaptă acesta de la adult. Copilul are nevoie să i se descrie situația simplu și clar, deoarece el își structurează gândirea și face conexiunile logice. Copilului trebuie să i se spună ceea ce să facă, să i se stabilească priorități de părinte, să i se ofere opțiuni; [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Independența soților
Schimbarea numelui de familie
Noțiune
Rudenia în linie dreaptă sau colaterală
Afinitatea
Autoritatea părintească
Durata autorității părintești
Îndatorirea de respect
Neînțelegerile dintre părinți
Conținutul autorității părintești
Îndatoririle specifice
Măsurile disciplinare
Drepturile părintelui minor
Religia copilului
Numele copilului
Supravegherea copilului
Relațiile sociale ale copilului
Înapoierea copilului de la alte persoane
Locuința copilului
Schimbarea locuinței copilului
Schimbarea felului învățăturii ori al pregătirii profesionale
Reviste:
Stabilirea locuinței minorului în cazul în care părinții nu conviețuiesc. O analiză juridico-psihologică/La determination du lieu de residence du mineur dans le cas où les parents ne cohabitent pas. une analyse juridique et psychologique/Determination of the child's place of residence in the case where parents do not live together. a legal and psychological analysis
Antrenarea răspunderii proprietarului pentru fapta animalului. Vătămare corporală. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii. Criterii de apreciere a cuantumului daunelor morale
Exercitarea autorității părintești în lumina dispozițiilor noului Cod civil
Autoritatea părintească
Opinii privind drepturile și îndatoririle părintești ale părintelui minor conform art. 490 C. Civ.
4. Antrenarea răspunderii proprietarului pentru fapta animalului. Vătămare corporală. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii. Criterii de apreciere a cuantumului daunelor morale
Considerații în legătură cu drepturile și îndatoririle părintești (I)
Tutela minorului
Dreptul la demnitate în concepția C. civ.*
Exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți și privarea de facto de exercițiul autorității părintești în cazul răpirii internaționale de minori/L'exercice de l'autorite parentale conjointement par les deux parents et la privation de facto de l'exercice de l'autorite parentale dans l'affaire d'enlèvement d'enfants/Jointly exercising the parental authority by both parents and de facto deprivation of the exercise of the parental authority in the case of international child abduction
Doctrină:
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Dreptul familiei, ediția 6
Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
;
se încarcă...