Drepturile soților asupra locuinței închiriate | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Dispoziții comune - Locuința familiei -
Drepturile soților asupra locuinței închiriate

Art. 323. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 322 sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (3)

(3) În caz de deces al unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunță în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1.834. Reviste (3), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Dacă locuința familiei este un imobil deținut în baza unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre aceștia este titularul contractului sau respectivul contract a fost încheiat înainte de căsătorie. Regulile instituite prin art. 322 noul C. civ., privind consimțământul scris și sancțiunea nulității relative, sunt aplicabile și în acest caz. Reținem că, în ipoteza decesului unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, cu excepția situației renunțării exprese a acestuia, în termen de 30 de zile de la data înregistrării decesului soțului său (a se vedea și art. 1834 noul C. civ.). [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    261 M. Avram,C. Nicolescu, op. cit., p. 122.
În cazul locuinței închiriate, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori acesta este încheiat înainte de căsătorie, locuința astfel deținută urmând regimul juridic al locuinței familiei (art. 323 C. civ..). Indicațiile legale sunt clare, totuși ele s-ar putea dovedi insuficiente unele în situații practice. Să luăm, de pildă, cazul locuințelor cu destinație specială, precum cele sociale, de serviciu, de protocol (art. 1835 C. civ..). Deoarece legea, prin art. art. 323 C. civ.. nu distinge, am fi tentați să conchidem în sensul că indiferent de regimul juridic aplicabil contractului de închiriere alocuinței, aceasta devine locuință conjugală. Consecințele unei atare calificări sunt descurajante: în cazul locuinței de serviciu, bunăoară, demisia soțului titular ar fi condiționată de acordul scris al celuilalt, pentru că demisia pune în joc soarta locuinței familiei [art. 322 alin. (1) C. civ.., aplicabil în baza art. 323 alin. (2) C. civ.. și locuințelor închiriate]; rezumându-ne la prevederile de drept civil, acondiționa demisia unuia dintre soți de consimțământul scris al celuilalt, este în flagrantă contradicție cu principiul independenței soților (art. 310 C. civ..), conform căruia niciunul dintre soți nu are dreptul să cenzureze, printre altele, alegerea profesională aceluilalt soț. Soluția adoptată de instanțele franceze este de adistinge între demisia care atrage pierderea dreptului locativ asupra locuinței de serviciu – nesupusă cerinței consimțământului ambilor soți, pe de oparte, și renunțarea la beneficiul locuinței de serviciu cu păstrarea funcției care afăcut posibilă deținerea locuinței respective – reclamând consimțământul celuilalt soț, pe de altă parte. A se vedea, M. Lamarche, État matrimonial, în P. Murat (coord.), Droit de la famille, op. cit., p. 162, nr. 116.33, precum și jurisprudența citată de autoare.
În aceeași ordine de idei, dată fiind generozitatea enunțului din art. 321 C. civ.., suntem de părere că locuința deținută de unul din soți cu titlu de folosință gratuită (comodat) poate deveni locuință familială. [ Mai mult... ]
 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Evoluția reglementării privind drepturile locative ale soților. În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, există o preocupare a legiuitorului de a reglementa, prin derogare de la dreptul comun, drepturile locative ale soților atât în timpul căsătoriei, cât și la desfacerea căsătoriei prin divorț. Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași consacra soluția potrivit căreia fiecare soț are un drept locativ propriu asupra locuinței închiriate, chiar dacă închirierea s-a făcut înainte de încheierea căsătoriei. Legea nr. 114/1996 privind locuința nu a preluat această reglementare (pentru dezvoltări, a se vedea I.P. Filipescu ș.a., Dreptul familiei, p. 289 și urm.) [ Mai mult... ] 

Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
   178.1. Locuințele cu destinație specială. O problemă sesizată de doctrină privește locuințele cu destinație specială, cum ar fi locuințele sociale, cele de serviciu sau locuințele de protocol. Pornindu-se de la faptul că norma analizată nu distinge în funcție de regimul juri­dic aplicabil locuinței închiriate, această locuință, dacă servește inte­reselor locative ale familiei, poate deveni locuință conjugală, oricare ar fi regimul juridic care s-ar aplica în privința contractului de închiriere a imobilului. În această situație, s-a arătat că se poate ajunge la urmă­toarea situație: în cazul închirierii unei locuințe de serviciu, demisia soțului titular al contractului de închiriere atrage pierderea dreptului său locativ și, în același timp, pierderea dreptului locativ al familiei sale. Dat fiind faptul că exercitarea drepturilor asupra locuinței familiei este condiționată de consimțământul scris al celuilalt soț, ar însemna că demisia unuia dintre soți ar fi condiționată de acordul celuilalt soț, deoarece este în joc soarta locuinței conjugale(157). Cerința acordului so­țului pentru demisia celuilalt soț aduce atingere principiului inde­pendenței soților, prevăzut de art. 310 NCC, care consacră libertatea fiecărui soț de a-și alege profesia pe care o dorește. Confruntate cu o asemenea ipoteză, instanțele franceze au făcut distincție între de­misia care atrage pierderea dreptului locativ asupra locuinței de serviciu, care nu este supusă cerinței consimțământului ambilor soți și renunțarea la beneficiul locuinței de serviciu, cu păstrarea funcției care a făcut posibilă deținerea locuinței respective, ce impune cerința consimțământului ambilor soți(158). [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
   1. Poate constitui locuință de familie nu numai locuința proprietate comună a soților sau proprietate exclusivă a unuia dintre aceștia, ci și locuința ocupată în temeiul unui contract de închiriere. 
   2. O problemă sesizată de doctrină privește locuințele cu destinație specială, cum ar fi locuințele sociale, cele de serviciu sau locuințele de protocol. Pornindu-se de la faptul că norma analizată nu distinge în funcție de regimul juridic aplicabil locuinței închiriate, această locuință, dacă servește intereselor locative ale familiei, poate deveni locuință conjugală, oricare ar fi regimul juridic care s-ar aplica în privința contractului de închiriere a imobilului. În această situație, s-a arătat că se poate ajunge la următoarea situație: în cazul închirierii unei locuințe de serviciu, demisia soțului titular al contractului de închiriere atrage pierderea dreptului său locativ și, în același timp, pierderea dreptului locativ al familiei sale. Dat fiind faptul că exercitarea drepturilor asupra locuinței familiei este condiționată de consimțământul scris al celuilalt soț, ar însemna că demisia unuia dintre soți ar fi condiționată de acordul celuilalt soț, deoarece este în joc soarta locuinței conjugale [E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 90-91, nota de subsol 6 și autorii acolo citați. În sensul că atunci când locuința familiei este de­ținută în baza unui contract de închiriere care este accesoriu contractului de muncă, în vederea asigurării libertății exercitării profesiei, soțul titular al contractului își poate da demisia fără a cere acordul scris al celuilalt soț, chiar dacă, prin aceasta, familia este privată de acea locuință, a se vedea C. Nicolescu, Coeziunea patrimonială a cuplului - finalitate a regimului matrimonial primar (II), în C.J. nr. 7/2008, p. 65]. Cerința acordului soțului pentru demisia celuilalt soț aduce atingere principiului independenței soților, prevăzut de art. 310 NCC, care consacră libertatea fiecărui soț de a-și alege profesia pe care o dorește. Confruntate cu o asemenea ipoteză, instanțele franceze au făcut distincție între demisia care atrage pierderea dreptului locativ asupra locuinței de serviciu, care nu este supusă cerinței consimțământului ambilor soți și renunțarea la beneficiul locuinței de serviciu, cu păstrarea funcției care a făcut posibilă deținerea locuinței respective, ce impune cerința consimțământului ambilor soți (E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 91). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Efectele regimului matrimonial
Mandatul convențional
Mandatul judiciar
Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei
Independența patrimonială a soților
Dreptul la informare
Încetarea regimului matrimonial
Lichidarea regimului matrimonial
Noțiune
Regimul unor acte juridice
Drepturile soților asupra locuinței închiriate
Atribuirea beneficiului contractului de închiriere
Contribuția soților
Munca în gospodărie
Veniturile din profesie
Dreptul la compensație
Convenția matrimonială
Încheierea convenției matrimoniale
Simulația convenției matrimoniale
Obiectul convenției matrimoniale
Clauza de preciput
Reviste:
Locuința familiei și bunurile care o mobilează sau decorează în reglementarea Codului Civil
Caracterele juridice ale regimului primar imperativ - elemente definitorii ale unui mecanism aflat la baza tuturor regimurilor matrimoniale
Considerații privind drepturile soților asupra locuinței închiriate
Perspective din dreptul comparat privitoare la teoria eficienței contractuale
Avantajele patrimoniale ale divorțului din culpa exclusivă a unuia dintre soți/ Les avantages patrimoniaux du divorce par la faute exclusive de l'un des époux/The property benefits of the divorce due to the exclusive fault of one of the spouses
Doctrină:
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Referințe în cărți:
Noul Cod civil - Comentat și adnotat, Despre familie. Art. 258-534
Noul Cod civil. Cartea a II-a. Despre familie. Art. 258-534
Legislație conexă :
Legea locuinței nr. 114/1996
;
se încarcă...