Despre bunuri | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

CARTEA a III-a Despre bunuri Jurisprudență, Reviste (1)

TITLUL I Bunurile și drepturile reale în general

CAPITOLUL I Despre bunuri în general

SECȚIUNEA 1 Despre distincția bunurilor

Noțiune

Art. 535. - Jurisprudență, Reviste (45), Doctrină (5)

Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial. Reviste (1)

Bunurile mobile și imobile

Art. 536. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (5)

Bunurile sunt mobile sau imobile. Jurisprudență

Bunurile imobile

Art. 537. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (7)

Sunt imobile terenurile, izvoarele și cursurile de apă, plantațiile prinse în rădăcini, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele și alte instalații de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.

Bunurile care rămân sau devin imobile

Art. 538. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Rămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuințate, atât timp cât sunt păstrate în aceeași formă, precum și părțile integrante ale unui imobil care sunt temporar detașate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate. Jurisprudență, Doctrină (3)

(2) Materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinație. Jurisprudență, Doctrină (1)

Bunurile mobile

Art. 539. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Sunt bunuri mobile și undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum și energia de orice fel produse, captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora. Reviste (1), Doctrină (1)

Bunurile mobile prin anticipație

Art. 540. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Proceduri (1)

(1) Bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin mobile prin anticipație, atunci când, prin voința părților, sunt privite în natura lor individuală în vederea detașării lor. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Pentru opozabilitate față de terți, este necesară notarea în cartea funciară. Puneri în aplicare (1)

Universalitatea de fapt

Art. 541. - Reviste (16), Doctrină (8)

(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparțin aceleiași persoane și au o destinație comună stabilită prin voința acesteia sau prin lege. Reviste (8), Doctrină (1)

(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte. Reviste (8), Doctrină (1)

Regulile aplicabile drepturilor purtând asupra bunurilor

Art. 542. - Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (4)

(1) Dacă nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile și drepturile reale asupra acestora. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, în limitele prevăzute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

Bunurile fungibile și bunurile nefungibile

Art. 543. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile.

(2) Sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații. Reviste (1)

(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil. Reviste (3)

Bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibile

Art. 544. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile. Doctrină (1)

(2) Sunt consumptibile bunurile mobile a căror întrebuințare obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței. Reviste (1)

(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă întrebuințarea. Reviste (6)

Bunurile divizibile și bunurile indivizibile

Art. 545. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile.

(2) Bunurile care nu pot fi împărțite în natură fără a li se schimba destinația sunt bunuri indivizibile.

(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil. Reviste (1)

Bunurile principale și bunurile accesorii

Art. 546. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6)

(1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv, întrebuințării economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare. Reviste (1)

(2) Destinația comună poate să fie stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri. Reviste (2)

(3) Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal. Reviste (3)

(4) Încetarea calității de bun accesoriu nu poate fi însă opusă unui terț care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal.

(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate.

(6) Drepturile unui terț privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu.

SECȚIUNEA a 2-a
Produsele bunurilor

Produsele bunurilor

Art. 547. - Doctrină (3)

Produsele bunurilor sunt fructele și productele.

Fructele

Art. 548. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale și civile. Fructele civile se numesc și venituri. Doctrină (1)

(2) Fructele naturale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute fără intervenția omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producția și sporul animalelor. Reviste (1)

(3) Fructele industriale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel. Reviste (3)

(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele. Reviste (8)

Productele

Art. 549. - Jurisprudență, Doctrină (5)

Productele sunt produsele obținute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanței acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră și altele asemenea.

Dobândirea fructelor și a productelor

Art. 550. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5), Modele (1)

(1) Fructele și productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel. Doctrină (3)

(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale și industriale se dobândește la data separării de bunul care le-a produs. Reviste (1)

(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândește zi cu zi. Reviste (3)

(4) Cel care, fără acordul proprietarului, avansează cheltuielile necesare pentru producerea și perceperea fructelor sau productelor poate cere restituirea cheltuielilor.

(5) În acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi reținute până la restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului la predarea produselor ori a contravalorii acestora dacă furnizează o garanție îndestulătoare. Reviste (1)

CAPITOLUL II Drepturile reale în general

Drepturile reale

Art. 551. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (7)

Sunt drepturi reale:

1. dreptul de proprietate; Reviste (4)

2. dreptul de superficie; Jurisprudență, Doctrină (1)

3. dreptul de uzufruct;

4. dreptul de uz;

5. dreptul de abitație;

6. dreptul de servitute;

7. dreptul de administrare; Jurisprudență

8. dreptul de concesiune;

9. dreptul de folosință; Reviste (1)

10. drepturile reale de garanție; Reviste (7)

11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter. Reviste (4)

Formele de proprietate

Art. 552. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6)

Proprietatea este publică sau privată.

Proprietatea privată

Art. 553. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

(2) Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (2)

(3) Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului român. Doctrină (3), Modele (1)

(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Proprietatea publică Reviste (1)

Art. 554. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea. Doctrină (4)

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă. Reviste (1), Doctrină (1)

TITLUL II Proprietatea privată

CAPITOLUL I Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1 Conținutul, întinderea și stingerea dreptului de proprietate privată

Conținutul dreptului de proprietate privată

Art. 555. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (23), Doctrină (6), Modele (1)

(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (2)

(2) În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

Limitele exercitării dreptului de proprietate privată

Art. 556. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege.

Dobândirea dreptului de proprietate

Art. 557. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (1)

(2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (2)

Riscul pieirii bunului

Art. 558. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3)

Proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta n-a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel. Reviste (1)

Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor

Art. 559. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Proprietatea terenului se întinde și asupra subsolului și a spațiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale. Doctrină (1)

(2) Proprietarul poate face, deasupra și în subsolul terenului, toate construcțiile, plantațiile și lucrările pe care le găsește de cuviință, în afară de excepțiile stabilite de lege, și poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ținut să respecte, în condițiile și în limitele determinate de lege, drepturile terților asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane, lucrărilor și instalațiilor subterane și altora asemenea. Doctrină (1)

(3) Apele de suprafață și albiile acestora aparțin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condițiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria și de a utiliza, în condițiile legii, apa izvoarelor și a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum și apele pluviale. Doctrină (1)

Obligația de grănițuire

Art. 560. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (6), Modele (2)

Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Dreptul de îngrădire

Art. 561. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.

Stingerea dreptului de proprietate

Art. 562. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6)

(1) Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile și condițiile anume determinate de lege. Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunța, prin declarație autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condițiile legii, a declarației de renunțare. Doctrină (2), Modele (1), Proceduri (1)

(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(4) Nu pot fi supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârșirea unei infracțiuni ori contravenții sau cele rezultate din acestea. Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 2-a
Apărarea dreptului de proprietate privată

Acțiunea în revendicare

Art. 563. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (9), Modele (4)

(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2)

(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

Acțiunea negatorie

Art. 564. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Comentarii expert (1)

(1) Proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său. Reviste (1)

(2) Dreptul la acțiunea negatorie este imprescriptibil. Reviste (1), Doctrină (3)

Proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară

Art. 565. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (7)

În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.

Efectele admiterii acțiunii în revendicare

Art. 566. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6), Modele (2)

(1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(2) Posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar. Reviste (1), Doctrină (3)

(3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut. Reviste (1), Doctrină (1)

(4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel. Reviste (1), Doctrină (1)

(5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor sau a productelor.

(6) Pârâtul are un drept de retenție asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea și culegerea acestora, cu excepția cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanție îndestulătoare. Reviste (1), Doctrină (1)

(7) Dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violență ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor. Doctrină (1)

(8) Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-și însuși lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează. Reviste (1)

(9) Dispozițiile alin. (3), (4) și (8) se aplică numai în acele situații în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispozițiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.

CAPITOLUL II Accesiunea

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune

Art. 567. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.

Formele accesiunii

Art. 568. - Doctrină (4)

Accesiunea este naturală, când unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori artificială, când rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane.

SECȚIUNEA a 2-a Accesiunea imobiliară naturală

Aluviunile

Art. 569. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului fondului riveran, numai dacă ele se formează treptat.

Terenul lăsat de apele curgătoare

Art. 570. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Doctrină (5)

Proprietarul fondului riveran dobândește, de asemenea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la țărmul respectiv.

Terenul lăsat de apele stătătoare

Art. 571. - Doctrină (4)

(1) Proprietarul terenului înconjurat de heleșteie, iazuri, canale și alte asemenea ape stătătoare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a acestor ape sub înălțimea de scurgere.

(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobândește niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice.

Avulsiunea

Art. 572. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porțiune de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra părții desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data faptului.

Albiile râurilor, insulele și prundișurile

Art. 573. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Albiile râurilor aparțin proprietarilor riverani, cu excepția acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice.

(2) Insulele și prundișurile care nu sunt în legătură cu terenurile având malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei.

(3) Dacă insula aparține proprietarilor riverani și trece peste jumătatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra părții de insulă ce se întinde spre el pornind de la jumătatea apei. Doctrină (1)

Dreptul de proprietate asupra insulelor nou-formate

Art. 574. - Jurisprudență, Doctrină (3)

În cazul în care o apă curgătoare, formându-și un braț nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, el rămâne proprietar asupra insulei astfel create.

Albiile părăsite de apele curgătoare

Art. 575. - Legislație conexă (1), Doctrină (4)

Albia părăsită de o apă curgătoare care și-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit în legea specială.

Accesiunea naturală asupra animalelor

Art. 576. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la data declarației făcute la primărie de către proprietarul terenului. Doctrină (1)

(2) Porumbeii, iepurii, peștii și alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar aparțin acestuia cât timp rămân pe fond, cu excepția cazului în care trecerea a fost provocată prin fraudă sau prin artificii.

(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl urmărește sau încetează să îl urmărească timp de două zile.

SECȚIUNEA a 3-a
Accesiunea imobiliară artificială
Puneri în aplicare (1)

§1. Dispoziții comune

Dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului

Art. 577. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) Construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (7), Comentarii expert (1)

Categoriile de lucrări

Art. 578. - Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Lucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu. Reviste (2)

(2) Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. Reviste (2)

(3) Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi: Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

a) necesare, atunci când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora; Doctrină (1)

b) utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului; Jurisprudență

c) voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului. Doctrină (1)

Prezumțiile în favoarea proprietarului imobilului

Art. 579. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (3)

§2. Realizarea lucrării cu materialele altuia

Regimul juridic

Art. 580. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

(1) În cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării, neputând fi obligat la desființarea acesteia și nici la restituirea materialelor întrebuințate.

(2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum și la repararea, în condițiile legii, a oricăror alte prejudicii cauzate.

§3. Realizarea unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință

Art. 581. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1)

În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-credință, proprietarul imobilului are dreptul: Jurisprudență

a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credință

Art. 582. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul: Jurisprudență, Doctrină (2)

a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau Jurisprudență, Reviste (3)

c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință. Doctrină (1)

§4. Realizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrările adăugate necesare

Art. 583. - Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Proprietarul imobilului dobândește dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare din momentul efectuării acesteia, plătind autorului cheltuielile rezonabile făcute de acesta, chiar dacă imobilul nu mai există. Reviste (1)

(2) În cazul în care lucrarea a fost efectuată cu rea-credință, din suma datorată de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuată cu costurile necesare obținerii acestora. Reviste (1)

Lucrările adăugate utile

Art. 584. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) În cazul în care autorul lucrării utile este de bună-credință, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea sa: Reviste (3)

a) a valorii materialelor și a manoperei; sau Jurisprudență

b) a sporului de valoare adus imobilului.

(2) În cazul în care autorul lucrării utile este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul: Reviste (1)

a) să devină proprietarul lucrării, în funcție de regimul acesteia, cu sau fără înscriere în cartea funciară, după caz, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie jumătate din valoarea materialelor și a manoperei, fie jumătate din sporul de valoare adus imobilului; sau Doctrină (1)

b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia, cu repunerea imobilului în situația anterioară și plata de daune-interese. Jurisprudență

(3) În ambele cazuri, când valoarea lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului să îl cumpere la valoarea de circulație pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. Jurisprudență

Lucrările adăugate voluptuare

Art. 585. - Reviste (2), Doctrină (5)

(1) În cazul lucrării voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul: Reviste (1)

a) să devină proprietarul lucrării, fără înscriere în cartea funciară și fără nicio obligație către autorul lucrării; Reviste (1), Doctrină (1)

b) să ceară obligarea autorului de rea-credință al lucrării la desființarea acesteia, cu readucerea imobilului în situația anterioară și plata de daune-interese.

(2) Autorul de bună-credință al lucrării poate să o ridice înainte de restituirea imobilului către proprietar, cu condiția de a readuce imobilul în situația anterioară. Reviste (3)

§5. Înțelesul unor termeni

Buna-credință a autorului lucrării

Art. 586. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și autorului lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia.

§6. Dispoziții speciale

Lucrările realizate parțial asupra imobilului autorului

Art. 587. - Reviste (2), Doctrină (4)

(1) În cazul lucrării cu caracter durabil realizate cu bună-credință parțial asupra imobilului autorului și parțial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urmă poate cere înscrierea într-o nouă carte funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzând terenul aferent, în raport cu valoarea contribuției fiecăruia.

(2) Dacă lucrarea a fost realizată cu rea-credință, proprietarul terenului vecin poate opta între a cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune-interese, dacă este cazul, și a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor. La stabilirea cotelor-părți se va ține seama de valoarea terenului proprietarului vecin și de jumătate din valoarea contribuției autorului lucrării. Reviste (1)

(3) În caz de neînțelegere între părți, instanța de judecată va stabili valoarea contribuției fiecăreia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-părți din dreptul de proprietate.

Lucrările provizorii

Art. 588. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Când lucrarea are caracter provizoriu, în absența unei înțelegeri contrare, autorul ei va fi obligat să o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, și, dacă este de rea-credință, să plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară

Art. 589. - Reviste (4), Doctrină (3)

Ori de câte ori dobândirea dreptului de proprietate, exclusivă sau pe cote-părți, este condiționată, potrivit reglementărilor din prezenta secțiune, de înscrierea în cartea funciară, înscrierea se face în temeiul convenției părților, încheiată în formă autentică, sau, după caz, al hotărârii judecătorești.

Dreptul autorului lucrării la ridicarea materialelor

Art. 590. - Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Până la data încheierii convenției sau a introducerii acțiunii de către cel îndreptățit la înscrierea în cartea funciară, autorul lucrării își poate ridica materialele. Doctrină (1)

(2) Dacă lucrarea a fost efectuată cu rea-credință, autorul acesteia va putea fi obligat, dacă este cazul, la plata de daune-interese.

Regulile privind exercitarea dreptului autorului lucrării la indemnizație

Art. 591. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Prescripția dreptului la acțiune al autorului lucrării privind plata indemnizației nu curge cât timp el este lăsat de proprietar să dețină imobilul.

(2) Autorul lucrării de bună-credință are un drept de ipotecă legală asupra imobilului pentru plata indemnizației și poate cere înscrierea dreptului de ipotecă în baza convenției încheiate în formă autentică sau a unei hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 589. Reviste (3)

Regulile privind obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului

Art. 592. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Ori de câte ori proprietarul optează pentru obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului, în absența înțelegerii părților, proprietarul poate cere instanței judecătorești stabilirea prețului și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Reviste (1)

(2) Proprietarul inițial al imobilului are un drept de ipotecă legală asupra acestuia pentru plata prețului de către autorul lucrării. Reviste (1)

Pasivitatea proprietarului pe durata realizării lucrării

Art. 593. - Doctrină (3)

Autorul de rea-credință al lucrării nu poate să opună proprietarului terenului pasivitatea pe care ar fi vădit-o pe durata realizării lucrării.

Autorul lucrării care folosește materialele altuia

Art. 594. - Reviste (3), Doctrină (3)

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credință, cel care realizează o lucrare asupra imobilului altuia folosind materialele unui terț este obligat la plata contravalorii materialelor, precum și la repararea, în condițiile legii, a oricăror alte prejudicii cauzate.

Stabilirea indemnizației sau a despăgubirii

Art. 595. - Reviste (2), Doctrină (3)

Ori de câte ori, în aplicarea unei dispoziții din prezenta secțiune, instanța este învestită să stabilească întinderea indemnizației sau a despăgubirii, ea va ține seama de valoarea de circulație a bunului calculată la data hotărârii judecătorești.

Cazurile speciale de accesiune

Art. 596. - Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui imobil va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile și obligațiile reglementate pentru proprietarul imobilului, dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului real. Reviste (1)

(2) Dispozițiile art. 582 și art. 587 alin. (2) se aplică, în mod corespunzător, și lucrărilor autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui imobil. Reviste (2)

(3) Pentru lucrările adăugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu îi permite să dobândească proprietatea lucrării realizate asupra acelui imobil se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 716, în lipsa unei prevederi contrare.

Lucrările efectuate de un detentor precar

Art. 597. - Reviste (3), Doctrină (4)

Lucrările făcute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzător, regulilor aplicabile autorului de rea-credință.

SECȚIUNEA a 4-a
Accesiunea mobiliară

Accesiunea mobiliară

Art. 598. - Doctrină (5)

(1) Bunul mobil produs cu materialele altuia aparține celui care l-a confecționat sau, după caz, proprietarului materialelor, în funcție de raportul dintre manoperă și valoarea materialelor, determinat la data confecționării bunului.

(2) Proprietarul bunului datorează despăgubiri egale cu valoarea manoperei sau, după caz, cu valoarea materialelor.

Raportul dintre valoarea manoperei și valoarea materialelor

Art. 599. - Jurisprudență, Doctrină (3)

În toate cazurile în care valoarea materialelor este egală cu manopera sau există o diferență nesemnificativă, proprietatea asupra bunului este comună și se exercită în condițiile secțiunii a 2-a a cap. IV din prezentul titlu. Jurisprudență

Unirea a două bunuri mobile

Art. 600. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

În cazul în care se unesc două bunuri mobile având proprietari diferiți, fiecare poate pretinde separarea bunurilor dacă prin aceasta celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului său.

Regulile aplicabile în cazul imposibilității de separare a bunurilor unite

Art. 601. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

Dacă nu se poate obține separarea bunurilor mobile unite sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 598 și 599.

CAPITOLUL III Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată

SECȚIUNEA 1 Limite legale Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (1)

§1. Dispoziții comune

Interesul public și interesul privat

Art. 602. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (6)

(1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat. Doctrină (2)

(2) Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desființate temporar prin acordul părților. Pentru opozabilitate față de terți este necesară îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege. Doctrină (1), Proceduri (1)

Regulile privind protecția mediului și buna vecinătate

Art. 603. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (6)

Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Reviste (1)

§2. Folosirea apelor

Regulile privind curgerea firească a apelor

Art. 604. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (2)

(1) Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea firească a apelor provenite de pe fondul superior. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Dacă această curgere cauzează prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate cere autorizarea justiției spre a face pe fondul său lucrările necesare schimbării direcției apelor, suportând toate cheltuielile ocazionate. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) La rândul său, proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situația fondului inferior. Jurisprudență, Modele (1)

Regulile privind curgerea provocată a apelor

Art. 605. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, așa cum este cazul apelor care țâșnesc pe acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un șanț.

(2) În acest caz, proprietarul fondului superior este obligat să aleagă calea și mijloacele de scurgere de natură să aducă prejudicii minime fondului inferior, rămânând dator la plata unei despăgubiri juste și prealabile către proprietarul acestui din urmă fond.

(3) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o construcție, împreună cu grădina și curtea aferentă, sau un cimitir. Doctrină (1)

Cheltuielile referitoare la irigații

Art. 606. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele naturale și artificiale de care poate dispune în mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă, să facă pe terenul riveranului opus lucrările necesare pentru captarea apei.

(2) Dispozițiile art. 605 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. Doctrină (1)

Obligația proprietarului căruia îi prisosește apa

Art. 607. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (5)

(1) Proprietarul căruia îi prisosește apa pentru necesitățile curente este obligat ca, în schimbul unei juste și prealabile compensații, să ofere acest surplus pentru proprietarul care nu și-ar putea procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesivă. Doctrină (1)

(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligația prevăzută la alin. (1) pretinzând că ar putea acorda surplusului de apă o altă destinație decât satisfacerea necesităților curente. El poate însă cere despăgubiri suplimentare proprietarului aflat în nevoie, cu condiția de a dovedi existența reală a destinației pretinse.

Întrebuințarea izvoarelor

Art. 608. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (1)

(1) Proprietarul poate acorda orice întrebuințare izvorului ce ar exista pe fondul său, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobândite de proprietarul fondului inferior. Doctrină (1)

(2) Proprietarul fondului pe care se află izvorul nu poate să îi schimbe cursul dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localități de apa necesară pentru satisfacerea nevoilor curente. Doctrină (1)

Despăgubirile datorate proprietarului fondului pe care se află izvorul

Art. 609. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (6)

(1) Proprietarul fondului pe care se află izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrările efectuate, a secat, a micșorat ori a alterat apele sale. Doctrină (1)

(2) Dacă starea de fapt o permite, proprietarul fondului poate pretinde restabilirea situației anterioare atunci când apa era indispensabilă pentru exploatarea fondului său.

(3) În cazul în care izvorul se întinde pe două fonduri învecinate, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător, ținând seama de întinderea izvorului pe fiecare fond.

Regulile speciale privind folosirea apelor

Art. 610. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

Dispozițiile prezentului paragraf se completează cu reglementările speciale în materia regimului apelor.

§3. Picătura streșinii

Picătura streșinii

Art. 611. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4), Modele (2)

Proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.

§4. Distanța și lucrările intermediare cerute pentru anumite construcții, lucrări și plantații

Distanța minimă în construcții

Art. 612. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6), Modele (1)

Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.

Distanța minimă pentru arbori

Art. 613. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (7), Modele (1)

(1) În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. Reviste (2)

(2) În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. Doctrină (1)

(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său. Jurisprudență

§5. Vederea asupra proprietății vecinului

Fereastra sau deschiderea în zidul comun

Art. 614. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.

Distanța minimă pentru fereastra de vedere

Art. 615. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5), Modele (3)

(1) Este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanță mai mică de un metru. Jurisprudență

(3) Distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanța, și în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar și până la această linie.

Fereastra de lumină

Art. 616. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (6), Modele (1)

Dispozițiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.

§6. Dreptul de trecere

Dreptul de trecere

Art. 617. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (5)

(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândește un alt acces la calea publică. Doctrină (1)

Exercitarea dreptului de trecere în situații speciale

Art. 618. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4), Modele (2)

(1) Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.

(2) Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii. Jurisprudență, Doctrină (1)

Întinderea și modul de stabilire a dreptului de trecere

Art. 619. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1)

Întinderea și modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate prin înțelegerea părților, prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosință continuă pe timp de 10 ani.

Prescripția acțiunii în despăgubire și restituirea despăgubirii încasate

Art. 620. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (1)

(1) Termenul de prescripție pentru dreptul la acțiunea în despăgubire pe care o are proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant începe să curgă din momentul stabilirii dreptului de trecere. Doctrină (1)

(2) În cazul în care încetează dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator să restituie despăgubirea încasată, cu deducerea pagubei suferite în raport cu durata efectivă a dreptului de trecere.

§7. Alte limite legale

Dreptul de trecere pentru utilități

Art. 621. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Clădirile, curțile și grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte și canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilități noi.

Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări

Art. 622. - Puneri în aplicare (2), Doctrină (4), Modele (2)

(1) De asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul. Referințe (1)

(2) Dispozițiile art. 621 alin. (2) sunt aplicabile. Modele (1)

Dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie

Art. 623. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (2)

(1) Proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia unui bun al său, ajuns întâmplător pe fondul respectiv, dacă a fost înștiințat în prealabil. Doctrină (1)

(2) În toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justă despăgubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea în posesie, precum și pentru cele pe care bunul le-a cauzat fondului.

Starea de necesitate

Art. 624. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) În cazul în care o persoană a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul să ceară o despăgubire echitabilă numai de la cel care a fost salvat. Doctrină (1)

(2) Nu poate pretinde nicio despăgubire proprietarul care a provocat sau a favorizat apariția pericolului.

Reguli speciale

Art. 625. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6)

Îngrădirile cuprinse în prezenta secțiune se completează cu dispozițiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile și construcțiile de orice fel, pădurile, bunurile din patrimoniul național-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum și altele asemenea.

SECȚIUNEA a 2-a Limite convenționale Puneri în aplicare (1)

Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice

Art. 626. - Reviste (4), Doctrină (4)

Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri.

Clauza de inalienabilitate. Condiții. Domeniu de aplicare

Art. 627. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (7), Proceduri (1)

(1) Prin convenție sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului. Reviste (6)

(2) Dobânditorul poate fi autorizat de către instanță să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune. Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară. Reviste (6)

(4) Clauza de inalienabilitate este subînțeleasă în convențiile din care se naște obligația de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă. Puneri în aplicare (1), Reviste (11)

(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității.

Condiții de opozabilitate

Art. 628. - Reviste (2), Doctrină (4), Proceduri (4)

(1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobânditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decât dacă este valabilă și îndeplinește condițiile de opozabilitate. Reviste (2)

(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităților de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul. Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (3)

(3) În cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobândirea proprietății prin posesia de bună-credință. Reviste (1)

(4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit, ea este opozabilă și creditorilor anteriori ai dobânditorului. Reviste (2)

(5) Neîndeplinirea condițiilor de opozabilitate nu îl lipsește pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligații. Reviste (1)

Sancțiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate

Art. 629. - Reviste (4), Doctrină (6), Proceduri (1)

(1) Înstrăinătorul poate să ceară rezoluțiunea contractului în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate de către dobânditor. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Atât înstrăinătorul, cât și terțul, dacă inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot să ceară anularea actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei. Reviste (8)

(3) Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel. Jurisprudență, Reviste (3)

SECȚIUNEA a 3-a
Limite judiciare

Depășirea inconvenientelor normale ale vecinătății

Art. 630. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (5)

(1) Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfășurării activității prejudiciabile de către proprietar, instanța va putea încuviința desfășurarea acelei activități. Cel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (2)

(3) Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanța poate să încuviințeze, pe cale de ordonanță președințială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei. Jurisprudență, Doctrină (1)

CAPITOLUL IV Proprietatea comună

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Noțiune

Art. 631. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

Dispozițiile prezentului capitol se aplică ori de câte ori, în temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobândire prevăzut de lege, dreptul de proprietate privată are 2 sau mai mulți titulari.

Formele proprietății comune

Art. 632. - Reviste (4), Doctrină (5)

(1) Formele proprietății comune sunt următoarele: Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

a) proprietatea pe cote-părți (coproprietatea); Reviste (2)

b) proprietatea în devălmășie (devălmășia).

(2) Coproprietatea poate fi obișnuită sau forțată. Doctrină (1)

(3) Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar. Reviste (4)

Prezumția de coproprietate

Art. 633. - Reviste (8), Doctrină (5)

Dacă bunul este stăpânit în comun, coproprietatea se prezumă, până la proba contrară.

SECȚIUNEA a 2-a
Coproprietatea obișnuită

Întinderea cotelor-părți

Art. 634. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulație contrară. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (2)

Repartizarea beneficiilor și a sarcinilor între coproprietari

Art. 635. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Coproprietarii vor împărți beneficiile și vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional cu cota lor parte din drept.

Exercitarea în comun a dreptului de folosință

Art. 636. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.

(2) Cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri.

Fructele bunului comun

Art. 637. - Doctrină (4)

Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporțional cu cota lor parte din drept.

Dreptul la restituirea cheltuielilor

Art. 638. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către coproprietari, în proporție cu cotele lor părți. Doctrină (1)

(2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însușite de un coproprietar fac parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit și pot fi identificate distinct. În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri, cu excepția cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. Dreptul la acțiunea în despăgubiri este supus prescripției, potrivit dreptului comun.

(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însușite de un coproprietar este supus prescripției, potrivit dreptului comun.

Modul de folosire a bunului comun

Art. 639. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

Modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.

Actele de conservare

Art. 640. - Reviste (2), Doctrină (5)

Fiecare coproprietar poate să facă acte de conservare cu privire la bunul comun fără acordul celorlalți coproprietari.

Actele de administrare și de dispoziție

Art. 641. - Puneri în aplicare (1), Reviste (4), Doctrină (5)

(1) Actele de administrare, precum încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți. Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Actele de administrare care limitează în mod substanțial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcină excesivă prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de către ceilalți coproprietari nu vor putea fi efectuate decât cu acordul acestuia. Reviste (1)

(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesați pot cere instanței să suplinească acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-și exprima voința sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menținerii utilității sau valorii bunului. Reviste (2)

(4) Orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziție. Reviste (6), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Sancțiunile

Art. 642. - Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Coproprietarului vătămat i se recunoaște dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului. Reviste (2), Doctrină (2)

Acțiunile în justiție

Art. 643. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3)

(2) Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari. Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(3) Când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane. Jurisprudență, Doctrină (1)

Contractele de administrare a coproprietății

Art. 644. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3), Proceduri (3)

(1) Se poate deroga de la dispozițiile art. 635, 636, 641 și art. 642 alin. (1) printr-un contract de administrare a coproprietății încheiat cu acordul tuturor coproprietarilor. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În cazul în care oricare dintre coproprietari denunță contractul de administrare, acesta își încetează existența, rămânând aplicabile regulile din prezenta secțiune. Reviste (1)

(3) În cazul în care, printre bunurile aflate în coproprietate, se află și bunuri imobile, contractele de administrare a coproprietății și declarațiile de denunțare a acestora vor fi notate în cartea funciară, la cererea oricăruia dintre coproprietari. Proceduri (1)

Regulile aplicabile în cazul cotitularilor altor drepturi reale

Art. 645. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Proceduri (3)

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și în cazul exercitării împreună, de către două sau mai multe persoane, a unui alt drept real principal.

SECȚIUNEA a 3-a
Coproprietatea forțată

§1. Dispoziții comune

Cazurile de coproprietate forțată

Art. 646. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

Se află în coproprietate forțată: Reviste (1)

1. bunurile prevăzute la art. 649, 660, 687 și 1.141; Reviste (3), Doctrină (1)

2. bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile și izvoarele;

3. bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrală termică sau alte instalații care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comun într-un cartier de locuințe sau alte asemenea bunuri;

4. orice alt bun comun prevăzut de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

Regimul juridic general

Art. 647. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari. Referințe (1)

(2) Când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal. Reviste (2)

(3) Cheltuielile pentru întreținerea și conservarea bunului comun se suportă în mod proporțional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. Când bunul comun are caracter accesoriu, în absența unei convenții contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabilește în funcție de întinderea bunului principal. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

§2. Coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente

I. Părțile comune

Noțiune

Art. 648. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546. Reviste (2), Doctrină (1)

Părțile comune

Art. 649. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4)

(1) Sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: Reviste (2), Doctrină (1)

a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite; Reviste (3), Doctrină (1)

b) fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3)

c) instalațiile de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și de gaze de la branșament/racord până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum și alte asemenea părți; Jurisprudență, Reviste (2)

d) alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Coșurile de fum și de aerisire, precum și spațiile pentru spălătorii și uscătorii sunt considerate părți comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilități în conformitate cu proiectul clădirii. Reviste (2)

Atribuirea în folosință exclusivă a părților comune

Art. 650. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Părțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari.

(2) Decizia de atribuire în folosință exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor și al cotelor-părți. În clădirile unde sunt constituite asociații de proprietari, decizia se adoptă de către adunarea generală, cu aceeași majoritate. Doctrină (1)

Actele juridice privind cotele-părți

Art. 651. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Cota-parte din dreptul de proprietate asupra părților comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal.

Stabilirea cotelor-părți

Art. 652. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

În lipsa unei stipulații contrare existente în titlurile de proprietate, cotele-părți se stabilesc prin raportarea suprafeței utile a fiecărui spațiu locativ la totalul suprafeței utile a spațiilor locative din clădire.

II. Drepturile și obligațiile coproprietarilor

Exercitarea dreptului de folosință

Art. 653. - Jurisprudență, Doctrină (4)

Fiecare coproprietar poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii. În lipsa acordului de asociere, dispozițiile art. 647 rămân aplicabile.

Cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune

Art. 654. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) În lipsa unor prevederi legale sau înțelegeri contrare, fiecare coproprietar suportă cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, în proporție cu cota sa parte.

(2) Cu toate acestea, cheltuielile legate de părțile comune folosite exclusiv de către unii dintre coproprietari cad în sarcina acestora din urmă.

Obligația de conservare a clădirii

Art. 655. - Doctrină (3)

Proprietarul este obligat să asigure întreținerea spațiului care constituie bunul principal, astfel încât clădirea să se păstreze în stare bună.

Obligația de a permite accesul în spațiile care constituie bunurile principale

Art. 656. - Doctrină (3)

(1) Coproprietarii sunt obligați să permită accesul în spațiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrărilor necesare conservării clădirii și întreținerii părților comune. Doctrină (1)

(2) În această situație, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despăgubiți de către asociația de proprietari sau, după caz, de către proprietarul în interesul căruia au fost efectuate lucrările. Doctrină (1)

Regulile aplicabile în cazul distrugerii clădirii

Art. 657. - Reviste (4), Doctrină (3)

(1) În cazul în care clădirea a fost distrusă în întregime ori într-o proporție mai mare de jumătate din valoarea ei, orice coproprietar poate, în lipsa unei înțelegeri contrare, să solicite vânzarea la licitație publică a terenului și a materialelor de construcție care au rezultat. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În caz de distrugere a unei părți mai mici decât cea prevăzută la alin. (1), coproprietarii vor contribui la refacerea părților comune, proporțional cu cotele-părți. Dacă unul sau mai mulți coproprietari refuză sau nu pot să participe la refacere, ei sunt obligați să cedeze celorlalți coproprietari cotele lor părți din dreptul de proprietate. Prețul se stabilește de părți ori, în caz de neînțelegere, de către instanța judecătorească. Reviste (4), Doctrină (1)

Încetarea destinației folosinței comune Modificări (1)

Art. 658. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În acest caz, devin aplicabile dispozițiile privitoare la coproprietatea obișnuită și temporară. Cu toate acestea, înstrăinarea sau ipotecarea se poate realiza dacă există o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor. Reviste (2)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), coproprietarii care nu au votat ori, după caz, s-au opus la înstrăinare sau ipotecare au dreptul la o despăgubire justă stabilită pe cale convențională ori, în caz de neînțelegere, pe cale judecătorească.

(4) Constatarea încetării destinației de folosință comună pentru aceste părți se face prin hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.

(5) Imobilul, respectiv partea din imobil care rezultă din încetarea destinației folosinței comune se înscrie în mod corespunzător în cartea funciară pe baza documentației cadastrale întocmite în acest scop.

III. Asociația de proprietari

Constituirea asociațiilor de proprietari Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 659. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

În cazul clădirilor cu mai multe etaje ori apartamente sau în cazul ansamblurilor rezidențiale formate din locuințe individuale, amplasate izolat, înșiruit sau cuplat, în care există proprietăți comune și proprietăți individuale, se constituie asociația de proprietari, care se organizează și funcționează în condițiile legii.

Prezumția de coproprietate asupra despărțiturilor comune Puneri în aplicare (1)

Art. 660. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Zidul, șanțul, precum și orice altă despărțitură între două fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune, în condițiile legii. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 651 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Semnele de necomunitate

Art. 661. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4)

(1) Există semn de necomunitate a zidului atunci când culmea acestuia este dreaptă și perpendiculară spre un fond și înclinată spre celălalt fond. Zidul este prezumat a fi în proprietatea exclusivă a proprietarului fondului către care este înclinată coama zidului.

(2) Există semn de necomunitate a șanțului atunci când pământul este aruncat ori înălțat exclusiv pe o parte a șanțului. Șanțul este prezumat a fi în proprietatea exclusivă a proprietarului fondului pe care este aruncat pământul.

(3) Vor fi considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac să se prezume că zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari.

Obligația de construire a despărțiturilor comune

Art. 662. - Puneri în aplicare (2), Reviste (4), Doctrină (3), Modele (3)

(1) Oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărțituri comune. Doctrină (1)

(2) În lipsa unor dispoziții legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, înălțimea zidului comun se stabilește de părți, dar fără a depăși 2 metri, socotindu-se și coama zidului.

Cheltuielile de întreținere și reparare a despărțiturilor comune

Art. 663. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (3)

(1) Coproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia. Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, fiecare coproprietar poate să nu participe la cheltuielile de întreținere și reparare, renunțând la dreptul său de proprietate asupra despărțiturii comune, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. Coproprietarul nu va putea fi apărat de a participa la cheltuieli, în cazul în care are o construcție sprijinită de zidul comun ori în cazul în care trage un alt folos din exploatarea despărțiturii comune. Doctrină (1)

Construcțiile și instalațiile aflate în legătură cu zidul comun

Art. 664. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Oricare dintre coproprietari are dreptul să sprijine construcții ori să instaleze grinzi în zidul comun cu obligația de a lăsa 6 centimetri spre celălalt coproprietar și fără a afecta dreptul acestuia de a sprijini construcțiile sale ori de a instala propriile grinzi în zidul comun. Doctrină (1)

(2) Un coproprietar va avea dreptul de a scurta grinzile puse de vecinul său până în jumătatea zidului, în cazul în care ar dori să instaleze el însuși grinzi ori să construiască un coș de fum în același loc.

Înălțarea zidului comun

Art. 665. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Oricare dintre coproprietari poate să înalțe zidul, cu îndatorirea de a suporta singur cheltuielile de înălțare peste limita zidului comun, precum și cheltuielile de reparare a părții comune a zidului ca urmare a înălțării acestuia.

(2) În cazul în care zidul nu poate rezista înălțării, proprietarul care dorește să facă această înălțare este dator să reconstruiască zidul în întregime luând din fondul său suprafața pentru a asigura grosimea necesară zidului nou-ridicat.

(3) Vecinul care nu a contribuit la înălțare poate dobândi coproprietatea, plătind jumătate din valoarea actualizată a materialelor și manoperei folosite, precum și, dacă este cazul, jumătate din valoarea terenului întrebuințat pentru îngroșarea zidului.

Dobândirea coproprietății asupra despărțiturilor

Art. 666. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Vecinul care nu a contribuit la realizarea despărțiturii comune poate dobândi un drept de coproprietate asupra despărțiturii, plătind jumătate din valoarea actualizată a materialelor și manoperei folosite și, după caz, jumătate din valoarea terenului pe care despărțitura a fost construită. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.

SECȚIUNEA a 4-a
Proprietatea comună în devălmășie

Proprietatea comună în devălmășie Puneri în aplicare (1)

Art. 667. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

Există proprietate în devălmășie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

Regulile aplicabile proprietății devălmașe

Art. 668. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Dacă se naște prin efectul legii, proprietatea în devălmășie este supusă dispozițiilor acelei legi care se completează, în mod corespunzător, cu cele privind regimul comunității legale. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În cazul în care izvorul proprietății în devălmășie este un act juridic, dispozițiile privitoare la regimul comunității legale se aplică în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 5-a
Partajul
Puneri în aplicare (1)

Imprescriptibilitatea acțiunii de partaj

Art. 669. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (9)

Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. Jurisprudență

Felurile partajului

Art. 670. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii.

Împărțeala părților comune ale clădirilor

Art. 671. - Puneri în aplicare (1), Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secțiunile a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) În cazul proprietății periodice și în celelalte cazuri de coproprietate forțată, partajul este posibil numai prin bună învoială. Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (6), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Convențiile privitoare la suspendarea partajului

Art. 672. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6)

Convențiile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, convențiile trebuie încheiate în formă autentică și supuse formalităților de publicitate prevăzute de lege. Jurisprudență

Suspendarea pronunțării partajului prin hotărâre judecătorească

Art. 673. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Instanța sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunțarea partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalți coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanța, la cererea părții interesate, va reveni asupra măsurii.

Condițiile speciale privind capacitatea de exercițiu

Art. 674. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4)

Dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exercițiu ori are capacitate de exercițiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.

Inadmisibilitatea partajului în cazul uzucapiunii

Art. 675. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4)

Partajul poate fi cerut chiar atunci când unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul când acesta l-a uzucapat, în condițiile legii.

Regulile privitoare la modul de împărțire

Art. 676. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Jurisprudență, Doctrină (2)

(2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei. Doctrină (1)

Datoriile născute în legătură cu bunul comun

Art. 677. - Puneri în aplicare (2), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor născute în legătură cu coproprietatea și care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul.

(2) Suma necesară pentru stingerea acestor obligații va fi preluată, în lipsa unei stipulații contrare, din prețul vânzării bunului comun cu ocazia partajului și va fi suportată de către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia.

Executarea silită privitoare la bunul comun

Art. 678. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanței împărțeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părții de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) În cazul vânzării silite a unei cote-părți din dreptul de proprietate asupra unui bun, executorul judecătoresc îi va notifica pe ceilalți coproprietari cu cel puțin două săptămâni înainte de data stabilită pentru vânzare, înștiințându-i despre ziua, ora și locul licitației. La preț egal, coproprietarii vor fi preferați la adjudecarea cotei-părți.

(3) Creditorii care au un drept de garanție asupra bunului comun ori cei a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul, în mâinile oricui s-ar găsi, atât înainte, cât și după partaj. Reviste (1)

(4) Convențiile de suspendare a împărțelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de nașterea creanțelor, au dobândit dată certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile și s-au îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul. Reviste (1)

Drepturile creditorilor personali ai coproprietarului

Art. 679. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor și fără să se țină seama de opoziția pe care au făcut-o, precum și în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces. Reviste (6), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul creditorilor care au un drept de garanție asupra bunului comun ori al celor a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia.

Efectele juridice ale partajului

Art. 680. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (5), Comentarii expert (1)

(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Reviste (3), Doctrină (3)

(2) În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară. Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Opozabilitatea unor acte juridice

Art. 681. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

Actele încheiate, în condițiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile și sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

Strămutarea garanțiilor

Art. 682. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

Garanțiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale părți se strămută de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, după caz, a sumelor de bani care i-au fost atribuite prin partaj.

Garanția pentru evicțiune și vicii ascunse

Art. 683. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4)

(1) Coproprietarii își datorează, în limita cotelor-părți, garanție pentru evicțiune și vicii ascunse, dispozițiile legale privitoare la obligația de garanție a vânzătorului aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Fiecare este obligat să îl despăgubească pe coproprietarul prejudiciat prin efectul evicțiunii sau al viciului ascuns. Dacă unul dintre coproprietari este insolvabil, partea datorată de acesta se va suporta, proporțional, de către ceilalți coproprietari, inclusiv de coproprietarul prejudiciat. Reviste (1)

(3) Coproprietarii nu datorează garanție dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârșite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiți prin actul de partaj.

Desființarea partajului

Art. 684. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Partajul prin bună învoială poate fi desființat pentru aceleași cauze ca și contractele. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (2)

(3) Partajul este însă valabil chiar dacă nu cuprinde toate bunurile comune; pentru bunurile omise se poate face oricând un partaj suplimentar.

Înstrăinarea bunurilor atribuite

Art. 685. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (3)

Nu poate invoca nulitatea relativă a partajului prin bună învoială coproprietarul care, cunoscând cauza de nulitate, înstrăinează în tot sau în parte bunurile atribuite.

Regulile aplicabile bunurilor aflate în coproprietate și în devălmășie

Art. 686. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6)

Prevederile prezentei secțiuni sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent de izvorul său, precum și celor aflate în devălmășie.

CAPITOLUL V Proprietatea periodică Puneri în aplicare (1)

Proprietatea periodică

Art. 687. - Puneri în aplicare (1), Reviste (8), Doctrină (4)

Dispozițiile prezentului capitol se aplică, în absența unei reglementări speciale, ori de câte ori mai multe persoane exercită succesiv și repetitiv atributul folosinței specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale. Reviste (2)

Temeiul proprietății periodice

Art. 688. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Proprietatea periodică se naște în temeiul unui act juridic, dispozițiile în materie de carte funciară aplicându-se în mod corespunzător.

Valabilitatea actelor încheiate de coproprietar

Art. 689. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) În privința intervalului de timp ce îi revine, orice coproprietar poate încheia, în condițiile legii, acte precum închirierea, vânzarea, ipotecarea și altele asemenea. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Actele de administrare sau de dispoziție privind cota-parte din dreptul de proprietate aferentă unui alt interval de timp sunt inopozabile titularului cotei-părți respective. Dispozițiile art. 642 alin. (2) și art. 643 se aplică în mod corespunzător. Reviste (2), Doctrină (1)

(3) În raporturile cu terții cocontractanți de bună-credință, actele de administrare sau de dispoziție menționate la alin. (2) sunt anulabile. Reviste (3)

Drepturile și obligațiile coproprietarilor

Art. 690. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare, în așa fel încât să nu împiedice ori să nu îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalți coproprietari. Pentru reparațiile mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalți coproprietari. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Actele prin care se consumă în tot sau în parte substanța bunului pot fi făcute numai cu acordul celorlalți coproprietari. Doctrină (1)

(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptățit să îl folosească în următorul interval.

(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispozițiile art. 644 alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. Reviste (1)

Obligația de despăgubire și excluderea

Art. 691. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Nerespectarea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol atrage plata de despăgubiri. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care unul dintre coproprietari tulbură în mod grav exercitarea proprietății periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotărâre judecătorească, la cererea coproprietarului vătămat. Reviste (3)

(3) Excluderea va putea fi dispusă numai dacă unul dintre ceilalți coproprietari sau un terț cumpără cota-parte a celui exclus. Reviste (3), Doctrină (1)

(4) În acest scop, se va pronunța, mai întâi, o încheiere de admitere în principiu a cererii de excludere, prin care se va stabili că sunt îndeplinite condițiile excluderii, încheiere care va putea fi atacată cu recurs pe cale separată. Reviste (1)

(5) După rămânerea definitivă a încheierii de admitere în principiu, în absența înțelegerii părților, se va stabili prețul vânzării silite pe bază de expertiză. După consemnarea prețului la instituția de credit stabilită de instanță, se va pronunța hotărârea care va ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Reviste (1)

(6) După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, dobânditorul își va putea înscrie dreptul în cartea funciară, iar transmițătorul va putea să ridice suma consemnată la instituția de credit stabilită de instanță. Reviste (1), Doctrină (1)

Încetarea proprietății periodice

Art. 692. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (4)

Proprietatea periodică încetează prin radiere din cartea funciară în temeiul dobândirii de către o singură persoană a tuturor cotelor-părți din dreptul de proprietate periodică, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

TITLUL III Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată

CAPITOLUL I Superficia Puneri în aplicare (1)

Noțiune

Art. 693. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (7), Modele (1), Comentarii expert (1)

(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. Reviste (2), Doctrină (3)

(2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Superficia se poate înscrie și în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv construcția ori a transmis terenul și construcția, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei. Doctrină (1)

(4) În situația în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terț pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea. Reviste (3)

Durata dreptului de superficie

Art. 694. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

Dreptul de superficie se poate constitui pe o durată de cel mult 99 de ani. La împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit.

Întinderea și exercitarea dreptului de superficie

Art. 695. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dreptul de superficie se exercită în limitele și în condițiile actului constitutiv. În lipsa unei stipulații contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitată de suprafața de teren pe care urmează să se construiască și de cea necesară exploatării construcției sau, după caz, de suprafața de teren aferentă și de cea necesară exploatării construcției edificate. Doctrină (1)

(2) În cazul prevăzut la art. 693 alin. (3), în absența unei stipulații contrare, titularul dreptului de superficie nu poate modifica structura construcției. El o poate însă demola, dar cu obligația de a o reconstrui în forma inițială. Reviste (1)

(3) În cazul în care superficiarul modifică structura construcției, proprietarul terenului poate să ceară, în termen de 3 ani, încetarea dreptului de superficie sau repunerea în situația anterioară. În al doilea caz, curgerea termenului de prescripție de 3 ani este suspendată până la expirarea duratei superficiei. Reviste (1)

(4) Titularul poate dispune în mod liber de dreptul său. Cât timp construcția există, dreptul de folosință asupra terenului se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu dreptul de proprietate asupra construcției. Reviste (1)

Acțiunea confesorie de superficie

Art. 696. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1)

(1) Acțiunea confesorie de superficie poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar și a proprietarului terenului. Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Dreptul la acțiune este imprescriptibil. Reviste (5), Doctrină (1)

Evaluarea prestației superficiarului

Art. 697. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4), Modele (1)

(1) În cazul în care superficia s-a constituit cu titlu oneros, dacă părțile nu au prevăzut alte modalități de plată a prestației de către superficiar, titularul dreptului de superficie datorează, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă, ținând seama de natura terenului, de destinația construcției în cazul în care aceasta există, de zona în care se află terenul, precum și de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinței. Doctrină (1)

(2) În caz de neînțelegere între părți, suma datorată proprietarului terenului va fi stabilită pe cale judecătorească. Doctrină (1)

Cazurile de încetare a superficiei

Art. 698. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4), Modele (1)

Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciară, pentru una dintre următoarele cauze:

a) la expirarea termenului; Doctrină (1)

b) prin consolidare, dacă terenul și construcția devin proprietatea aceleiași persoane;

c) prin pieirea construcției, dacă există stipulație expresă în acest sens;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Efectele încetării superficiei prin expirarea termenului

Art. 699. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

(1) În cazul prevăzut la art. 698 lit. a), în absența unei stipulații contrare, proprietarul terenului dobândește dreptul de proprietate asupra construcției edificate de superficiar prin accesiune, cu obligația de a plăti valoarea de circulație a acesteia de la data expirării termenului. Reviste (1)

(2) Când construcția nu exista în momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egală sau mai mare decât aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea constructorului să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcția. Constructorul poate refuza să cumpere terenul dacă ridică, pe cheltuiala sa, construcția clădită pe teren și repune terenul în situația anterioară. Reviste (1)

(3) În absența unei înțelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, dezmembrămintele consimțite de superficiar se sting în momentul încetării dreptului de superficie. Ipotecile care grevează dreptul de superficie se strămută de drept asupra sumei primite de la proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (1), se extind de drept asupra terenului în cazul prevăzut la alin. (2) teza I sau se strămută de drept asupra materialelor în cazul prevăzut la alin. (2) teza a II-a. Reviste (3)

(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existenței superficiei nu se extind cu privire la întregul imobil în momentul încetării dreptului de superficie în cazul prevăzut la alin. (1). Ele se strămută de drept asupra sumei de bani primite de proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (2) teza I sau se extind de drept cu privire la întregul teren în cazul prevăzut la alin. (2) teza a II-a. Reviste (2)

Efectele încetării superficiei prin consolidare

Art. 700. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

(1) În cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absența unei stipulații contrare, dezmembrămintele consimțite de superficiar se mențin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai târziu de împlinirea termenului inițial al superficiei. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Ipotecile născute pe durata existenței superficiei se mențin fiecare în funcție de obiectul asupra căruia s-au constituit. Reviste (2)

Efectele încetării superficiei prin pieirea construcției

Art. 701. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (5), Modele (1)

(1) În cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea construcției, drepturile reale care grevează dreptul de superficie se sting, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Ipotecile născute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existenței dreptului de superficie se mențin asupra dreptului de proprietate reîntregit.

Alte dispoziții aplicabile

Art. 702. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și în cazul plantațiilor, precum și al altor lucrări autonome cu caracter durabil.

CAPITOLUL II Uzufructul Puneri în aplicare (1), Reviste (2)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Noțiune

Art. 703. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (7), Modele (2)

Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

Constituirea uzufructului

Art. 704. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. Reviste (3)

(2) Uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente.

Acțiunea confesorie de uzufruct

Art. 705. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1)

Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică uzufructului în mod corespunzător.

Obiectul uzufructului

Art. 706. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (5)

Pot fi date în uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din acestea.

Accesoriile bunurilor ce formează obiectul uzufructului

Art. 707. - Jurisprudență, Doctrină (4)

Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum și asupra a tot ce se unește sau se încorporează în acesta.

Durata uzufructului

Art. 708. - Reviste (1), Doctrină (4), Modele (6)

(1) Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.

(2) Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci când este constituit cu depășirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. Reviste (1)

(3) Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, după caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani.

(4) Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită vârstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite. Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 2-a
Drepturile și obligațiile uzufructuarului și ale nudului proprietar

§1. Drepturile uzufructuarului și ale nudului proprietar

Drepturile uzufructuarului

Art. 709. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1)

În lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia.

Fructele naturale și industriale

Art. 710. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Fructele naturale și industriale percepute după constituirea uzufructului aparțin uzufructuarului, iar cele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor.

Fructele civile

Art. 711. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Fructele civile se cuvin uzufructuarului proporțional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi.

Cvasiuzufructul

Art. 712. - Reviste (7), Doctrină (4)

Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.

Uzufructul asupra bunurilor neconsumptibile

Art. 713. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor. Doctrină (1)

(2) În acest caz, el nu va fi obligat să le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului.

(3) Uzufructuarul poate să dispună, ca un bun proprietar, de bunurile care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârșitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată. Reviste (1), Doctrină (2)

Cesiunea uzufructului

Art. 714. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (3), Modele (2)

(1) În absența unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Uzufructuarul rămâne dator exclusiv față de nudul proprietar numai pentru obligațiile născute înainte de cesiune. Până la notificarea cesiunii, uzufructuarul și cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor față de nudul proprietar. Reviste (1)

(3) După notificarea cesiunii, cesionarul este dator față de nudul proprietar pentru toate obligațiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile legale din materia fideiusiunii. Reviste (1)

(4) După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului inițial sau până la decesul uzufructuarului inițial. Reviste (1), Doctrină (1)

Contractele de locațiune

Art. 715. - Reviste (1), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct.

(2) Locațiunile de imobile încheiate de uzufructuar, înscrise în cartea funciară, sunt opozabile proprietarului sau moștenitorilor acestuia, după stingerea uzufructului prin decesul sau, după caz, încetarea existenței juridice a uzufructuarului, până la împlinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la încetarea uzufructului. Puneri în aplicare (1)

(3) Reînnoirile de închirieri de imobile sau de arendări făcute de uzufructuar și înscrise în cartea funciară înainte de expirarea contractelor inițiale sunt opozabile proprietarului și moștenitorilor săi pe o perioadă de cel mult 6 luni ori, după caz, de un an, dacă la data stingerii uzufructului nu au fost puse în executare. În niciun caz, locațiunile nu pot dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență

(4) În cazul în care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locațiunile încetează, în toate cazurile, odată cu stingerea uzufructului. Puneri în aplicare (1)

Lucrările și îmbunătățirile

Art. 716. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) La încetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului. Jurisprudență

(2) Dacă lucrările sau îmbunătățirile au fost făcute fără încuviințarea proprietarului, acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor și la readucerea bunului în starea în care i-a fost încredințat. Doctrină (1)

(3) Uzufructuarul va putea cere o indemnizație echitabilă pentru lucrările necesare adăugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizație echitabilă și pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îmbunătățirile făcute cu încuviințarea proprietarului, dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.

Exploatarea pădurilor tinere

Art. 717. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Dacă uzufructul cuprinde păduri tinere destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea și câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispozițiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părțile lăsate netăiate în timpul uzufructului.

(2) Arborii care se scot din pepiniere fără degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decât cu obligația uzufructuarului de a se conforma dispozițiilor legale în ce privește înlocuirea lor.

Exploatarea pădurilor înalte

Art. 718. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Uzufructuarul poate, conformându-se dispozițiilor legale și folosinței obișnuite a proprietarului, să exploateze părțile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleși pe toată suprafața fondului.

(2) În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalți; va putea însă întrebuința, pentru a face reparațiile la care este obligat, arbori căzuți accidental; în acest scop poate chiar să taie arborii trebuincioși, cu îndatorirea însă de a constata, în prezența nudului proprietar, această trebuință. Reviste (1)

Alte drepturi ale uzufructuarului asupra pădurilor ce fac obiectul uzufructului

Art. 719. - Reviste (1), Doctrină (3)

Uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosinței obișnuite a proprietarului, în limitele dispozițiilor legale.

Dreptul asupra pomilor fructiferi

Art. 720. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

Pomii fructiferi ce se usucă și cei căzuți accidental se cuvin uzufructuarului cu îndatorirea de a-i înlocui cu alții.

Dreptul asupra carierelor de piatră și de nisip aflate în exploatare

Art. 721. - Reviste (1), Doctrină (4)

În condițiile legii, uzufructuarul se folosește întocmai ca nudul proprietar de carierele de piatră și de nisip ce sunt în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.

Situația carierelor de piatră și de nisip nedeschise și a comorilor

Art. 722. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise încă și nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi în timpul uzufructului.

§2. Obligațiile uzufructuarului și ale nudului proprietar

Inventarierea bunurilor

Art. 723. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Uzufructuarul preia bunurile în starea în care se află la data constituirii uzufructului; acesta nu va putea intra însă în posesia lor decât după inventarierea bunurilor mobile și constatarea stării în care se află imobilele, cu excepția cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Inventarul se întocmește numai în prezența nudului proprietar ori după notificarea acestuia.

Respectarea destinației bunurilor

Art. 724. - Reviste (2), Doctrină (5)

În exercitarea dreptului său, uzufructuarul este ținut să respecte destinația dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepția cazului în care se asigură o creștere a valorii bunului sau cel puțin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului.

Răspunderea uzufructuarului pentru prejudicii

Art. 725. - Doctrină (3)

Uzufructuarul este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct.

Constituirea garanției pentru îndeplinirea obligațiilor uzufructuarului

Art. 726. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

(1) În lipsa unei stipulații contrare, uzufructuarul este obligat să depună o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale.

(2) Sunt scutiți să depună garanție vânzătorul și donatorul care și-au rezervat dreptul de uzufruct. Doctrină (1)

(3) În cazul în care uzufructuarul este scutit de garanție, instanța poate dispune depunerea unei garanții sau luarea unei măsuri conservatorii atunci când uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate în care se află, pune în pericol drepturile nudului proprietar. Reviste (1), Doctrină (1)

Numirea administratorului

Art. 727. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Dacă uzufructuarul nu poate oferi o garanție, instanța, la cererea nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor și va dispune ca fructele civile încasate și sumele ce reprezintă contravaloarea fructelor naturale și industriale percepute să fie depuse la o instituție de credit aleasă de părți. În acest caz, uzufructuarul va încasa numai dobânzile aferente. Doctrină (1)

(2) Nudul proprietar poate cere vânzarea bunurilor ce se uzează prin folosință și depunerea sumelor la o instituție de credit aleasă de părți. Dobânzile produse în cursul uzufructului revin uzufructuarului. Doctrină (2)

(3) Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere să îi fie lăsate o parte din bunurile mobile necesare folosinței sale sau familiei sale, cu obligația de a le restitui la stingerea uzufructului.

Întârzierea în depunerea garanției

Art. 728. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

Întârzierea în depunerea garanției nu afectează dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin de la data constituirii uzufructului. Jurisprudență

Modul de suportare a reparațiilor de către uzufructuar și nudul proprietar

Art. 729. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Uzufructuarul este obligat să efectueze reparațiile de întreținere a bunului. Doctrină (1)

(2) Reparațiile mari sunt în sarcina nudului proprietar.

(3) Sunt reparații mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun și care implică o cheltuială excepțională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcțiilor privind structura de rezistență, zidurile interioare și/sau exterioare, acoperișul, instalațiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său.

(4) Reparațiile mari sunt în sarcina uzufructuarului atunci când sunt determinate de neefectuarea reparațiilor de întreținere.

Efectuarea reparațiilor mari

Art. 730. - Doctrină (3)

(1) Uzufructuarul este obligat să îl înștiințeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparațiilor mari. Reviste (1)

(2) Atunci când nudul proprietar nu efectuează la timp reparațiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârșitul anului în curs, actualizată la data plății. Reviste (2)

Distrugerile datorate vechimii ori cazului fortuit

Art. 731. - Reviste (1), Doctrină (4)

Uzufructuarul și nudul proprietar nu sunt obligați să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii ori dintr-un caz fortuit.

Uzufructul cu titlu particular

Art. 732. - Doctrină (3)

Uzufructuarul cu titlu particular nu este obligat la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat, iar dacă le va plăti, are acțiune contra nudului proprietar.

Suportarea sarcinilor și a cheltuielilor în caz de litigiu

Art. 733. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Uzufructuarul suportă toate sarcinile și cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor.

(2) Dacă bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt plătite de uzufructuar. Doctrină (1)

Înștiințarea nudului proprietar

Art. 734. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Uzufructuarul este obligat să aducă de îndată la cunoștința nudului proprietar orice uzurpare a fondului și orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancțiunea obligării la plata de daune-interese. Reviste (1)

Suportarea sarcinilor și a cheltuielilor proprietății

Art. 735. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cheltuielile și sarcinile proprietății revin nudului proprietar.

(2) Atunci când sarcinile și cheltuielile proprietarului au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar când uzufructul este cu titlu oneros, nudul proprietar datorează acestuia și dobânda legală.

Obligațiile în caz de pieire a turmei

Art. 736. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Dacă turma dată în uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora.

(2) Dacă turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă. Jurisprudență

§3. Dispoziții speciale

Opozabilitatea uzufructului asupra creanțelor

Art. 737. - Reviste (4), Doctrină (4)

Uzufructul asupra unei creanțe este opozabil terților în aceleași condiții ca și cesiunea de creanță și cu îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege.

Drepturile și obligațiile în cazul uzufructului asupra creanțelor

Art. 738. - Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Uzufructuarul are dreptul să încaseze capitalul și să perceapă dobânzile creanței și să îndeplinească toate actele necesare pentru conservarea ori încasarea dobânzilor. Titularul dreptului de creanță poate face toate actele de dispoziție care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului. Reviste (1)

(2) După plata creanței, uzufructul continuă asupra capitalului, cu obligația uzufructuarului de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului. Reviste (3)

(3) Uzufructuarul suportă toate cheltuielile și sarcinile referitoare la dobânzi.

Uzufructul rentei viagere

Art. 739. - Reviste (5), Doctrină (3)

Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului său, veniturile dobândite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor încasate cu anticipație.

Dreptul de a spori capitalul

Art. 740. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobândi valori mobiliare, aparține nudului proprietar, iar uzufructuarul are numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobândite.

(2) Dacă nudul proprietar cedează dreptul său, bunul dobândit în urma înstrăinării este predat uzufructuarului, care va da socoteală la sfârșitul uzufructului.

Dreptul de vot

Art. 741. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Dreptul de vot aferent unei acțiuni sau altei valori mobiliare, unei părți indivize, unei cote-părți din dreptul de proprietate sau oricărui alt bun aparține uzufructuarului.

(2) Cu toate acestea, aparține nudului proprietar votul care are ca efect modificarea substanței bunului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul deținut în coproprietate, ori schimbarea destinației acestui bun sau încetarea societății, reorganizarea ori încetarea persoanei juridice sau, după caz, a unei întreprinderi.

(3) Repartizarea exercitării dreptului de vot în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) nu este opozabilă terților, afară de cazul în care aceștia au cunoscut-o în mod expres.

Dreptul la dividende

Art. 742. - Jurisprudență, Doctrină (3)

Dividendele a căror distribuire a fost aprobată, în condițiile legii, de adunarea generală în timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilită prin hotărârea adunării generale.

Obligația nudului proprietar de a restitui sumele avansate de uzufructuar

Art. 743. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plătește datoriile aferente masei patrimoniale sau părții din masa patrimonială date în uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fără nicio dobândă. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care uzufructuarul nu plătește datoriile prevăzute la alin. (1), nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească el însuși sau să vândă o parte suficientă din bunurile date în uzufruct. Dacă însă nudul proprietar plătește aceste datorii, uzufructuarul datorează dobânzi pe toata durata uzufructului. Reviste (2)

(3) Legatarul uzufructului universal ori cu titlu universal este obligat să achite, în proporție cu obiectul uzufructului și fără niciun drept de restituire, legatele cu titlu particular având ca obiect obligații de întreținere sau, după caz, rente viagere. Reviste (2)

Dreptul creditorilor asupra bunurilor uzufructului

Art. 744. - Reviste (4), Doctrină (3)

Dacă plata datoriilor nu se va face în modul prevăzut la art. 743, creditorii pot să urmărească bunurile date în uzufruct.

Uzufructul fondului de comerț

Art. 745. - Reviste (5), Doctrină (5)

În lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul unui fond de comerț nu poate să dispună de bunurile ce îl compun. În situația în care dispune de aceste bunuri are obligația de a le înlocui cu altele similare și de valoare egală.

SECȚIUNEA a 3-a
Stingerea uzufructului

Cazurile de stingere a uzufructului

Art. 746. - Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (4)

(1) Uzufructul se stinge pe cale principală prin: Jurisprudență

a) moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalității juridice; Jurisprudență

b) ajungerea la termen; Jurisprudență

c) consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar și de nud proprietar se întrunesc în aceeași persoană; Jurisprudență

d) renunțarea la uzufruct; Jurisprudență, Reviste (1)

e) neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanțe. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenței juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit. Jurisprudență

(3) În cazul imobilelor sunt aplicabile dispozițiile în materie de carte funciară. Doctrină (1)

Stingerea uzufructului în caz de abuz de folosință

Art. 747. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (4)

(1) Uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci când uzufructuarul abuzează de folosința bunului, aduce stricăciuni acestuia ori îl lasă să se degradeze. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Creditorii uzufructuarului pot interveni în proces pentru conservarea drepturilor lor; ei se pot angaja să repare stricăciunile și pot oferi garanții pentru viitor. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Instanța poate dispune, după împrejurări, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinței bunului de către nudul proprietar, cu obligația acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata uzufructului. Când bunul este imobil, pentru garantarea rentei, instanța poate dispune înscrierea unei ipoteci în cartea funciară. Reviste (1), Doctrină (1)

Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunului

Art. 748. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (5), Modele (5)

(1) Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit. Când bunul a fost distrus în parte, uzufructul continuă asupra părții rămase. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) În toate cazurile, uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de terț sau, după caz, asupra indemnizației de asigurare, dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului. Dispozițiile art. 712 se aplică în mod corespunzător. Puneri în aplicare (1)

CAPITOLUL III Uzul și abitația

Dreptul de uz

Art. 749. - Doctrină (6), Modele (1)

Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale și industriale numai pentru nevoile proprii și ale familiei sale.

Dreptul de abitație

Art. 750. - Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (2)

Titularul dreptului de abitație are dreptul de a locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitația, precum și cu părinții ori alte persoane aflate în întreținere. Jurisprudență

Constituirea uzului și a abitației

Art. 751. - Doctrină (5)

Uzul și abitația se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevăzute de lege.

Limitele dreptului de uz și abitație

Art. 752. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (3)

Dreptul de uz ori de abitație nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau, după caz, arendat.

Obligația uzuarului și a titularului dreptului de abitație

Art. 753. - Jurisprudență, Doctrină (4), Modele (2)

(1) Dacă titularul dreptului de uz sau de abitație este îndreptățit să perceapă toate fructele naturale și industriale produse de bun ori, după caz, să ocupe întreaga locuință, este dator să plătească toate cheltuielile de cultură și reparațiile de întreținere întocmai ca și uzufructuarul.

(2) Dacă titularul dreptului de uz sau de abitație nu este îndreptățit să perceapă decât o parte din fructe ori să ocupe decât o parte din locuință, va suporta cheltuielile de cultură sau de întreținere în proporție cu partea de care se folosește.

Alte dispoziții aplicabile

Art. 754. - Reviste (3), Doctrină (4)

Dispozițiile prezentului capitol se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la uzufruct.

CAPITOLUL IV Servituțile

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Noțiune

Art. 755. - Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (1)

(1) Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia.

Constituirea servituții

Art. 756. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (4), Modele (1)

Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.

Acțiunea confesorie de servitute

Art. 757. - Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1)

Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Constituirea servituții în vederea utilității viitoare

Art. 758. - Doctrină (4), Modele (1)

Servitutea se poate constitui în vederea unei utilități viitoare a fondului dominant.

Obligațiile în sarcina proprietarului fondului aservit

Art. 759. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Modele (1), Proceduri (3)

(1) Prin actul de constituire se pot impune în sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligații pentru asigurarea uzului și utilității fondului dominant. Doctrină (1)

(2) În acest caz, sub condiția notării în cartea funciară, obligația se transmite dobânditorilor subsecvenți ai fondului aservit. Puneri în aplicare (1)

Servituțile aparente și neaparente

Art. 760. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Servituțile sunt aparente sau neaparente. Jurisprudență

(2) Servituțile aparente sunt acelea a căror existență este atestată de un semn vizibil de servitute, cum ar fi o ușă, o fereastră, un apeduct. Jurisprudență

(3) Servituțile neaparente sunt acelea a căror existență nu este atestată de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumită înălțime. Jurisprudență

Servituțile continue și necontinue

Art. 761. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Servituțile sunt continue sau necontinue. Jurisprudență

(2) Servituțile continue sunt acelea al căror exercițiu este sau poate fi continuu fără a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi. Jurisprudență

(3) Servituțile necontinue sunt acelea pentru a căror existență este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport.

Servituțile pozitive și negative

Art. 762. - Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Servituțile sunt pozitive sau negative.

(2) Servituțile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercită o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere. Jurisprudență

(3) Servituțile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat să se abțină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi.

Dobândirea servituții prin uzucapiune

Art. 763. - Doctrină (5), Modele (1)

Prin uzucapiune tabulară poate fi dobândită orice servitute, iar prin uzucapiune extratabulară pot fi dobândite numai servituțile pozitive.

Alte dispoziții aplicabile

Art. 764. - Reviste (1), Doctrină (3)

Modul de exercițiu al servituții se dobândește în aceleași condiții ca și dreptul de servitute.

SECȚIUNEA a 2-a
Drepturile și obligațiile proprietarilor

Regulile privind exercitarea și conservarea servituții

Art. 765. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Modele (2)

(1) În lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate măsurile și poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările pentru a exercita și conserva servitutea. Doctrină (1)

(2) Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrări revin celor 2 proprietari, proporțional cu avantajele pe care le obțin, în măsura în care lucrările efectuate pentru exercițiul servituții sunt necesare și profită inclusiv fondului aservit. Doctrină (1)

Exonerarea de răspundere

Art. 766. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

În toate cazurile în care cheltuielile lucrărilor necesare pentru exercitarea și conservarea servituților revin proprietarului fondului aservit, acesta se va putea exonera de obligație renunțând la dreptul de proprietate asupra fondului aservit în întregime sau asupra părții din fondul aservit necesare pentru exercitarea servituții în favoarea proprietarului fondului dominant. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile. Jurisprudență

Schimbarea locului de exercitare a servituții

Art. 767. - Doctrină (3), Modele (1)

(1) Proprietarul fondului aservit este obligat să se abțină de la orice act care limitează ori împiedică exercițiul servituții. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servituții în alt loc.

(2) Dacă are un interes serios și legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercită servitutea în măsura în care exercitarea servituții rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant. Doctrină (1)

Obligația de a nu agrava situația fondului aservit

Art. 768. - Jurisprudență, Doctrină (6), Modele (1)

Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situația fondului aservit și nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții.

Exercitarea servituții în caz de împărțire a fondurilor

Art. 769. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Dacă fondul dominant se împarte, servitutea va putea fi exercitată pentru uzul și utilitatea fiecărei părți, fără ca situația fondului aservit să poată fi agravată. Doctrină (1)

(2) Dacă fondul aservit se împarte, servitutea se poate exercita, pentru uzul și utilitatea fondului dominant, pe toate părțile rezultate din împărțire, sub rezerva prevederilor art. 768.

(3) Cu toate acestea, dacă servitutea este exercitată pentru uzul și utilitatea exclusivă a uneia dintre părțile despărțite din fondul dominant ori nu se poate exercita decât pe una dintre părțile despărțite din fondul aservit, servitutea asupra celorlalte părți se stinge.

SECȚIUNEA a 3-a
Stingerea servituților

Cauzele de stingere a servituților

Art. 770. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Servituțile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:

a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă același proprietar;

b) renunțarea proprietarului fondului dominant;

c) ajungerea la termen;

d) răscumpărarea;

e) imposibilitatea definitivă de exercitare; Reviste (1)

f) neuzul timp de 10 de ani; Puneri în aplicare (1), Reviste (3)

g) dispariția oricărei utilități a acestora.

(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilității publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat. Reviste (1), Doctrină (1)

Stingerea servituții prin neuz

Art. 771. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Termenul de 10 de ani prevăzut la art. 770 alin. (1) lit. f) curge de la data ultimului act de exercițiu al servituților necontinue ori de la data primului act contrar servituților continue. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Exercitarea servituții de către un coproprietar ori de către uzufructuar profită și celorlalți coproprietari, respectiv nudului proprietar. Reviste (1)

Răscumpărarea servituții de trecere

Art. 772. - Doctrină (6)

(1) Servitutea de trecere va putea fi răscumpărată de proprietarul fondului aservit dacă există o disproporție vădită între utilitatea care o procură fondului dominant și inconvenientele sau deprecierea provocată fondului aservit.

(2) În caz de neînțelegere între părți, instanța poate suplini consimțământul proprietarului fondului dominant. La stabilirea prețului de răscumpărare, instanța va ține cont de vechimea servituții și de schimbarea valorii celor două fonduri.

TITLUL IV Fiducia

Noțiune

Art. 773. - Reviste (17), Doctrină (8), Comentarii expert (1)

Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.

Izvoarele fiduciei

Art. 774. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă. Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează cu dispozițiile prezentului titlu, în măsura în care nu cuprinde dispoziții contrare.

Interdicția liberalității indirecte

Art. 775. - Reviste (3), Doctrină (4)

Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.

Părțile contractului de fiducie

Art. 776. - Reviste (4), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie.

(2) Pot avea calitatea de fiduciari în acest contract numai instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare legal înființate. Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

(3) De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici și avocații, indiferent de forma de exercitare a profesiei. Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

Beneficiarul fiduciei

Art. 777. - Reviste (5), Doctrină (4)

Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terță persoană.

Reprezentarea intereselor constituitorului

Art. 778. - Doctrină (4)

În absența unei stipulații contrare, constituitorul poate, în orice moment, să desemneze un terț care să îi reprezinte interesele în executarea contractului și care să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie.

Conținutul contractului de fiducie

Art. 779. - Reviste (3), Doctrină (5)

Contractul de fiducie trebuie să menționeze, sub sancțiunea nulității absolute:

a) drepturile reale, drepturile de creanță, garanțiile și orice alte drepturi patrimoniale transferate;

b) durata transferului, care nu poate depăși 33 de ani începând de la data încheierii sale; Reviste (2), Modele (1)

c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;

d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;

e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puțin regulile care permit determinarea acestora;

f) scopul fiduciei și întinderea puterilor de administrare și de dispoziție ale fiduciarului ori ale fiduciarilor. Reviste (2)

Înregistrarea fiscală

Art. 780. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Sub sancțiunea nulității absolute, contractul de fiducie și modificările sale trebuie să fie înregistrate la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4)

(2) Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate, în condițiile prevăzute de lege, sub aceeași sancțiune, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unităților administrativ- teritoriale în raza cărora se află imobilul, dispozițiile de carte funciară rămânând aplicabile.

(3) Desemnarea ulterioară a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat chiar în contractul de fiducie, trebuie să fie făcută, sub aceeași sancțiune, printr-un act scris înregistrat în aceleași condiții.

(4) Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerințe speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerințelor legale. În aceste cazuri, lipsa înregistrării fiscale atrage aplicarea sancțiunilor administrative prevăzute de lege.

Opozabilitatea fiduciei

Art. 781. - Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Fiducia este opozabilă terților de la data menționării sale în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

(2) Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garanțiilor reale imobiliare, care fac obiectul contractului de fiducie se face și în cartea funciară, pentru fiecare drept în parte.

Precizarea calității fiduciarului

Art. 782. - Reviste (4), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Când fiduciarul acționează în contul masei patrimoniale fiduciare, el poate să facă mențiune expresă în acest sens, cu excepția cazurilor în care acest lucru este interzis prin contractul de fiducie. Reviste (1)

(2) De asemenea, când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi a căror transmitere este supusă publicității, în registrul de publicitate fiduciarul poate solicita să se menționeze denumirea fiduciarului și calitatea în care acționează. Reviste (1)

(3) În toate cazurile în care constituitorul sau beneficiarul solicită acest lucru în conformitate cu contractul de fiducie, fiduciarul va trebui să își precizeze calitatea în care acționează. În caz contrar, dacă actul este păgubitor pentru constituitor, se va considera că actul a fost încheiat de fiduciar în nume propriu. Reviste (1)

Obligația de a da socoteală

Art. 783. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5)

Contractul de fiducie trebuie să cuprindă condițiile în care fiduciarul dă socoteală constituitorului cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale. De asemenea, fiduciarul trebuie să dea socoteală, la intervale precizate în contractul de fiducie, beneficiarului și reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.

Puterile și remunerarea fiduciarului

Art. 784. - Reviste (6), Doctrină (3)

(1) În raporturile cu terții, se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, acționând ca un veritabil și unic titular al drepturilor în cauză, cu excepția cazului în care se dovedește că terții aveau cunoștință de limitarea acestor puteri. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Fiduciarul va fi remunerat potrivit înțelegerii părților, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia. Reviste (2), Doctrină (1)

Insolvența fiduciarului

Art. 785. - Reviste (4), Doctrină (4)

Deschiderea procedurii insolvenței împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară.

Limitarea răspunderii în funcție de separația maselor patrimoniale

Art. 786. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

(1) Bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condițiile legii, de titularii de creanțe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanție reală asupra bunurilor acestuia și a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmărire poate fi exercitat și de ceilalți creditori ai constituitorului, însă numai în temeiul hotărârii judecătorești definitive de admitere a acțiunii prin care a fost desființat sau a devenit inopozabil, în orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Titularii creanțelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepția cazului în care, prin contractul de fiducie, s-a prevăzut obligația fiduciarului sau/și a constituitorului de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar, bunurile fiduciarului sau/și ale constituitorului, în limita și în ordinea prevăzute în contractul de fiducie. Reviste (3)

Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate

Art. 787. - Reviste (4), Doctrină (5)

Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său.

Înlocuirea fiduciarului

Art. 788. - Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Dacă fiduciarul nu își îndeplinește obligațiile sau pune în pericol interesele care i-au fost încredințate, constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul poate cere în justiție înlocuirea fiduciarului. Doctrină (2)

(2) Până la soluționarea cererii de înlocuire, constituitorul, reprezentantul său sau, în lipsa acestora, beneficiarul va numi un administrator provizoriu al masei patrimoniale fiduciare. În cazul în care constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul desemnează concomitent un administrator provizoriu, va prevala desemnarea făcută de constituitorul ori de reprezentantul său legal.

(3) Mandatul administratorului provizoriu încetează în momentul înlocuirii fiduciarului sau în momentul respingerii definitive a cererii de înlocuire. Soluționarea cererii de înlocuire a fiduciarului se realizează de urgență și cu precădere.

(4) Numirea noului fiduciar și a administratorului provizoriu poate fi dispusă de instanța de judecată numai cu acordul acestora.

(5) În cazul în care instanța de judecată a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile și obligațiile prevăzute în contractul de fiducie.

(6) Constituitorul, reprezentatul acestuia, noul fiduciar sau administratorul provizoriu poate să înregistreze această modificare a fiduciei, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 780 și 781. Înlocuirea fiduciarului se produce numai după această înregistrare.

Denunțarea, modificarea și revocarea contractului de fiducie

Art. 789. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cât timp nu a fost acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie poate fi denunțat unilateral de către constituitor.

(2) După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părți ori denunțat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absența acestuia, cu autorizarea instanței judecătorești.

Încetarea contractului de fiducie

Art. 790. - Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Contractul de fiducie încetează prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului. Doctrină (1)

(2) El încetează, de asemenea, în cazul în care toți beneficiarii renunță la fiducie, iar în contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situație. Declarațiile de renunțare sunt supuse acelorași formalități de înregistrare ca și contractul de fiducie. Încetarea se produce la data finalizării formalităților de înregistrare pentru ultima declarație de renunțare.

(3) Contractul de fiducie încetează și în momentul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizării persoanei juridice. Reviste (1)

Efectele încetării contractului de fiducie

Art. 791. - Reviste (8), Doctrină (5)

(1) Când contractul de fiducie încetează, masa patrimonială fiduciară existentă în acel moment se transferă la beneficiar, iar în absența acestuia, la constituitor.

(2) Contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului se va produce numai după plata datoriilor fiduciare. Reviste (1), Doctrină (1)

TITLUL V Administrarea bunurilor altuia

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Calitatea de administrator al bunurilor altuia

Art. 792. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4)

(1) Persoana care este împuternicită, prin legat sau convenție, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparține are calitatea de administrator al bunurilor altuia. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Împuternicirea prin legat produce efecte dacă este acceptată de administratorul desemnat.

(3) Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricărei administrări a bunurilor altuia, cu excepția cazului în care legea, actul constitutiv sau împrejurările concrete impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Administratorul persoană fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu.

Remunerația administratorului

Art. 793. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Cu excepția cazului în care, potrivit legii, actului constitutiv sau înțelegerii ulterioare a părților ori împrejurărilor concrete, administrarea se realizează cu titlu gratuit, administratorul are dreptul la o remunerație stabilită prin actul constitutiv sau prin înțelegerea ulterioară a părților, prin lege ori, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. În acest ultim caz, se va ține seama de uzanțe și, în lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator. Doctrină (1)

(2) Persoana care acționează fără a avea acest drept sau fără a fi autorizată în acest sens nu are dreptul la remunerație, rămânând aplicabile, dacă este cazul, regulile de la gestiunea de afaceri.

Domeniul de aplicare

Art. 794. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

În absența unor dispoziții legale speciale, prevederile prezentului titlu se aplică în toate cazurile de administrare a bunurilor altuia.

CAPITOLUL II Formele de administrare

SECȚIUNEA 1 Administrarea simplă

Noțiune

Art. 795. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (7)

Persoana împuternicită cu administrarea simplă este ținută să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum și actele utile pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinației lor obișnuite. Reviste (1)

Atribuțiile administratorului

Art. 796. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cel împuternicit cu administrarea simplă este ținut să culeagă fructele bunurilor și să exercite drepturile aferente administrării acestora. Reviste (1)

(2) Administratorul încasează creanțele administrate, eliberând în mod valabil chitanțele corespunzătoare, și exercită drepturile aferente valorilor mobiliare pe care le are în administrare, precum dreptul de vot, de conversie și de răscumpărare.

Menținerea destinației bunurilor

Art. 797. - Doctrină (4)

Administratorul este obligat să continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fără a schimba destinația acestora, cu excepția cazului în care este autorizat de către beneficiar sau, în caz de împiedicare a acestuia, de către instanța judecătorească.

Investirea sumelor de bani

Art. 798. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Administratorul este obligat să investească sumele de bani aflate în administrarea sa în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu referitoare la plasamentele considerate sigure.

(2) Administratorul poate, totodată, să modifice investițiile efectuate anterior dobândirii de către acesta a calității sale ori efectuate de el însuși în calitate de administrator.

Autorizarea actelor de dispoziție

Art. 799. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5)

(1) Când administrarea are ca obiect un bun individual determinat, administratorul va putea să înstrăineze cu titlu oneros bunul sau să îl greveze cu o garanție reală, atunci când este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori menținerea modului de folosință potrivit destinației obișnuite a bunului, numai cu autorizarea beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia ori în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanței judecătorești. Reviste (1)

(2) Un bun supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate poate fi înstrăinat fără această autorizare.

(3) Când administrarea are ca obiect o masă patrimonială sau un patrimoniu, administratorul poate să înstrăineze un bun individual determinat sau să îl greveze cu o garanție reală ori de câte ori este necesar pentru buna administrare a universalității. În celelalte cazuri, este necesară autorizarea prealabilă a beneficiarului sau, după caz, a instanței judecătorești. Doctrină (1)

(4) Încheierea actului de înstrăinare în lipsa autorizării prealabile cerute potrivit prezentului articol atrage, în cazul în care cauzează prejudicii, obligația de reparare integrală și reprezintă motiv de înlocuire a administratorului.

SECȚIUNEA a 2-a
Administrarea deplină

Atribuțiile administratorului

Art. 800. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Persoana împuternicită cu administrarea deplină este ținută să conserve și să exploateze în mod profitabil bunurile, să sporească patrimoniul sau să realizeze afectațiunea masei patrimoniale, în măsura în care aceasta este în interesul beneficiarului.

Întinderea puterilor administratorului

Art. 801. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

Pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale, administratorul va putea să înstrăineze, cu titlu oneros, bunurile sau să le greveze cu un drept real ori chiar să le schimbe destinația, precum și să efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice formă de investiție.

CAPITOLUL III Regimul juridic al administrării

SECȚIUNEA 1 Obligațiile administratorului față de beneficiar

Limitele răspunderii administratorului

Art. 802. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Administratorul bunurilor altuia acționează numai în limitele puterilor ce îi sunt conferite și este ținut, în exercitarea atribuțiilor sale, să respecte obligațiile ce îi incumbă potrivit legii, actului constitutiv sau înțelegerii ulterioare a părților.

(2) Administratorul nu va fi răspunzător pentru pieirea bunurilor pricinuită de forța majoră, vechimea sau natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obișnuită și autorizată a acestora.

Obligația de diligență, onestitate și loialitate

Art. 803. - Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Administratorul trebuie să acționeze cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale. Doctrină (1)

(2) Administratorul trebuie, totodată, să acționeze cu onestitate și loialitate în vederea realizării optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit. Reviste (1)

Evitarea conflictului de interese

Art. 804. - Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Administratorul nu își poate exercita atribuțiile în interesul său propriu sau al unei terțe persoane.

(2) Administratorul este obligat să evite apariția unui conflict între interesul său propriu și obligațiile sale de administrator.

(3) În măsura în care administratorul însuși este și beneficiar, acesta este ținut să își exercite atribuțiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui tratament egal interesului său și celui al celorlalți beneficiari. Reviste (1)

Anunțarea conflictului de interese

Art. 805. - Reviste (1), Doctrină (3)

Administratorul este obligat să îl anunțe de îndată pe beneficiar despre orice interes pe care l-ar avea într-o anumită activitate și care este de natură să îl pună într-o situație de conflict de interese, precum și drepturile pe care le-ar putea invoca împotriva beneficiarului sau a bunurilor administrate, indicând, după caz, natura și valoarea drepturilor respective, cu excepția intereselor și drepturilor născute din actul constitutiv al administrării.

Interdicția dobândirii de drepturi în legătură cu bunurile administrate

Art. 806. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) În timpul exercitării calității sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract având ca obiect bunurile administrate sau să dobândească, altfel decât prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau împotriva beneficiarului.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), administratorul va putea încheia actele menționate, cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia sau în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanței judecătorești.

Separația bunurilor administrate

Art. 807. - Reviste (1), Doctrină (4)

Administratorul este obligat să țină o evidență a bunurilor sale proprii distinctă de cea a bunurilor preluate în administrare. Această obligație subzistă și în cazul în care, la preluarea bunurilor beneficiarului administrării, nu a fost întocmit un inventar.

Interdicția folosirii bunurilor administrate în interes propriu

Art. 808. - Reviste (1), Doctrină (3)

În absența acordului beneficiarului sau a împuternicirii conferite prin lege, prin actul constitutiv ori prin înțelegerea ulterioară a părților, administratorul este obligat a nu folosi în propriul său avantaj bunurile administrate, precum și datele sau informațiile care îi parvin în virtutea administrării.

Interdicția actelor de dispoziție cu titlu gratuit

Art. 809. - Reviste (1), Doctrină (3)

Administratorul nu va putea dispune cu titlu gratuit de bunurile sau drepturile care îi sunt încredințate, cu excepția cazului în care interesul unei bune administrări o impune.

Dreptul de a reprezenta în justiție

Art. 810. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Administratorul poate sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor și poate interveni în orice cerere sau acțiune având drept obiect bunurile administrate.

Imparțialitatea administratorului

Art. 811. - Doctrină (3)

Dacă există mai mulți beneficiari, concomitenți sau succesivi, administratorul este ținut să acționeze cu imparțialitate, ținând cont de drepturile și interesele fiecăruia dintre ei.

Atenuarea răspunderii administratorului

Art. 812. - Reviste (1), Doctrină (3)

În aprecierea limitelor răspunderii administratorului și a despăgubirilor datorate de acesta, instanța judecătorească va putea reduce întinderea acestora, ținând cont de circumstanțele asumării administrării sau de caracterul gratuit al serviciului administratorului.

SECȚIUNEA a 2-a
Obligațiile administratorului și ale beneficiarului în raporturile cu terții

Răspunderea personală a administratorului

Art. 813. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Administratorul care, în limitele puterilor conferite, își asumă obligații în numele beneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară, nu va fi ținut personal răspunzător față de terții contractanți. Doctrină (1)

(2) Administratorul este personal răspunzător față de terții cu care contractează dacă se obligă în nume propriu, sub rezerva drepturilor deținute de aceștia împotriva beneficiarului sau, după caz, a fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.

Răspunderea personală a administratorului în cazul depășirii puterilor conferite

Art. 814. - Reviste (1), Doctrină (3)

Administratorul care își depășește puterile este ținut personal față de terții cu care a contractat, în măsura în care aceștia nu au cunoscut faptul depășirii puterilor ori beneficiarul nu a ratificat în mod expres sau tacit actul încheiat de administrator cu depășirea puterilor conferite.

Depășirea puterilor încredințate mai multor persoane

Art. 815. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Se consideră o depășire a puterilor conferite fapta administratorului de a exercita în mod individual atribuțiile pe care trebuie să le exercite împreună cu altcineva.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), nu constituie o încălcare a puterilor exercitarea acestora într-un mod mai avantajos decât acela care îi era impus prin actul de împuternicire.

Limitarea răspunderii beneficiarului față de terți

Art. 816. - Doctrină (3)

(1) Beneficiarul răspunde față de terți pentru prejudiciile pricinuite în mod culpabil de administrator în exercitarea atribuțiilor sale numai până la concurența câștigului obținut.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul masei patrimoniale fiduciare.

Administratorul aparent

Art. 817. - Reviste (1), Doctrină (3)

Orice persoană care, având capacitate deplină de exercițiu, creează aparența despre o altă persoană că este administratorul bunurilor sale va fi ținută de toate contractele pe care această din urmă persoană le încheie cu terții de bună- credință.

SECȚIUNEA a 3-a
Inventar, garanții și asigurare

Izvorul obligației privind inventarul, garanțiile și asigurarea

Art. 818. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Administratorul nu este obligat să facă inventarul, să subscrie o poliță de asigurare sau să furnizeze o altă garanție pentru buna executare a îndatoririlor sale, în absența unei clauze a actului constitutiv, a înțelegerii ulterioare a părților, a unei dispoziții legale contrare sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate la cererea beneficiarului sau a oricărei persoane interesate. Reviste (1)

(2) În cazul în care o asemenea obligație a fost stabilită în sarcina administratorului prin lege sau prin hotărâre judecătorească, administratorul va putea solicita instanței judecătorești, pentru motive temeinice, să fie dispensat de îndeplinirea ei.

Criteriile pentru aprecierea motivelor temeinice

Art. 819. - Doctrină (3)

(1) În soluționarea cererilor prevăzute la art. 818, instanța judecătorească va ține seama de valoarea bunurilor, de situația părților, precum și de alte circumstanțe.

(2) Instanța nu va putea admite cererea de stabilire a obligației administratorului privind inventarul, garanțiile sau asigurarea, dacă pe această cale s-ar încălca o clauză contrară din actul constitutiv sau din înțelegerea ulterioară a părților.

Cuprinsul inventarului

Art. 820. - Doctrină (3)

(1) În cazurile în care administratorul este obligat să întocmească un inventar, acesta trebuie să cuprindă o enumerare completă a bunurilor încredințate sau a conținutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrării.

(2) Inventarul conține, ori de câte ori este cazul:

a) datele de identificare a bunurilor imobile și descrierea bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar în cazul unei universalități de bunuri mobile, o identificare corespunzătoare a universalității respective;

b) identificarea sumelor de bani;

c) lista instrumentelor financiare.

(3) De asemenea, în cazul administrării unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu, inventarul cuprinde lista datoriilor și se încheie cu o recapitulație a activului și pasivului.

(4) Administratorul are obligația să notifice beneficiarului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data și locul întocmirii inventarului.

(5) Inventarul se întocmește fie prin înscris autentic, fie prin înscris sub semnătură privată cuprinzând data și locul întocmirii și semnat de autor și de beneficiar, iar în absența acestuia din urmă, de 2 martori. Constatările cu privire la care beneficiarul nu a făcut obiecțiuni au deplină forță probantă față de acesta din urmă.

Bunurile de uz personal

Art. 821. - Doctrină (3)

În măsura în care patrimoniul administrat cuprinde bunuri de uz personal ale titularului sau, după caz, ale defunctului, în inventar se face o mențiune de ordin general cu privire la acestea, descriindu-se doar obiectele de îmbrăcăminte, înscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a căror valoare individuală depășește echivalentul în lei al sumei de 100 euro.

Starea bunurilor indicate în inventar

Art. 822. - Doctrină (3)

Bunurile indicate în inventar sunt prezumate a fi în bună stare la data întocmirii acestuia, cu excepția cazului în care inventarul cuprinde o mențiune contrară agreată de beneficiar sau, în absența acordului beneficiarului, mențiunea este însoțită de un document doveditor.

Comunicarea și contestarea inventarului

Art. 823. - Doctrină (3)

(1) O copie a inventarului va fi predată de administrator persoanei care l-a desemnat și beneficiarului, precum și oricărei alte persoane interesate despre care acesta are cunoștință.

(2) Inventarul poate fi făcut public numai în cazurile și potrivit procedurii prevăzute de lege.

(3) Orice persoană interesată poate contesta în justiție inventarul sau oricare dintre mențiunile conținute de acesta și va putea solicita întocmirea unui nou inventar, cu participarea unui expert judiciar.

Asigurarea facultativă

Art. 824. - Doctrină (3)

(1) Chiar în absența unei obligații stabilite prin lege, prin actul constitutiv sau prin înțelegerea părților ori prin hotărâre judecătorească, administratorul poate asigura bunurile încredințate împotriva riscurilor obișnuite, precum furtul sau incendiul, pe cheltuiala beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar.

(2) Administratorul poate subscrie totodată o poliță de asigurare profesională pentru buna executare a obligațiilor sale.

(3) Cheltuielile prilejuite de asigurarea prevăzută la alin. (2) sunt în sarcina beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar, în cazul în care administrarea este efectuată cu titlu gratuit.

SECȚIUNEA a 4-a
Administrarea colectivă și delegarea

Adoptarea hotărârilor

Art. 825. - Doctrină (3)

În cazul în care sunt desemnate mai multe persoane în calitate de administratori, dacă legea sau actul de desemnare nu prevede altfel, hotărârile se iau prin voința majorității acestora.

Adoptarea hotărârilor în situații speciale

Art. 826. - Doctrină (3)

(1) Administratorii vor putea efectua în mod individual acte de conservare.

(2) În cazul în care nu se pot lua hotărâri în mod valabil din cauza opunerii constante a unora dintre administratori, celelalte acte de administrare a bunurilor altuia vor putea fi făcute, în caz de urgență, cu autorizarea instanței judecătorești.

(3) În măsura în care neînțelegerile dintre administratori persistă, iar administrarea este serios afectată, instanța va putea dispune, la solicitarea oricărei persoane interesate, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotărârilor;

b) repartizarea atribuțiilor între administratori;

c) conferirea votului decisiv, în caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori;

d) înlocuirea administratorului sau, după caz, a administratorilor cărora le este imputabilă situația creată.

Răspunderea solidară

Art. 827. - Doctrină (3)

(1) Administratorii sunt răspunzători în mod solidar pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care atribuțiile sunt repartizate prin lege, actul de desemnare sau hotărâre judecătorească, iar repartizarea a fost respectată, fiecare administrator este răspunzător doar pentru partea sa de administrare.

Prezumția de aprobare a hotărârilor

Art. 828. - Doctrină (3)

(1) Se prezumă că administratorul a aprobat toate hotărârile adoptate de ceilalți administratori și va răspunde pentru acestea în solidar cu ei în măsura în care nu s-a opus în momentul adoptării hotărârii și nu a notificat această opoziție beneficiarului într-un termen rezonabil.

(2) Se prezumă că administratorul a aprobat hotărârea adoptată în absența sa în măsura în care nu își face cunoscută opoziția celorlalți administratori și beneficiarului într-un termen rezonabil de la data la care a luat cunoștință de hotărârea respectivă.

(3) Administratorul nu va răspunde în situația în care nu a putut, pentru motive temeinice, să notifice opoziția sa în condițiile alin. (1).

Delegarea

Art. 829. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Administratorul își poate delega parțial atribuțiile sau poate împuternici un terț să îl reprezinte la încheierea unui act determinat.

(2) Administratorul nu poate delega unei terțe persoane administrarea generală sau exercițiul unei puteri discreționare, cu excepția cazului în care delegarea se face către un coadministrator. Reviste (2)

(3) Administratorul răspunde pentru faptele celui substituit în măsura în care beneficiarul nu a autorizat în mod expres substituirea, iar în cazul în care autorizarea există, răspunde numai pentru lipsa de diligență în alegerea și îndrumarea înlocuitorului.

Răspunderea reprezentantului administratorului

Art. 830. - Doctrină (3)

(1) Actele prin care reprezentantul administratorului a încălcat prevederile actului de desemnare sau uzanțele sunt inopozabile beneficiarului.

(2) De asemenea, beneficiarul se poate îndrepta împotriva reprezentantului administratorului pentru prejudiciile suferite, chiar dacă era autorizat expres să încredințeze reprezentarea.

SECȚIUNEA a 5-a
Plasamentele considerate sigure

Categoriile de plasamente considerate sigure

Art. 831. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (5)

Sunt prezumate a fi sigure plasamentele stabilite periodic de Banca Națională a României și de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Limitele prudențiale ale efectuării plasamentelor

Art. 832. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Administratorul hotărăște cu privire la efectuarea plasamentelor în funcție de randament și de creșterea estimată a valorii. Administratorul va căuta să realizeze un portofoliu diversificat, care să producă venituri fixe și, respectiv, variabile, într-o proporție stabilită în funcție de conjunctura economică.

(2) Administratorul nu va putea achiziționa mai mult de 5% din acțiunile aceleiași societăți comerciale și nici nu va putea achiziționa acțiuni, obligațiuni sau alte valori mobiliare ale unei persoane juridice care nu și-a îndeplinit obligația de plată a dividendelor ori dobânzilor sau acorda împrumuturi persoanei juridice respective. Modificări (1)

Plasarea sumelor de bani

Art. 833. - Doctrină (3)

(1) Administratorul va putea depozita sumele de bani care îi sunt încredințate la o instituție de credit sau de asigurare ori la un organism de plasament colectiv, în măsura în care depozitul este rambursabil la vedere sau în urma unui aviz de maximum 30 de zile. Doctrină (1)

(2) Administratorul va putea efectua totodată depuneri pe perioade mai lungi în măsura în care acestea sunt garantate integral de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar sau, după caz, de Fondul de protejare a asiguraților.

(3) În lipsa garanției prevăzute la alin. (2), administratorul nu va putea efectua depuneri pe perioade mai lungi, cu excepția cazului în care instanța îl autorizează în acest sens și în conformitate cu regulile determinate de aceasta.

Menținerea plasamentelor anterioare

Art. 834. - Doctrină (3)

(1) Administratorul va putea menține plasamentele existente la data preluării funcției chiar dacă acestea nu sunt considerate sigure.

(2) Administratorul va putea totodată să dețină valori mobiliare care le înlocuiesc pe cele deținute anterior ca urmare a reorganizării, lichidării sau fuziunii persoanei juridice emitente.

Obligația de reparare a prejudiciului pentru plasamentele nesigure

Art. 835. - Doctrină (3)

(1) Se prezumă că un administrator acționează prudent dacă își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu prevederile prezentei secțiuni.

(2) Administratorul care efectuează un alt plasament decât cele menționate la art. 831și care nu a fost autorizat expres de către beneficiar va fi ținut să repare prejudiciul rezultat fără a se ține seama de existența vreunei culpe. Doctrină (1)

Obligația administratorului de a-și arăta calitatea

Art. 836. - Doctrină (4)

(1) Administratorul trebuie să indice calitatea sa și persoana beneficiarului pentru plasamentele făcute în cursul administrării.

(2) În caz contrar, plasamentul și profitul aferent vor reveni tot beneficiarului. Dacă plasamentele sunt nerentabile, administratorul va acoperi personal pierderile cauzate beneficiarului.

SECȚIUNEA a 6-a
Repartiția profiturilor și a pierderilor

Repartiția profitului și a pierderilor

Art. 837. - Doctrină (3)

(1) Repartiția profitului și a pierderilor între beneficiarul fructelor și cel al capitalului se va realiza în conformitate cu prevederile actului constitutiv.

(2) În lipsa unei indicații exprese în act, repartiția se face echitabil, ținând seama de obiectul administrării, de circumstanțele care au dat naștere la administrare, precum și de practicile contabile general acceptate.

Debitarea contului de venituri

Art. 838. - Doctrină (3)

(1) Contul de venituri se va debita cu sumele reprezentând următoarele cheltuieli și alte cheltuieli de natură similară, în următoarea ordine:

a) impozitele și taxele plătite, aferente bunurilor administrate;

b) jumătate din remunerația administratorului și din cheltuielile rezonabile efectuate de acesta pentru administrarea comună a capitalului și a dobânzilor;

c) primele de asigurare, costurile reparațiilor minore, precum și celelalte cheltuieli obișnuite ale administrării;

d) cheltuielile efectuate pentru conservarea drepturilor beneficiarului fructelor și jumătate din costurile prilejuite de descărcarea judiciară de gestiune, în măsura în care instanța judecătorească nu dispune altfel;

e) costurile amortizării bunurilor, cu excepția celor utilizate în scop personal de către beneficiar.

(2) Administratorul va putea repartiza cheltuielile importante pe o perioadă de timp rezonabilă, pentru a menține veniturile la un nivel constant.

Debitarea contului de capital

Art. 839. - Doctrină (3)

(1) Contul de capital se va debita cu sumele reprezentând cheltuieli care nu sunt trecute în debitul contului de venituri, precum cheltuielile referitoare la investițiile de capital, înstrăinarea de bunuri, conservarea drepturilor beneficiarului capitalului sau a dreptului de proprietate a bunurilor administrate.

(2) Contul de capital se va debita totodată cu sumele reprezentând taxe și impozite plătite asupra câștigurilor din capital, chiar și atunci când legea specială le califică impozite pe venit.

Momentul nașterii dreptului beneficiarului la venitul net

Art. 840. - Doctrină (3)

Beneficiarul fructelor este îndreptățit la venitul net rezultat din administrarea bunurilor începând cu data prevăzută în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea date, de la momentul începerii administrării ori, după caz, al decesului testatorului.

Dobândirea fructelor

Art. 841. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Când beneficiarul este proprietarul bunului frugifer, fructele se dobândesc potrivit regulilor prevăzute la art. 550 alin. (2) și (3). În cazul în care beneficiarul este o terță persoană, se aplică în mod corespunzător regulile prevăzute la art. 710 și 711.

(2) Dividendele și distribuțiile unei persoane juridice se datorează de la data indicată în hotărârea de distribuție sau, în lipsa acesteia, de la data hotărârii respective. Beneficiarul nu va avea dreptul la plata dividendelor stabilite ulterior momentului încetării dreptului său.

SECȚIUNEA a 7-a
Darea de seamă anuală

Obligația privind darea de seamă

Art. 842. - Jurisprudență, Doctrină (3)

Cel puțin o dată pe an administratorul îi va prezenta beneficiarului o dare de seamă a gestiunii sale.

Conținutul și auditarea dării de seamă

Art. 843. - Doctrină (3)

(1) Darea de seamă trebuie să cuprindă toate informațiile necesare verificării exactității acesteia.

(2) La cererea persoanei interesate, darea de seamă poate fi auditată de către un expert independent.

(3) În cazul în care administratorul se opune auditării, persoana interesată poate să solicite instanței judecătorești desemnarea unui expert independent pentru a verifica darea de seamă.

Darea de seamă în ipoteza în care sunt mai mulți administratori

Art. 844. - Doctrină (3)

Dacă sunt mai mulți administratori, aceștia vor întocmi o singură dare de seamă, cu excepția cazului în care atribuțiile lor au fost repartizate prin lege, prin actul constitutiv sau de către instanța judecătorească, iar această repartizare a fost respectată.

Examinarea registrelor

Art. 845. - Doctrină (3)

Administratorul este obligat să îi permită beneficiarului, în orice moment, examinarea registrelor și a documentelor justificative ce au legătură cu gestiunea sa.

CAPITOLUL IV Încetarea administrării

SECȚIUNEA 1 Cauzele de încetare

Cazurile de încetare

Art. 846. - Reviste (1), Doctrină (4)

Administrarea încetează:

a) prin stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate;

b) prin expirarea termenului sau împlinirea condiției stipulate în actul constitutiv; Reviste (1)

c) prin îndeplinirea scopului administrării sau prin încetarea cauzei care a dat naștere administrării;

d) prin denunțarea de către beneficiar a actului de desemnare, ca urmare a solicitării comunicate administratorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de a restitui bunurile de îndată;

e) prin înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către instanța judecătorească, la cererea altei persoane interesate;

f) prin decesul, punerea sub interdicție judecătorească, renunțarea administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolvenței; Reviste (1)

g) prin punerea sub interdicție judecătorească a beneficiarului sau supunerea acestuia la procedura insolvenței, în măsura în care aceasta afectează bunurile administrate. Reviste (1)

Notificarea renunțării

Art. 847. - Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Administratorul poate renunța la atribuțiile sale, pe baza notificării adresate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori sau persoanei împuternicite să desemneze un înlocuitor.

(2) Notificarea va cuprinde un termen de preaviz rezonabil, care să îi permită beneficiarului să numească un alt administrator sau să preia el însuși administrarea bunurilor. În caz contrar, administratorul va repara prejudiciul cauzat prin renunțarea sa intempestivă.

(3) Renunțarea administratorului produce efecte de la data expirării termenului de preaviz.

Moartea sau punerea sub interdicție a administratorului

Art. 848. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Moartea sau punerea sub interdicție a administratorului va fi comunicată beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori, de către moștenitorii acestuia sau executorul testamentar ori de către tutorele administratorului.

(2) Moștenitorii, executorul testamentar și tutorele, după caz, sunt obligați să întreprindă, în privința oricărei afaceri începute, orice măsură imediată care este necesară pentru prevenirea producerii unei pierderi, precum și să dea socoteală și să predea bunurile către persoana îndreptățită.

Obligațiile asumate ulterior încetării administrării

Art. 849. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Obligațiile asumate față de terți, ulterior încetării administrării, de un administrator de bună-credință sunt pe deplin valabile și îl obligă pe beneficiar sau, după caz, pe fiduciar. Reviste (1)

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul obligațiilor asumate de administrator ulterior încetării administrării, atunci când aceasta este o consecință necesară sau o măsură necesară pentru prevenirea pierderilor. Reviste (1)

(3) Beneficiarul sau fiduciarul este de asemenea ținut de obligațiile asumate față de terții care nu au cunoscut faptul încetării administrării.

(4) Fiduciarul răspunde numai în limitele activului masei patrimoniale fiduciare.

SECȚIUNEA a 2-a
Darea de seamă și predarea bunurilor

Darea de seamă finală

Art. 850. - Doctrină (3)

(1) La încetarea raporturilor de administrare, administratorul va prezenta o dare de seamă finală beneficiarului și, după caz, administratorului înlocuitor sau celorlalți administratori. În cazul încetării simultane a raporturilor de administrare ale mai multor administratori, aceștia vor prezenta o singură dare de seamă, cu excepția cazului în care atribuțiile acestora sunt separate.

(2) Darea de seamă va cuprinde toate datele necesare pentru a permite verificarea exactității sale. Registrele și celelalte documente justificative vor putea fi consultate de persoanele interesate.

(3) Acceptarea dării de seamă de către beneficiar îl descarcă pe administrator.

Descărcarea judiciară de gestiune

Art. 851. - Doctrină (3)

(1) În cazul în care oricare dintre beneficiari nu acceptă darea de seamă, administratorul poate cere instanței judecătorești să o încuviințeze.

(2) Ori de câte ori se consideră necesar, instanța judecătorească va dispune efectuarea unei expertize de specialitate.

Locul predării bunurilor

Art. 852. - Doctrină (3)

În lipsa unei stipulații contrare, administratorul predă bunurile administrate la locul unde se găsesc acestea.

Întinderea obligației de restituire

Art. 853. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Administratorul este obligat să predea tot ce a primit în exercitarea atribuțiilor sale, chiar dacă plata primită de la terț este nedatorată beneficiarului sau, după caz, fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.

(2) Administratorul este, de asemenea, obligat să restituie orice profit sau orice alt avantaj patrimonial realizat în folos personal prin utilizarea, fără permisiune, a datelor și a informațiilor obținute în virtutea calității sale.

(3) Administratorul care a folosit, fără permisiune, un bun este obligat să îl indemnizeze pe beneficiar sau, după caz, pe fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare cu echivalentul folosinței bunului.

Suportarea cheltuielilor administrării

Art. 854. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cheltuielile administrării, inclusiv cele ocazionate de prezentarea dării de seamă și de predarea bunurilor, sunt în sarcina beneficiarului sau, după caz, a fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.

(2) În cazul renunțării, denunțării actului de desemnare sau al înlocuirii administratorului, beneficiarul ori fiduciarul, în contul masei patrimoniale fiduciare, are în sarcină, pe lângă cheltuielile menționate la alin. (1), și plata remunerației cuvenite administratorului în raport cu durata activității sale.

Data curgerii dobânzilor

Art. 855. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Administratorul datorează dobânzi asupra soldului de la data acceptării ori a încuviințării judiciare a dării de seamă sau, după caz, de la data notificării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc prevăzut de lege. Reviste (1)

(2) Beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimonială fiduciară, datorează dobânzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea în întârziere potrivit alin. (1).

Deducerea remunerației

Art. 856. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Administratorul poate deduce din soldul administrării remunerația care îi este datorată de beneficiar sau de fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare, pentru activitatea sa.

(2) Administratorul are drept de retenție asupra bunului administrat până la plata integrală a datoriei față de el.

Solidaritatea beneficiarilor

Art. 857. - Reviste (2), Doctrină (3)

În caz de pluralitate de beneficiari, aceștia sunt ținuți solidar la îndeplinirea obligațiilor față de administrator. Jurisprudență

TITLUL VI Proprietatea publică Reviste (1)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Definiția dreptului de proprietate publică

Art. 858. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (7)

Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege. Doctrină (1)

Obiectul proprietății publice. Delimitarea de domeniul privat

Art. 859. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Constituie obiect exclusiv al proprietății publice bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(2) Celelalte bunuri care aparțin statului ori unităților administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

Domeniul public național, județean și local

Art. 860. - Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public național, județean sau, după caz, local. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Delimitarea dintre domeniul public național, județean și local se face în condițiile legii. Reviste (1)

(3) Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale și invers se face în condițiile legii. Reviste (1), Doctrină (2)

Caracterele dreptului de proprietate publică

Art. 861. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4)

(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Reviste (6), Doctrină (5)

(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(3) În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate. Reviste (2), Doctrină (4)

Limitele exercitării dreptului de proprietate publică

Art. 862. - Doctrină (4)

(1) Dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate. Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietății publice și persoana interesată sau, în caz de divergență, pe cale judecătorească. Doctrină (1)

(3) În aceste cazuri, persoana interesată are dreptul la o justă și promptă despăgubire din partea titularului proprietății publice. Doctrină (1)

Cazurile de dobândire a dreptului de proprietate publică

Art. 863. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

Dreptul de proprietate publică se dobândește:

a) prin achiziție publică, efectuată în condițiile legii;

b) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; Reviste (1)

c) prin donație sau legat, acceptat în condițiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin voința dispunătorului, devine de uz ori de interes public; Reviste (1)

d) prin convenție cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voința dobânditorului, devine de uz ori de interes public; Reviste (1)

e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, în condițiile legii;

f) prin alte moduri stabilite de lege.

Stingerea dreptului de proprietate publică

Art. 864. - Reviste (2), Doctrină (7)

Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, dacă a încetat uzul sau interesul public, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Apărarea dreptului de proprietate publică

Art. 865. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6)

(1) Obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Titularii drepturilor corespunzătoare proprietății publice sunt obligați: Reviste (1)

a) să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică; Doctrină (1)

b) să îl introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Dispozițiile art. 563 se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență, Doctrină (1)

CAPITOLUL II Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice

Art. 866. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (7)

Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit.

SECȚIUNEA a 2-a
Dreptul de administrare

Constituirea dreptului de administrare

Art. 867. - Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local. Derogări (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) controlează modul de exercitare a dreptului de administrare. Doctrină (1)

Exercitarea dreptului de administrare

Art. 868. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Dreptul de administrare aparține regiilor autonome sau, după caz, autorităților administrației publice centrale sau locale și altor instituții publice de interes național, județean ori local. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi și dispune de bunul dat în administrare în condițiile stabilite de lege și, dacă este cazul, de actul de constituire. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Stingerea dreptului de administrare

Art. 869. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Dreptul de administrare încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau prin actul de revocare emis, în condițiile legii, dacă interesul public o impune, de organul care l-a constituit.

Apărarea dreptului de administrare

Art. 870. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Apărarea în justiție a dreptului de administrare revine titularului dreptului. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Dreptul de concesiune

Conținutul dreptului de concesiune

Art. 871. - Reviste (3), Doctrină (9)

(1) Concesionarul are dreptul și, în același timp, obligația de exploatare a bunului, în schimbul unei redevențe și pentru o durată determinată, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a contractului de concesiune. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică.

(3) Procedura de concesionare, precum și încheierea, executarea și încetarea contractului de concesiune sunt supuse condițiilor prevăzute de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

Exercitarea dreptului de concesiune

Art. 872. - Doctrină (4)

(1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul nu poate înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii și care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Fructele, precum și, în limitele prevăzute de lege și în actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului. Doctrină (1)

(3) În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului, în condițiile legii și ale contractului de concesiune. Reviste (1)

Apărarea dreptului de concesiune

Art. 873. - Reviste (3), Doctrină (8)

(1) Apărarea în justiție a dreptului de concesiune revine concesionarului. Doctrină (2)

(2) Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 4-a
Dreptul de folosință cu titlu gratuit

Conținutul și limitele dreptului de folosință cu titlu gratuit

Art. 874. - Legislație conexă (1), Doctrină (6)

(1) Dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În lipsa unor dispoziții contrare în actul de constituire, titularul nu beneficiază de fructele civile ale bunului. Doctrină (1)

(3) Dispozițiile privind constituirea și încetarea dreptului de administrare se aplică în mod corespunzător. Doctrină (2)

Apărarea dreptului de folosință cu titlu gratuit

Art. 875. - Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Apărarea în justiție a dreptului de folosință cu titlu gratuit revine titularului dreptului. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (2)

TITLUL VII Cartea funciară Puneri în aplicare (1), Jurisprudență

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Scopul și obiectul cărții funciare

Art. 876. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (8)

(1) Cartea funciară descrie imobilele și arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară și alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(3) Prin imobil, în sensul prezentului titlu, se înțelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosință, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și care sunt identificate printr-un număr cadastral unic. Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (1)

Drepturile tabulare

Art. 877. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (7)

Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modifică și se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară.

Obiectul drepturilor tabulare

Art. 878. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3), care după înscrierea în cartea funciară nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară. Doctrină (1)

(2) Aceeași carte funciară nu poate cuprinde decât un singur imobil. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Mai mulți proprietari nu pot fi înscriși în aceeași carte funciară decât dacă se află în coproprietate pe cote-părți ori în devălmășie. Jurisprudență, Doctrină (2)

Modificarea imobilului înscris în cartea funciară

Art. 879. - Puneri în aplicare (2), Doctrină (5)

(1) Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea acestuia. Doctrină (1)

(2) De asemenea, imobilul înscris în cartea funciară se modifică și prin dezlipiri, dacă se desparte o parte din imobil sau se micșorează întinderea acestuia. Jurisprudență

(3) Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimțământul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie să fie abuziv, el putând fi cenzurat de către instanța judecătorească. Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (2), Doctrină (1)

(4) Dacă însă creditorii ipotecari consimt la alipirea sau, după caz, atât la dezlipirea, cât și la alipirea imobilului grevat la un alt imobil, în lipsă de convenție contrară, ipotecile vor lua rang după cele ce grevează imobilul la care s-a făcut alipirea. Reviste (1), Doctrină (1)

(5) Operațiunile de modificare a imobilului înscris în cartea funciară, prin alipiri sau dezlipiri, au caracter material și nu implică niciun transfer de proprietate.

Înscrierile în caz de alipire sau dezlipire Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 880. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) În caz de alipire sau dezlipire, imobilele rezultate se vor transcrie în cărți funciare noi, cu menționarea noului număr cadastral pentru fiecare imobil, iar cartea funciară sau, după caz, vechile cărți funciare se vor închide, fără a se mai putea redeschide pentru alte înscrieri.

(2) Dacă întregul imobil înscris în cartea funciară a fost transcris, aceasta se va închide și nu va mai putea fi redeschisă pentru noi înscrieri.

Felurile înscrierilor

Art. 881. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (7)

(1) Înscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea provizorie și notarea. Reviste (1)

(2) Intabularea și înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Înscrierea provizorie și notarea se fac numai în cazurile anume prevăzute de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

Înscrierea drepturilor reale afectate de modalități

Art. 882. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (5)

(1) Drepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se intabulează. Ele se pot însă înscrie provizoriu. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Termenul extinctiv sau sarcina liberalității se va putea arăta atât în cuprinsul intabulării, cât și al înscrierii provizorii.

Cercetarea cărții funciare

Art. 883. - Puneri în aplicare (2), Doctrină (5)

(1) Orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciară, precum și celelalte documente cu care aceasta se întregește, potrivit legii. Mapa cu înscrisurile care au stat la baza efectuării înscrierilor în cartea funciară poate fi consultată de orice persoană interesată, cu respectarea dispozițiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Proceduri (1)

(2) La cerere, se vor elibera extrase sau copii certificate, conforme cu exemplarul original aflat în arhivă. Puneri în aplicare (1), Proceduri (1)

(3) Nimeni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoștință de existența vreunei înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru și publicitate imobiliară. Reviste (1), Doctrină (1)

Procedura de înscriere

Art. 884. - Puneri în aplicare (2), Doctrină (5)

Procedura de înscriere în cartea funciară se va stabili prin lege specială.

CAPITOLUL II Înscrierea drepturilor tabulare

Dobândirea și stingerea drepturilor reale asupra imobilelor

Art. 885. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (9), Proceduri (1), Comentarii expert (1)

(1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea. Puneri în aplicare (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (3)

(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial. Acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin decesul sau, după caz, prin încetarea existenței juridice a titularului, dacă acesta era o persoană juridică. Puneri în aplicare (1), Derogări (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (2)

(3) Dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei terțe persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

(4) Hotărârea judecătorească definitivă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință sau, după caz, consimțământul titularului. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Modificarea drepturilor reale asupra imobilelor

Art. 886. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5)

Modificarea unui drept real imobiliar se face potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea sau stingerea drepturilor reale, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere

Art. 887. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (5)

(1) Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

(2) Cu toate acestea, în cazul vânzării silite, dacă urmărirea imobilului nu a fost în prealabil notată în cartea funciară, drepturile reale astfel dobândite nu vor putea fi opuse terților dobânditori de bună-credință.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea. Reviste (2), Doctrină (1)

Condiții de înscriere

Art. 888. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (5)

Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.

Renunțarea la dreptul de proprietate

Art. 889. - Puneri în aplicare (2), Reviste (2), Doctrină (4), Proceduri (1)

(1) Proprietarul poate renunța la dreptul său printr-o declarație autentică notarială înregistrată la biroul de cadastru și publicitate imobiliară pentru a se înscrie radierea dreptului. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) În acest caz, comuna, orașul sau municipiul, după caz, poate cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul său, în baza hotărârii consiliului local, cu respectarea dispozițiilor legale privind transferul drepturilor reale imobiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii. Doctrină (1)

(3) În situația bunurilor grevate de sarcini reale, unitatea administrativ-teritorială care a preluat bunul este ținută în limita valorii bunului.

Data producerii efectelor înscrierilor

Art. 890. - Puneri în aplicare (3), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor, ținându-se însă cont de data, ora și minutul înregistrării acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar ori notar public sau, după caz, comunicată prin telefax, poștă electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(2) În cazul drepturilor de ipotecă, ordinea înregistrării cererilor va determina și rangul acestora. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Dacă mai multe cereri s-au primit în aceeași zi prin poștă sau curier, drepturile de ipotecă vor avea același rang, iar celelalte drepturi vor dobândi numai provizoriu rang egal, urmând ca instanța să se pronunțe, la cererea oricărei persoane interesate, asupra rangului și, dacă va fi cazul, asupra radierii înscrierii nevalabile. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) În cazul în care două sau mai multe drepturi au primit provizoriu rang egal, potrivit dispozițiilor alin. (3), va fi preferat, indiferent de data certă a titlurilor aflate în concurs, cel care a fost pus în posesia bunului sau, după caz, cel față de care debitorul și-a executat cel dintâi obligațiile ce îi incumbă, cu excepția drepturilor de ipotecă care vor avea același rang. În situația în care niciunul din dobânditori n-a fost pus în posesia bunului sau, după caz, debitorul nu și-a executat obligațiile față de niciunul dintre ei, va fi preferat cel care a sesizat cel dintâi instanța de judecată în temeiul dispozițiilor prezentului articol. Doctrină (1)

(5) Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică și atunci când, în aceeași zi, o cerere de înscriere a fost depusă ori comunicată în condițiile alin. (1), iar alta primită prin poștă sau curier.

Conflictul dintre terții dobânditori de la un autor comun

Art. 891. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5), Comentarii expert (1)

În cazul în care două sau mai multe persoane au fost îndreptățite să dobândească, prin acte încheiate cu același autor, drepturi asupra aceluiași imobil care se exclud reciproc, cel care și-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea în cartea funciară.

Situația terțului dobânditor de rea-credință

Art. 892. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (5)

(1) Cel care a fost îndreptățit, printr-un act juridic valabil încheiat, să înscrie un drept real în folosul său poate cere radierea din cartea funciară a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang preferențial față de înscrierea efectuată de altă persoană, însă numai dacă sunt întrunite următoarele 3 condiții:

a) actul juridic în temeiul căruia se solicită radierea sau acordarea rangului preferențial să fie anterior aceluia în baza căruia terțul și-a înscris dreptul;

b) dreptul reclamantului și cel al terțului dobânditor să provină de la un autor comun;

c) înscrierea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terțul dobânditor prin violență sau viclenie, după caz.

(2) Radierea sau acordarea rangului preferențial poate fi cerută și dacă violența ori viclenia a provenit de la o altă persoană decât terțul dobânditor, dar numai dacă acesta din urmă a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască această împrejurare la data încheierii contractului în baza căruia a dobândit dreptul intabulat în folosul său. Doctrină (1)

(3) Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către terț a dreptului în folosul său. Reviste (1), Doctrină (1)

Persoanele împotriva cărora se poate face înscrierea drepturilor tabulare

Art. 893. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Înscrierea unui drept real se poate efectua numai:

a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; Reviste (3), Doctrină (1)

b) împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată. Doctrină (1)

Înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive

Art. 894. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia, și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz.

Înscrierile întemeiate pe obligațiile defunctului

Art. 895. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (5)

Înscrierile întemeiate pe obligațiile defunctului se vor putea săvârși și după ce dreptul a fost înscris pe numele moștenitorului, însă numai în măsura în care moștenitorul este ținut de aceste obligații.

Acțiunea în prestație tabulară

Art. 896. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (6)

(1) În cazurile în care cel obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară, se va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea; dreptul la acțiune este prescriptibil în condițiile legii. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Dacă acțiunea în prestație tabulară a fost notată în cartea funciară, hotărârea judecătorească se va înscrie, din oficiu, și împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular după notare.

Efectele acțiunii în prestație tabulară față de terțul dobânditor de rea-credință

Art. 897. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6)

(1) Acțiunea în prestație tabulară se va putea îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris anterior în cartea funciară, dacă actul juridic invocat de reclamant este anterior celui în temeiul căruia a fost înscris dreptul terțului dobânditor, iar acesta a fost de rea-credință la data încheierii actului. Doctrină (1)

(2) Dreptul la acțiune împotriva terțului se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către acesta a dreptului în folosul său, cu excepția cazului în care dreptul la acțiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai înainte. Reviste (1)

Înscrierea provizorie

Art. 898. - Puneri în aplicare (3), Reviste (1), Doctrină (7), Modele (1)

În afara altor cazuri prevăzute de lege, înscrierea provizorie în cartea funciară se va putea cere:

1. dacă dreptul real dobândit este afectat de o condiție suspensivă ori rezolutorie sau dacă privește ori grevează o construcție viitoare; în cazul înscrierii provizorii având ca obiect o construcție viitoare, justificarea acesteia se face în condițiile legii; Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

2. dacă, în temeiul unei hotărâri care nu este încă definitivă, partea căzută în pretenții a fost obligată la strămutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care administrează bunurile unei alte persoane a fost obligat să dea o garanție ipotecară;

3. dacă debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca;

4. dacă se dobândește un drept tabular înscris provizoriu;

5. dacă ambele părți consimt doar pentru efectuarea unei înscrieri provizorii.

Efectele înscrierii provizorii

Art. 899. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Înscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular de la data înregistrării cererii, sub condiția și în măsura justificării ei. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimțământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică, sau în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive. În acest din urmă caz, dispozițiile art. 896 și 897 se aplică, în mod corespunzător, și acțiunii în justificare tabulară. Reviste (2), Doctrină (2)

(3) Justificarea radierii dreptului de ipotecă se face în temeiul hotărârii judecătorești de validare rămase definitivă, al consimțământului creditorului dat în formă autentică, al procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc prin care se constată acceptarea plății sau, după caz, al încheierii întocmite de acesta prin care se constată efectuarea plății, rămasă definitivă. Reviste (1)

(4) Justificarea unei înscrieri provizorii își întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei; nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei. Reviste (1)

Prezumția existenței sau inexistenței unui drept tabular

Art. 900. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (6)

(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum și pe calea acțiunii în rectificare. Reviste (1), Doctrină (1)

Dobândirea cu bună-credință a unui drept tabular

Art. 901. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (5)

(1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară. Reviste (4)

(2) Terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții: Reviste (4), Doctrină (1)

a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare;

b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; și

c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și terțului care a dobândit cu bună- credință un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu succesorul său în drepturi, după caz. Reviste (1)

(4) Dispozițiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte și nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz.

CAPITOLUL III Notarea unor drepturi, fapte și raporturi juridice

Actele sau faptele supuse notării Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 902. - Puneri în aplicare (2), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5), Modele (1), Proceduri (1)

(1) Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare, dacă nu se dovedește că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaștere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate. În caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispozițiile art. 890-892, 896 și 897 se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3)

(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

1. punerea sub interdicție judecătorească și ridicarea acestei măsuri; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (1), Proceduri (2)

2. cererea de declarare a morții unei persoane fizice, hotărârea judecătorească de declarare a morții și cererea de anulare sau de rectificare a hotărârii judecătorești de declarare a morții; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1), Modele (3)

3. calitatea de bun comun a unui imobil; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1), Proceduri (2)

4. convenția matrimonială, precum și modificarea sau, după caz, înlocuirea ei; Puneri în aplicare (1), Doctrină (2), Modele (1), Proceduri (2)

5. destinația unui imobil de locuință a familiei; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Modele (2), Proceduri (2)

6. locațiunea și cesiunea de venituri; Puneri în aplicare (1), Reviste (6), Doctrină (2), Proceduri (2)

7. aportul de folosință la capitalul social al unei societăți; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1), Proceduri (3)

8. interdicția convențională de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1), Proceduri (4)

9. vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate; Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2)

10. dreptul de a revoca sau denunța unilateral contractul; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1), Proceduri (2)

11. pactul comisoriu și declarația de rezoluțiune sau de reziliere unilaterală a contractului; Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (1), Proceduri (3)

12. antecontractul și pactul de opțiune; Reviste (2), Doctrină (2), Modele (3)

13. dreptul de preempțiune născut din convenții; Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (1), Proceduri (2)

14. intenția de a înstrăina sau de a ipoteca; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

15. schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garanții reale asupra creanței ipotecare; Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (1)

16. deschiderea procedurii insolvenței, ridicarea dreptului de administrare al debitorului supus acestei măsuri, precum și închiderea acestei proceduri; Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (1)

17. sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

18. acțiunea în prestație tabulară, acțiunea în justificare și acțiunea în rectificare; Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (1)

19. acțiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acțiunea în partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze de ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise; Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

20. punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o înscriere în cartea funciară săvârșită printr-o faptă prevăzută de legea penală. Puneri în aplicare (1), Doctrină (1)

(3) În sensul prezentului articol, prin terți se înțelege orice persoană care a dobândit un drept real sau un alt drept în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară. Reviste (1), Doctrină (1)

Actele sau faptele care pot fi notate în cartea funciară

Art. 903. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Reviste (2), Doctrină (4), Proceduri (1)

Se vor putea nota în cartea funciară, fără însă ca opozabilitatea față de terți să depindă de această înscriere:

1. incapacitatea sau restrângerea, prin efectul legii, a capacității de exercițiu ori de folosință; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1)

2. declarația de utilitate publică în vederea exproprierii unui imobil; Puneri în aplicare (1), Doctrină (1)

3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege. Puneri în aplicare (2), Doctrină (1)

Notarea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 904. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Proprietarul unui imobil poate cere ca intenția sa de a înstrăina sau de a ipoteca în folosul unei anumite persoane să fie notată, arătând în acest din urmă caz și suma ce corespunde obligației garantate.

(2) Dacă înstrăinarea sau ipotecarea se realizează în termen de 3 luni de la notarea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca, dreptul înscris va avea rangul notării.

Pierderea efectului notării

Art. 905. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4)

(1) Notarea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca își pierde efectul prin trecerea unui termen de 3 luni de la data înregistrării cererii.

(2) Anul, luna și ziua în care notarea își pierde efectul vor fi menționate atât în notare, cât și în încheierea ce a dispus-o.

Notarea antecontractelor și a pactelor de opțiune

Art. 906. - Puneri în aplicare (2), Reviste (5), Doctrină (9), Modele (3), Proceduri (2)

(1) Promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta se poate nota în cartea funciară, dacă promitentul este înscris în cartea funciară ca titularul dreptului care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sancțiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul în care urmează a fi încheiat contractul. Notarea se poate efectua oricând în termenul stipulat în antecontract pentru executarea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la expirarea lui. Reviste (3)

(2) Promisiunea se va putea radia, dacă cel îndreptățit nu a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, în termen de 6 luni de la trecerea termenului fixat pentru încheierea lui sau dacă, între timp, imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzării silite de către un terț care nu este ținut să răspundă de obligațiile promitentului. Reviste (1)

(3) Radierea se va dispune din oficiu, dacă, până la expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (2), n-a fost cerută înscrierea dreptului care a făcut obiectul promisiunii, cu excepția cazului când cel îndreptățit a cerut notarea în cartea funciară a acțiunii prevăzute la alin. (2). De asemenea, promisiunea se va radia din oficiu în toate cazurile când, până la încheierea contractului amintit mai sus ori până la soluționarea definitivă a acțiunii prevăzute la alin. (2), imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzării silite de către un terț care nu este ținut să răspundă de obligațiile promitentului. Reviste (3)

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică prin asemănare și pactelor de opțiune notate în cartea funciară. În aceste cazuri, dacă, până la expirarea termenului stipulat în contract pentru exercitarea opțiunii, beneficiarul pactului nu solicită, în baza declarației de opțiune și a dovezii comunicării sale către cealaltă parte, intabularea dreptului ce urmează a fi dobândit, se va dispune din oficiu radierea pactului înscris în folosul său.

CAPITOLUL IV Rectificarea înscrierilor de carte funciară

Noțiune

Art. 907. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (8), Modele (1)

(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (3)

(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic. Jurisprudență, Reviste (2)

Rectificarea intabulării sau înscrierii provizorii

Art. 908. - Puneri în aplicare (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (7)

(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă: Jurisprudență, Reviste (11), Comentarii expert (1)

1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui; Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

2. dreptul înscris a fost greșit calificat; Reviste (2), Doctrină (1)

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; Jurisprudență, Reviste (3)

4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Când dreptul înscris în cartea funciară urmează a fi rectificat, titularul lui este obligat să predea celui îndreptățit, odată cu consimțământul dat în formă autentică notarială pentru efectuarea rectificării, și înscrisurile necesare, iar în caz contrar, persoana interesată va putea solicita instanței să dispună înscrierea în cartea funciară. În acest din urmă caz, hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare rectificării. Jurisprudență

(4) Acțiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea de fond, când este cazul. Ea poate fi formulată atât împotriva dobânditorului nemijlocit, cât și împotriva terților dobânditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în condițiile prevăzute la art. 909, cu excepția acțiunii întemeiate pe dispozițiile alin. (1) pct. 3 și 4, care nu poate fi pornită împotriva terților care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. Jurisprudență, Reviste (3)

Termenele de exercitare a acțiunii în rectificare

Art. 909. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(1) Sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Dacă acțiunea de fond introdusă pe cale separată a fost admisă, acțiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilă atât împotriva celor care au fost chemați în judecată, cât și împotriva terților care au dobândit un drept real după ce acțiunea de fond a fost notată în cartea funciară. Reviste (2), Doctrină (3)

(2) Față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat cu titlu particular, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea de fond, nu se va putea introduce decât în termen de 5 ani, socotiți de la înregistrarea cererii lor de înscriere. Reviste (8)

(3) De asemenea, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acțiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptățit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia. Reviste (7)

(4) Termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt termene de decădere. Reviste (1)

Efectele admiterii acțiunii în rectificare

Art. 910. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Hotărârea prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va aduce atingere drepturilor înscrise în folosul celor care nu au fost părți în cauză.

(2) Dacă însă acțiunea în rectificare a fost notată în cartea funciară, hotărârea judecătorească de admitere se va înscrie, din oficiu, și împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular după notare, care se va radia odată cu dreptul autorului lor. Jurisprudență

Rectificarea notării în cartea funciară

Art. 911. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6)

(1) În lipsa consimțământul titularului, orice persoană interesată va putea cere rectificarea unei notări în cazurile prevăzute la art. 908, precum și ori de câte ori, din alte cauze, notarea nu este sau a încetat să fie exactă. Doctrină (1)

(2) Rectificarea se va încuviința în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive; dreptul la acțiune este imprescriptibil.

(3) Dispozițiile art. 910 rămân aplicabile.

Radierea drepturilor condiționale

Art. 912. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (6)

(1) Dreptul afectat de o condiție suspensivă se va radia din oficiu, dacă nu se dovedește îndeplinirea condiției care afectează dreptul, în termen de 5 ani de la înscriere. Reviste (2)

(2) Tot astfel se va radia condiția rezolutorie, dacă nu s-a cerut, în temeiul ei, radierea dreptului înscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la înscriere.

Îndreptarea erorilor materiale

Art. 913. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (5)

Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciară, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozițiile art. 909-911 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Modificarea descrierii imobilului

Art. 914. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (7)

Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.

Răspunderea pentru ținerea defectuoasă a cărții funciare

Art. 915. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (7)

(1) Cel prejudiciat printr-o faptă săvârșită, chiar din culpă, în păstrarea și administrarea cărții funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege. Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de un an, socotit din ziua în care cel vătămat a cunoscut faptul păgubitor, însă nu mai târziu de 3 ani de la data când s-a săvârșit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul. Prescripția este suspendată prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege pentru înlăturarea efectelor faptei păgubitoare. Reviste (2), Doctrină (1)

TITLUL VIII Posesia

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Noțiune

Art. 916. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (8), Modele (1)

(1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6)

(2) Dispozițiile prezentului titlu se aplică, în mod corespunzător, și în privința posesorului care se comportă ca un titular al altui drept real, cu excepția drepturilor reale de garanție. Reviste (2), Doctrină (3)

Exercitarea posesiei

Art. 917. - Doctrină (4), Modele (1)

(1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu și persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal. Jurisprudență

Cazurile care nu constituie posesie

Art. 918. - Jurisprudență, Doctrină (6)

(1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum: Jurisprudență, Doctrină (1)

a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist; Jurisprudență, Reviste (1)

b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față de nuda proprietate; Jurisprudență

c) fiecare coproprietar, în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari; Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

d) orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile și limitele prevăzute de lege.

Prezumția de posesie și prezumția de proprietate

Art. 919. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Până la proba contrară, acela care stăpânește bunul este prezumat posesor. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(2) Detenția precară, odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba intervertirii sale. Doctrină (2)

(3) Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară. Reviste (2), Doctrină (5)

Intervertirea precarității în posesie

Art. 920. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (7)

(1) Intervertirea detenției precare în posesie nu se poate face decât în următoarele cazuri: Doctrină (1)

a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credință un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului;

b) dacă detentorul precar săvârșește împotriva posesorului acte de rezistență neechivoce în privința intenției sale de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului; Jurisprudență, Doctrină (1)

c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu condiția ca dobânditorul să fie de bună-credință. Reviste (1)

(2) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bunăcredință dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În celelalte cazuri, este de bună-credință dobânditorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calității de proprietar a celui de la care a dobândit bunul. Doctrină (1)

Încetarea posesiei

Art. 921. - Doctrină (5)

Posesia încetează prin:

a) transformarea sa în detenție precară; Reviste (1)

b) înstrăinarea bunului;

c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;

d) pieirea bunului;

e) trecerea bunului în proprietate publică;

f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei, orașului sau municipiului, după caz, conform art. 889 alin. (2);

g) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an. Reviste (1), Doctrină (1)

CAPITOLUL II Viciile posesiei

Viciile posesiei

Art. 922. - Jurisprudență, Doctrină (8), Modele (4)

(1) În afara situațiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decât posesia utilă. Doctrină (5)

(2) Nu este utilă posesia discontinuă, tulburată sau clandestină. Până la proba contrară, posesia este prezumată a fi utilă. Reviste (1), Doctrină (2)

Discontinuitatea

Art. 923. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (7)

Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitențe anormale în raport cu natura bunului.

Violența

Art. 924. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (7)

Posesia este tulburată atât timp cât este dobândită sau conservată prin acte de violență, fizică sau morală, care nu au fost provocate de o altă persoană.

Clandestinitatea

Art. 925. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

Posesia este clandestină, dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută.

Invocarea viciilor posesiei

Art. 926. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată. Doctrină (4)

(2) Numai persoana față de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii. Doctrină (2)

Încetarea viciilor posesiei

Art. 927. - Doctrină (5)

Posesia viciată devine utilă îndată ce viciul încetează.

CAPITOLUL III Efectele posesiei Reviste (1)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Uzucapiunea și dobândirea fructelor Reviste (1)

Art. 928. - Jurisprudență, Doctrină (5)

În condițiile prezentului capitol, posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta.

Bunurile care nu pot fi uzucapate

Art. 929. - Jurisprudență, Doctrină (5)

Nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost declarate prin lege inalienabile.

SECȚIUNEA a 2-a
Uzucapiunea imobiliară
Puneri în aplicare (1)

Uzucapiunea extratabulară

Art. 930. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (7), Modele (1)

(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă: Reviste (1), Doctrină (1)

a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența; Reviste (2), Doctrină (1)

b) a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate; Reviste (2), Doctrină (1)

c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune. Reviste (3), Doctrină (1)

Uzucapiunea tabulară

Art. 931. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (7)

(1) Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată. Doctrină (1)

(2) Este suficient ca buna-credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în momentul intrării în posesie. Doctrină (1)

Curgerea termenului uzucapiunii

Art. 932. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) În cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) și b), termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de renunțare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară. Doctrină (1)

(2) Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii. Doctrină (2)

Joncțiunea posesiilor

Art. 933. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Fiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular. Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său. Reviste (2)

Alte dispoziții aplicabile

Art. 934. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (7)

Dispozițiile prezentei secțiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripția extinctivă.

SECȚIUNEA a 3-a
Dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință

Prezumția de titlu de proprietate

Art. 935. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (12)

Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Jurisprudență, Reviste (2)

Opozabilitatea față de terți

Art. 936. - Reviste (2), Doctrină (5)

Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credință a bunului mobil asigură opozabilitatea față de terți a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.

Dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință

Art. 937. - Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (6), Modele (1)

(1) Persoana care, cu bună-credință, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3)

(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea este intentată, sub sancțiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(3) Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obișnuit bunuri de același fel ori dacă a fost adjudecat la o licitație publică, iar acțiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credință poate reține bunul până la indemnizarea sa integrală pentru prețul plătit vânzătorului. Reviste (1), Doctrină (2)

(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil. Reviste (1), Doctrină (1)

(5) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în legătură cu dobândirea dreptului de uzufruct și a dreptului de uz asupra unui bun mobil.

Buna-credință

Art. 938. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (7)

(1) Este de bună-credință posesorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului. Jurisprudență, Doctrină (3)

(2) Buna-credință trebuie să existe la data intrării în posesia efectivă a bunului. Jurisprudență, Doctrină (2)

Dobândirea bunului mobil în temeiul uzucapiunii

Art. 939. - Reviste (4), Doctrină (8)

Acela care posedă bunul altuia timp de 10 ani, în alte condiții decât cele prevăzute în prezenta secțiune, poate dobândi dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii. Dispozițiile art. 932 alin. (2), art. 933 și 934 se aplică în mod corespunzător.

Posesia titlurilor la purtător

Art. 940. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (9)

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică și titlurilor la purtător, în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.

SECȚIUNEA a 4-a
Ocupațiunea

Dobândirea bunului prin ocupațiune

Art. 941. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Posesorul unui lucru mobil care nu aparține nimănui devine proprietarul acestuia, prin ocupațiune, de la data intrării în posesie, însă numai dacă aceasta se face în condițiile legii. Doctrină (2)

(2) Sunt lucruri fără stăpân bunurile mobile abandonate, precum și bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele sălbatice, peștele și resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de pădure, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale și aromatice și altele asemenea. Doctrină (1)

(3) Lucrurile mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt lăsate într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijloc de transport în comun, sunt considerate lucruri abandonate. Doctrină (3)

Proprietatea bunului găsit

Art. 942. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Bunul mobil pierdut continuă să aparțină proprietarului său. Doctrină (1)

(2) Găsitorul bunului este obligat ca, în termen de 10 zile, să îl restituie proprietarului ori, dacă acesta nu poate fi cunoscut, să îl predea organului de poliție din localitatea în care a fost găsit. Acesta are obligația de a păstra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile privitoare la depozitul necesar.

(3) Organul de poliție va afișa la sediul său și pe pagina de internet un anunț privitor la pierderea bunului, cu menționarea tuturor elementelor de descriere a acestuia. Reviste (1)

Proprietatea asupra bunului găsit în loc public

Art. 943. - Jurisprudență, Doctrină (5)

Dacă bunul a fost găsit într-un loc public, el va fi predat, pe bază de proces-verbal, persoanei care deține un titlu, altul decât titlul de proprietate publică, asupra locului respectiv. În termen de 3 zile de la data preluării bunului pierdut, această persoană este obligată să îl predea, pe bază de proces-verbal, organelor de poliție din localitate. În același termen, anunțul menționat la art. 942 alin. (3) se va afișa la locul unde a fost găsit bunul.

Vânzarea bunului găsit

Art. 944. - Doctrină (4)

Dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea sa tinde să îi diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vândut prin licitație publică, conform legii. În acest caz, drepturile și obligațiile legate de bun se vor exercita în legătură cu prețul obținut în urma vânzării.

Restituirea bunului găsit către proprietar

Art. 945. - Doctrină (4)

(1) Bunul sau prețul obținut din valorificarea lui se va remite proprietarului, dacă acesta îl pretinde, sub sancțiunea decăderii, în termenul prevăzut la art. 942 alin. (2) teza a II-a, însă nu mai înainte de a se achita cheltuielile legate de păstrarea bunului.

(2) De asemenea, în cazul bunurilor cu valoare comercială, proprietarul este obligat să plătească găsitorului o recompensă reprezentând a zecea parte din preț sau din valoarea actuală a bunului. Obligația de plată a recompensei nu există în cazul prevăzut la art. 943, dacă găsitorul este persoana care deține spațiul ori un reprezentant sau un angajat al acesteia. Doctrină (1)

(3) În cazul în care proprietarul a făcut o ofertă publică de recompensă, găsitorul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin această ofertă și recompensa fixată de lege ori stabilită de către instanța judecătorească.

(4) Dacă bunul ori prețul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru fără stăpân și remis găsitorului pe bază de proces-verbal. În acest caz, găsitorul dobândește dreptul de proprietate prin ocupațiune. Dovada ocupațiunii se poate face prin procesul-verbal menționat sau prin orice alt mijloc de probă. Doctrină (1)

(5) Dacă găsitorul refuză să preia bunul sau prețul, acesta revine comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul căruia a fost găsit și intră în domeniul privat al acestuia.

Drepturile asupra tezaurului găsit

Art. 946. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privința căruia nimeni nu poate dovedi că este proprietar. Doctrină (1)

(2) Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit într-un bun imobil sau într-un bun mobil aparține, în cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului mobil în care a fost descoperit și descoperitorului. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile culturale, calificate astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetări arheologice sistematice, și nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice. Reviste (1)

Alte dispoziții aplicabile

Art. 947. - Doctrină (5)

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, pe un alt temei, au dreptul la restituirea bunului pierdut.

SECȚIUNEA a 5-a
Dobândirea fructelor prin posesia de bună-credință

Condițiile dobândirii fructelor bunului posedat

Art. 948. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (6)

(1) Posesorul de bună-credință dobândește dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credință la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credință se menține la data scadenței acestora. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

(3) În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, buna-credință se apreciază în raport cu condițiile cerute terților dobânditori pentru a respinge acțiunea în rectificare. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) În celelalte cazuri, posesorul este de bună-credință atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaște și nici nu ar trebui, după împrejurări, să le cunoască. Buna-credință încetează din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute. Jurisprudență, Doctrină (1)

(5) Posesorul de rea-credință trebuie să restituie fructele percepute, precum și contravaloarea acelora pe care a omis să le perceapă. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

CAPITOLUL IV Acțiunile posesorii

Acțiunile posesorii

Art. 949. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (8), Modele (7)

(1) Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Persoanele împotriva cărora se pot introduce acțiunile posesorii

Art. 950. - Doctrină (6)

(1) Acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Acțiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului. Doctrină (1)

Termenul de exercitare a acțiunii posesorii

Art. 951. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (7), Modele (5)

(1) În caz de tulburare ori de deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării. Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale. Doctrină (3)

Luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat

Art. 952. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (8), Modele (1)

(1) Dacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrări, precum ridicarea unei construcții, tăierea unor arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat, posesorul poate să ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă este cazul, încetarea lucrărilor. Doctrină (1)

(2) Până la soluționarea cererii, posesorul ori, după caz, cealaltă persoană poate fi obligată la plata unei cauțiuni, lăsate la aprecierea instanței, numai în următoarele situații: Doctrină (1)

a) dacă instanța dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina posesorului, astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură;

b) dacă instanța încuviințează menținerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situației anterioare.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

A fost admis recursul în interesul legii prin Decizia nr.12 în dosarul nr.42/1/2019 - Comunicat - Marian Orzață
În ședința din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluționat recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, prin Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019, fiind pronunțată următoarea soluție:
Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019
[ Mai mult... ]

A fost admis recursul în interesul legii prin Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019 - Comunicat - Marian Orzață
În ședința din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluționat recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, prin Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019, fiind pronunțată următoarea soluție:
Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019
[ Mai mult... ]

Acord coproprietari pentru atribuirea în folosință exclusivă a unei părți din terenul aflat în coproprietate - Mădălina Moceanu
Realizarea unei extinderi construcție pe un teren aflat în folosință comună presupune atât atribuirea în folosință exclusivă cât și încetarea folosinței comune a proprietății pe acest teren.
S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de atribuire a terenului prevăzute de art. 650 Cod civil existând acordul a două treimi din coproprietari.
[ Mai mult... ]

Actiune în rectificare de carte funciara. Întrunirea cerintelor prescrise de textul art. 908 pct. 1 din noul Cod civil - Mădălina Moceanu
În speta îsi gaseste incidenta ultima ipoteza a normei înscrise în textul art. 907 din Noul Cod civil, în actiunea de rectificare dedusa judecatii fiind invocate hotarâri judecatoresti pronuntate în procese anterioare prin care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtilor si respectiv prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea partilor reclamante.
Rezulta cu puterea evidentei ca sunt întrunite cerintele prescrise de textul art. 908 pct.1 din Noul Cod civil, având în vedere ca actul în temeiul caruia a fost efectuata înscrierea în cartea funciara a fost desfiintat, motiv în considerarea caruia solutia de radiere a dreptului de proprietate este legala, legala fiind si dispozitia de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantilor în cartea funciara cu titlu de reconstituire, din perspectiva prevederilor art. 33 din Legea nr. 7/1996.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Fiducia este un instrument juridic de gestiune a bunurilor întâlnit în legislația a numeroase state europene, printre care cea anglo-saxonă (trust), germană (trauhand) și, începând cu anul 2007, în legislația franceză. Contractul de fiducie este unul dintre cele mai vechi contracte reale, avându-și originea în dreptul roman – pactum fiduciae (A. Bureau, Le contrat de fiducie: étude de droit comparé, Allemagne, France, Luxembourg, www.juripole.fr). [ Mai mult... ] 

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
    Astfel de acte juridice civile sunt fiducia Potrivit art. 774 alin. (1), „fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă”. Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc omasă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor (art. 773 noul C. civ.)., donația Art. 1011 alin. (1) noul C. civ. stabilește că donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute., testamentul ordinar Conform art. 1040 noul C. civ., „testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic”. A se vedea și art. 1043-1044 noul C. civ.., vânzarea unei moșteniri Art. 1747 alin. (2) noul C. civ. dispune că „sub sancțiunea nulității absolute acontractului, vânzarea unei moșteniri se încheie în formă autentică”., contractul de întreținere Art. 2255 stabilește în privința contractului de întreținere, că acesta „se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute”., contractul de ipotecă Art. 2377 noul C. civ. impune, sub sancțiunea nulității absolute forma autentică acontractului de ipotecă imobiliară. În schimb, contractul prin care se constituie oipotecă mobiliară se încheie în formă autentică sau sub semnătură privată, iarăși sub sancțiunea nulității absolute (art. 2388 noul C. civ.). Astfel, și contractul de ipotecă mobiliară este un contract solemn, dar forma acestui contract poate să fie și înscrisul sub semnătură privată.etc. De asemenea, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează afi înscrise în cartea funciară Art. 1244 noul C. civ... [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Istoric. Fiducia este introdusă pentru prima oară în sistemul de drept românesc prin Titlul IV al Cărții a III-a, „Despre bunuri”, din noul Cod civil. La origini, fiducia modernă este o operațiune juridică inspirată din instituția trust-ului din dreptul anglo-saxon. La rândul ei, instituția trust-ului aparține subsistemului de drept numit equity, care cuprinde un ansamblu de reguli apărute în dreptul anglo-saxon din nevoia de a atenua rigiditatea sistemului de common-law. Prin trust, așa-numitul settlor, care este proprietarul unui bun, transmite proprietatea acelui bun către o persoană (sau mai multe), numită trustee, cu intenția ca bunul să fie deținut în trust în beneficiul unei alte persoane, numită beneficiary. Nu este obligatoriu ca settlor, trustee și beneficiary să fie persoane diferite. Settlor poate să înființeze în mod valabil un trust în care să se declare trustee în folosul unuia sau mai multor beneficiari, după cum el însuși poate fi unul dintre beneficiari. În urma transmiterii dreptului, trustee este recunoscut de common law ca fiind titularul dreptului de proprietate, iar de equity ca deținător al așa-numitului „titlu legal” (legal title), care îi conferă un rol specific și foarte riguros reglementat în privința sarcinilor fiduciare pe care le reclamă gestionarea proprietății numai în folosul beneficiarilor. Aceștia din urmă, la rândul lor, sunt titularii așa-numitului „titlu echitabil” (equitable title), care îi îndreptățește să beneficieze de administrarea proprietății de către trustee în folosul lor. Într-o exprimare plastică, trust-ul este reprezentat de o banană, a cărei coajă este deținută de trustee, iar al cărei miez aparține lui beneficiary (R. Constantinovici, Equity și Trust, p. 206). Despre originile istorice ale fiduciei în dreptul roman, a se vedea I. Popa, Contractul de fiducie, p. 215-217. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
   1. Fiducia poate fi definită, în esență, ca fiind "operațiunea prin care o persoană, consti­tuantul, transferă bunuri către altă persoană, fiduciarul, cu un scop determinat, în profitul unei a treia persoane, beneficiarul" (a se vedea, în acest sens, J.-Ph. Levy, A. Castaldo, op. cit., p. 741). 
   2. Vocabularul juridic Capitant ne oferă o definiție extinsă a noțiunii, arătând că fiducia este un "act juridic (contract sau în unele cazuri legat) prin care o persoană, numită fiduciant, transferă proprietatea unui bun corporal sau necorporal către o altă persoană, numită fiduciar, fie cu titlu de garanție a unei creanțe (fiducie cu scop de garanție), cu obligația de a retroceda bunul constituantului garanției, fie în vederea realizării unei liberalități (fiducie cu scop de liberalitate), sub obligația de a retransfera bunul către un terț beneficiar după ce îl girase în interesul acestuia sau al unei alte persoane un anumit timp, sau pentru a gira bunul în interesul fiduciantului sub obligația de a-l retroceda acestuia la o anumită dată (fiducia cu scop de gestiune)" (G. Cornu, Vocabulaire Juridique, Association Henri Capitant, 4-ème éd., PUF, Paris, 2003, p. 396). [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Fiducia este un instrument juridic de gestiune a bunurilor întâlnit în legislația a numeroase state europene, printre care cea anglo-saxonă (trust), germană (trauhand) și, începând cu anul 2007, în legislația franceză. Contractul de fiducie este unul dintre cele mai vechi contracte reale, avându-și originea în dreptul roman – pactum fiduciae (A. Bureau, Le contrat de fiducie: étude de droit comparé, Allemagne, France, Luxembourg, www.juripole.fr). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Despre persoane
Despre familie
Despre bunuri
Despre moștenire și liberalități
Despre obligații
Despre prescripția extinctivă, decădere și calculul termenelor
Dispoziții de drept internațional privat
Reviste:
Opinii în legătură cu unele aspecte controversate ale regimului juridic actual al dreptului de coproprietate forțată
Considerații privind conținutul juridic și exercitarea dreptului de uzufruct în reglementarea noului Cod civil: Aplicabilitatea abuzului de drept
OPINII ÎN LEGĂTURĂ CU UNELE ASPECTE CONTROVERSATE ALE REGIMULUI JURIDIC ACTUAL AL DREPTULUI DE COPROPRIETATE FORȚATĂ
Înscrierile în cartea funciară
Acțiunile de carte funciară în interferență cu acțiunile de drept comun
Dreptul material la acțiune în materia drepturilor reale principale/Le droit materiel à l'action en matière des droits reels principaux/Material right to action in the matter of main real rights
Noțiunea de bun incorporal în dreptul civil român
Noțiunea de bun incorporal în dreptul civil român
Considerații privind accesiunea imobiliară artificială, cu privire specială asupra situației în care constructorul a constituit un drept de ipotecă asupra construcției
Opinii cu privire la caracterul forțat al dreptului de proprietate periodică și sancțiunea excluderii unuia dintre coproprietari
Doctrină:
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Comentariile Codului civil. - Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice (art. 18-24). Cartea funciară (art. 876-915)
Comentariile Codului civil Posesia. Uzucapiunea(art. 916-952)
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Modele:
Acțiune confesorie de servitute.
CONTRACT DE CONSTITUIRE A DREPTULUI DE SUPERFICIE
Contract de constituire a unui drept de abitație
Constituire a dreptului de uzufruct.
CONTRACT DE CONSTITUIRE A UNUI DREPT DE UZUFRUCT
CONTRACT DE CONSTITUIRE A UNUI DREPT DE UZ
Convenție privind constituirea unui drept de trecere
CONVENȚIE PRIVIND CONSTITUIREA UNUI DREPT DE TRECERE
CONTRACT DE CONSTITUIRE A UNUI DREPT DE ABITAȚIE
FORMULAR DE AVIZ DE FIDUCIE INIȚIAL
Proceduri:
Procedură privind notarea în cartea funciară
Procedură privind înscrierile sau notările în cartea funciară
Procedură privind radierea din cartea funciară
Procedură privind instituirea interdicției de vânzare
Procedură privind vânzarea-cumpărarea imobilelor
Admiteri hotărâri prealabile:
Decizia nr. 18/2020 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 7.542/314/2015, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 13/2019 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București vizând "interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă acestea constituie sau nu un impediment legal la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale"
Legislație conexă :
Legea apelor nr. 107/1996
Regulamentul nr. 15/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Legea administrației publice locale nr. 215/2001
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil
;
se încarcă...