Identificarea persoanei fizice | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Despre persoane - Persoana fizică -
CAPITOLUL III
Identificarea persoanei fizice

SECȚIUNEA 1 Numele

Dreptul la nume

Art. 82. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (2)

Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.

Structura numelui

Art. 83. - Reviste (5), Doctrină (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (1)

Numele cuprinde numele de familie și prenumele.

Dobândirea numelui

Art. 84. - Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

(1) Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în condițiile prevăzute de lege. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza declarației de naștere. Este interzisă înregistrarea de către ofițerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole și a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică și bunele moravuri ori interesele copilului, după caz. Referințe (1), Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Numele de familie și prenumele copilului găsit, născut din părinți necunoscuți, precum și cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condițiile legii speciale. Doctrină (1)

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 85. - Referințe (2), Legislație conexă (1), Reviste (3), Doctrină (7), Librăria Indaco (1)

Cetățenii români pot obține, în condițiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

SECȚIUNEA a 2-a
Domiciliul și reședința

Dreptul la domiciliu și reședință

Art. 86. - Jurisprudență, Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Reviste (3)

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe. Jurisprudență, Reviste (4)

Domiciliul

Art. 87. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (6), Proceduri (1), Librăria Indaco (2)

Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reședința

Art. 88. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.

Stabilirea și schimbarea domiciliului

Art. 89. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. Jurisprudență, Reviste (1)

Prezumția de domiciliu

Art. 90. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. Jurisprudență

Dovada

Art. 91. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Librăria Indaco (2)

(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. Jurisprudență, Reviste (1)

Domiciliul minorului și al celui pus sub interdicție judecătorească

Art. 92. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1), Librăria Indaco (1)

(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire. Reviste (2)

(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Cazuri speciale

Art. 93. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament. Reviste (1)

Domiciliul persoanei puse sub curatelă

Art. 94. - Reviste (3), Doctrină (4)

În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îl reprezinte.

Domiciliul la curatorul special

Art. 95. - Reviste (2), Doctrină (4), Proceduri (1)

Dacă a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemați la moștenire au domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îi reprezinte.

Domiciliul profesional

Art. 96. - Reviste (2), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce privește obligațiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc.

Domiciliul ales

Art. 97. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

(1) Părțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act. Reviste (3)

(2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris. Reviste (2)

SECȚIUNEA a 3-a
Actele de stare civilă
Referințe (1)

Starea civilă

Art. 98. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Librăria Indaco (5)

Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.

Dovada stării civile

Art. 99. - Referințe (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1), Librăria Indaco (1)

(1) Starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni. Reviste (1), Doctrină (3)

(3) Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Reviste (2), Doctrină (3)

(4) Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acțiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre își pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă

Art. 100. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (2), Librăria Indaco (1)

(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă. Doctrină (3), Modele (1)

(3) Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată și o acțiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Înscrierea mențiunilor pe actul de stare civilă

Art. 101. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (6), Modele (2)

Anularea, completarea, modificarea și rectificarea unui act de stare civilă sau a unei mențiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispoziție a primarului, se înscriu numai prin mențiune pe actul de stare civilă corespunzător. În acest scop, hotărârea judecătorească rămasă definitivă se comunică de îndată, din oficiu, de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

Actele întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent

Art. 102. - Reviste (2), Doctrină (5)

Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calități. Jurisprudență, Reviste (1)

Alte mijloace de dovadă a stării civile

Art. 103. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (6)

Starea civilă se poate dovedi, înaintea instanței judecătorești, prin orice mijloace de probă, dacă:

a) nu au existat registre de stare civilă; Reviste (1), Doctrină (1)

b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte; Jurisprudență, Doctrină (1)

c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă;

d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată. Reviste (1), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Legea privind stabilirea dreptului la nume - Marian Orzață
Conform art. 7 pct. 1. din Convenția O.N.U. privind drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990, copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibiliului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia.
De asemenea, conform art. 2576 din Codul civil, numele persoanei este cârmuit de legea sa națională. Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la naștere este cârmuită, la alegere, fie de legea statului a cărui cetățenie comună o au atât părinții, cât și copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut și locuiește de la naștere. Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârșite în România, este asigurată potrivit legii române.
[ Mai mult... ]

Structura numelui - Marian Orzață
Textul de lege nu oferă și o definiție a numelui, rezumându-se doar la a preciza faptul că acesta este compus din numele de familie și prenumele.
Conform dicționarului explicativ al limbii române numele reprezintă un cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Notă. Art. 82 În acest articol sunt reluate prevederile art. 12 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954. [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    Legiuitorul, și nu doar cel român, evită să definească familia, în schimb termenul este prezent în tot cuprinsul Codului în contexte diferite și cu (sub)înțelesuri „specializate”, impregnate de specificul materiei. Astfel, potrivit art. 71 alin. (2) C. civ.., „nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie”, conform art. 82 C. civ.., „numele cuprinde numele de familie și prenumele”, consiliul de familie se constituie, în lipsă de rude sau afini ai copilului, prevede art. 125 alin. (1) teza aII-a C. civ.., din „alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care au manifestat interes pentru situația acestuia”, în sensul art. 749 C. civ.., dreptul de uz „este dreptul unei persoane de afolosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale și industriale pentru nevoile proprii și ale familiei sale”, art. 1141 C. civ.. definește amintirile de familie ca fiind „bunurile care au aparținut membrilor familiei și stau mărturie istoriei acesteia” ș.a.m.d. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Numele – atribut de identificare a persoanei fizice. Identificarea persoanei fizice este operațiunea de individualizare a acesteia în raporturile juridice. 
    Dreptul civil folosește următoarele atribute de identificare a persoanei fizice: numele, domiciliul și starea civilă. 
    Numele este „acel atribut al persoanei fizice care constă în dreptul omului de a fi individualizat, în familie și în societate, prin cuvintele stabilite, în condițiile legii, cu această semnificație” (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român, p. 391.) [ Mai mult... ] 

Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
    Astfel, art. 82 C. civ.. vorbește despre „dreptul la nume”, art. 86 C. civ.. despre „dreptul la domiciliu și reședință”, iar art. 98 C. civ.., care conține definiția stării civile, arată ca aceasta este „dreptul persoanei de ase individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă”. [ Mai mult... ] 

Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
    Reglementarea legală a numelui o găsim în art. 82-85 NCC. Conform art. 83 NCC, numele cuprinde numele de familie și prenumele. 
    În conținutul dreptului la nume intră următoarele drepturi: drep­­tul titularului de a purta numele, adică dreptul de folosință a nu­melui; drep­tul de a cere îndreptarea, rectificarea erorilor, a greșelilor de scrie­­re a numelui strecurate în actele care cuprind numele (acte de sta­re ci­vilă sau acte de identificare); dreptul de a se opune la folosirea fără drept a numelui de altă persoană(120). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Capacitatea civilă a persoanei fizice
Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente
Identificarea persoanei fizice
Dispoziții generale
Tutela minorului
Ocrotirea interzisului judecătoresc
Curatela
Dispoziții generale
Înființarea persoanei juridice
Capacitatea civilă a persoanei juridice
Identificarea persoanei juridice
Reorganizarea persoanei juridice
Încetarea persoanei juridice
Reviste:
Revista Curierul Fiscal nr. 6/2017
Instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. Verificarea competenței
Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de mențiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă
Cuprinsul cererii de chemare în judecată. Cerințele legale intrinseci cererii de chemare în judecată
Noutăți legislative aduse în materia succesiunilor de regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012
Procedura sancționării disciplinare a magistraților. I. Etapa verificărilor prealabile
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice. Prescripția dreptului la acțiune
Stabilirea locuinței minorului în cazul în care părinții nu conviețuiesc. O analiză juridico-psihologică/La determination du lieu de residence du mineur dans le cas où les parents ne cohabitent pas. une analyse juridique et psychologique/Determination of the child's place of residence in the case where parents do not live together. a legal and psychological analysis
Opinii privind semnificația juridică a expresiei "actele de stare civilă"
Considerații privind protecția juridică a numelui și a pseudonimului în reglementarea Codului civil român
Doctrină:
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile Conform Noului Cod civil, ediția 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Modele:
Acțiune în anularea, modificarea sau completarea unui act de stare civilă
Acțiuni privind actele de stare civilă
Acțiune în stabilirea domiciliului minorului.
Cerere pentru înregistrarea nașterii după trecerea unui an de la naștere.
Acțiune în rectificarea a unei înregistrări în registrul de stare civilă (contencios administrativ) .
Proceduri:
Procedură privind notarea în cartea funciară
Referințe în cărți:
Atributele de identificare ale persoanei fizice
Drept civil. Persoanele
Tehnica redactării unui contract. Elementele contractului. Redactarea clauzelor contractuale
Noul Cod civil si legislatie conexă - 2016
Moștenirea în noul Cod civil - Studii teoretice și practice - Ediția a II-a, revăzută și adăugită
Succesiuni internaționale
Noul Cod civil. Legislație consolidată și index 1 martie 2016
Legislație conexă :
Ordonanța nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice
;
se încarcă...