Parlamentul României

Codul Civil din 2009

Modificări (6), Puneri în aplicare (7), Admiteri hotărâri prealabile (6), Respingeri hotărâri prealabile (9), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (21), Admis recurs în interesul legii (10), Referințe (121), Derogări (12), Legislație conexă (48), Cărți (71), Reviste (1430), Doctrine (26), Modele (507), Proceduri (9), Comentarii expert, Jurisprudență, Practică judiciară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 octombrie 2011
Formă aplicabilă de la 01 octombrie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

TITLUL PRELIMINAR Despre legea civilă Reviste (3)

CAPITOLUL I Dispoziții generale Reviste (1)

Izvoarele dreptului civil Reviste (3)

Art. 1. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (8), Reviste (16), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului. Jurisprudență (2), Practică judiciară (12), Reviste (23), Doctrină (1)

(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului. Jurisprudență (3), Practică judiciară (6), Reviste (18), Doctrină (2)

(3) În materiile reglementate prin lege, uzanțele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea. Jurisprudență (1), Reviste (10), Modele (1)

(4) Numai uzanțele conforme ordinii publice și bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. Practică judiciară (1), Reviste (4)

(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenței și a conținutului uzanțelor. Uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară. Reviste (2)

(6) În sensul prezentului cod, prin uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale. Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Obiectul și conținutul Codului civil

Art. 2. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (4), Reviste (4), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

(1) Dispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (19), Doctrină (1)

Aplicarea generală a Codului civil

Art. 3. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Practică judiciară (40), Reviste (24), Doctrină (2), Referințe în cărți (7)

(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Practică judiciară (12), Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Jurisprudență (7), Practică judiciară (16), Reviste (16), Doctrină (4), Modele (1)

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ. Jurisprudență (6), Practică judiciară (62), Reviste (18), Doctrină (3)

Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privind drepturile omului

Art. 4. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (5), Reviste (6), Doctrină (3)

(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte. Reviste (1)

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile.

Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

Art. 5. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (11), Reviste (13), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților.

CAPITOLUL II Aplicarea legii civile Reviste (1)

Aplicarea în timp a legii civile

Art. 6. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (9), Practică judiciară (520), Reviste (12), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Jurisprudență (7), Practică judiciară (48), Reviste (12), Doctrină (1)

(2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (8), Practică judiciară (117), Reviste (7), Doctrină (1)

(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (18), Reviste (3)

(4) Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență (16), Practică judiciară (100), Reviste (12)

(5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (14), Practică judiciară (26), Reviste (12), Doctrină (1)

(6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. Jurisprudență (7), Practică judiciară (55), Reviste (13), Doctrină (1)

Teritorialitatea legii civile

Art. 7. - Legislație conexă (1), Doctrină (2)

(1) Actele normative adoptate de autoritățile și instituțiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul țării, afară de cazul în care se prevede altfel. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Actele normative adoptate, în condițiile legii, de autoritățile și instituțiile administrației publice locale se aplică numai în raza lor de competență teritorială. Doctrină (1)

Extrateritorialitatea legii civile

Art. 8. - Reviste (4), Doctrină (3)

În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face ținându-se seama de normele de drept internațional privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul cod. Reviste (1)

CAPITOLUL III Interpretarea și efectele legii civile

Interpretarea legii Reviste (1)

Art. 9. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(2) Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor. Reviste (2)

(3) Interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății. Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (1)

Interzicerea analogiei

Art. 10. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (6), Reviste (10), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

Legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri

Art. 11. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (187), Reviste (17), Doctrină (3)

Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri. Practică judiciară (1)

Libertatea de a dispune

Art. 12. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (22), Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Jurisprudență (2), Practică judiciară (4), Reviste (2)

(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil. Reviste (4)

Renunțarea la drept

Art. 13. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (2)

Renunțarea la un drept nu se prezumă.

Buna-credință

Art. 14. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (40), Reviste (27), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară. Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (11), Doctrină (3)

Abuzul de drept

Art. 15. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (88), Reviste (40), Doctrină (4), Referințe în cărți (4)

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe. Practică judiciară (1), Comentarii expert (1)

Vinovăția

Art. 16. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (4), Reviste (9), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă. Jurisprudență (1), Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Fapta este săvârșită cu intenție când autorul prevede rezultatul faptei sale și fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (8)

(3) Fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (7), Doctrină (1)

(4) Atunci când legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție. Reviste (2), Doctrină (1)

Eroarea comună și invincibilă

Art. 17. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși. Jurisprudență (1), Reviste (3)

(2) Cu toate acestea, când cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu. Jurisprudență (1), Reviste (1)

(3) Eroarea comună și invincibilă nu se prezumă.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile în materie de carte funciară și nici în alte materii în care legea reglementează un sistem de publicitate. Reviste (2)

CAPITOLUL IV Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice Reviste (1)

Obiectul publicității și modalitățile de realizare

Art. 18. - Jurisprudență (1), Reviste (8), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

(1) Drepturile, actele și faptele privitoare la starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și orice alte raporturi juridice sunt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege. Reviste (3)

(2) Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în cuprinsul prezentului cod și arhivă, prin registrul comerțului, precum și prin alte forme de publicitate prevăzute de lege. Reviste (4), Doctrină (1)

Condițiile de publicitate

Art. 19. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Doctrină (3)

(1) Procedura și condițiile de publicitate se stabilesc prin lege. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(2) Îndeplinirea formalității de publicitate poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă este lipsită de capacitatea de exercițiu. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Orice renunțare sau restrângere a dreptului de a îndeplini o formalitate de publicitate, precum și orice clauză penală sau altă sancțiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise. Reviste (4), Comentarii expert (1)

(4) Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicității, dacă formalitatea de publicitate a fost legal îndeplinită. Practică judiciară (1), Reviste (1)

Efectele publicității

Art. 20. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (2)

(1) Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității, stabilește rangul acestora și, dacă legea prevede în mod expres, condiționează constituirea sau efectele lor juridice. Reviste (7)

(2) Între părți sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum și orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Reviste (4)

(3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terților dobânditori de bună-credință. Reviste (2)

(4) Publicitatea nu întrerupe cursul prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Prezumțiile

Art. 21. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii. Reviste (4)

(2) În cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.

Lipsa publicității. Sancțiuni

Art. 22. - Reviste (3), Doctrină (2)

(1) Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității sunt inopozabile terților, afară de cazul în care se dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale. Reviste (3)

(2) Atunci când legea prevede că simpla cunoaștere de fapt nu suplinește lipsa de publicitate, absența acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de terțul care a cunoscut, pe altă cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicității. Reviste (3)

(3) În toate cazurile însă, simpla cunoaștere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplinește lipsa de publicitate față de alte persoane decât terțul care, în fapt, le-a cunoscut. Reviste (2)

Concursul dintre formele de publicitate

Art. 23. - Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (2)

Dacă un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus în același timp unor formalități de publicitate diferite, neefectuarea unei cerințe de publicitate nu este acoperită de îndeplinirea alteia.

Consultarea registrelor publice

Art. 24. - Practică judiciară (1), Reviste (8), Doctrină (3), Modele (1)

Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, în condițiile legii, să consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situație juridică și să obțină extrase sau copii certificate de pe acestea.

CARTEA I Despre persoane Reviste (1)

TITLUL I Dispoziții generale

Subiectele de drept civil

Art. 25. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice. Doctrină (1)

(2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și de obligații civile. Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege, este titulară de drepturi și de obligații civile. Reviste (5), Doctrină (1)

Recunoașterea drepturilor și libertăților civile

Art. 26. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (3)

Drepturile și libertățile civile ale persoanelor fizice, precum și drepturile și libertățile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite și garantate de lege.

Cetățenii străini și apatrizii

Art. 27. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (5), Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cetățenii străini și apatrizii sunt asimilați, în condițiile legii, cu cetățenii români, în ceea ce privește drepturile și libertățile lor civile. Doctrină (1)

(2) Asimilarea se aplică în mod corespunzător și persoanelor juridice străine.

Capacitatea civilă

Art. 28. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (11), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. Doctrină (2)

(2) Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu. Doctrină (2)

Limitele capacității civile

Art. 29. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau la capacitatea de exercițiu. Reviste (1), Doctrină (1)

Egalitatea în fața legii civile

Art. 30. - Practică judiciară (6), Reviste (3), Doctrină (3)

Rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum și orice altă situație similară nu au nicio influență asupra capacității civile.

Patrimoniul. Mase patrimoniale și patrimonii de afectațiune

Art. 31. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (8), Doctrină (5), Referințe în cărți (4)

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia. Reviste (15), Doctrină (3)

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Reviste (5), Doctrină (1)

(3) Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii. Reviste (5), Doctrină (1)

Transferul intrapatrimonial

Art. 32. - Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (4)

(1) În caz de diviziune sau afectațiune, transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiași patrimoniu, se face cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. Reviste (1), Doctrină (1)

Patrimoniul profesional individual

Art. 33. - Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul măririi sau micșorării patrimoniului profesional individual. Doctrină (1)

(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în conformitate cu dispozițiile art. 1.941-1.948, dacă prin lege nu se dispune altfel. Doctrină (1)

TITLUL II Persoana fizică Practică judiciară (1)

CAPITOLUL I Capacitatea civilă a persoanei fizice Practică judiciară (1)

SECȚIUNEA 1 Capacitatea de folosință

Noțiune

Art. 34. - Jurisprudență (14), Practică judiciară (17), Reviste (8), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile. Practică judiciară (10)

Durata capacității de folosință

Art. 35. - Jurisprudență (14), Practică judiciară (32), Reviste (7), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

Capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Practică judiciară (8)

Drepturile copilului conceput

Art. 36. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (7), Referințe în cărți (2)

Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu. Dispozițiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepțiunii sunt aplicabile. Practică judiciară (3)

SECȚIUNEA a 2-a
Capacitatea de exercițiu

Noțiune

Art. 37. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (16), Reviste (7), Doctrină (3), Referințe în cărți (4), Hotărâri judecătorești

Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. Practică judiciară (3), Caută hotărâri judecătorești

Începutul capacității de exercițiu

Art. 38. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră.

(2) Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. Reviste (3), Doctrină (1)

Situația minorului căsătorit

Art. 39. - Jurisprudență (2), Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu. Reviste (2), Doctrină (4)

(2) În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercițiu. Reviste (2), Doctrină (2)

Capacitatea de exercițiu anticipată

Art. 40. - Reviste (8), Doctrină (8), Modele (1), Hotărâri judecătorești

Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul consiliului de familie.

Capacitatea de exercițiu restrânsă

Art. 41. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (3), Modele (3), Referințe în cărți (2)

(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă. Practică judiciară (1), Reviste (1)

(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței de tutelă. Încuviințarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. Jurisprudență (1), Reviste (4), Doctrină (2)

(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor. Reviste (6), Doctrină (3)

Regimul unor acte ale minorului

Art. 42. - Legislație conexă (1), Reviste (4), Doctrină (2)

(1) Minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În acest caz, minorul exercită singur drepturile și execută tot astfel obligațiile izvorâte din aceste acte și poate dispune singur de veniturile dobândite. Reviste (3)

Lipsa capacității de exercițiu

Art. 43. - Jurisprudență (8), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (2), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (3)

a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; Reviste (1), Doctrină (1)

b) interzisul judecătoresc. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. Reviste (5), Doctrină (3)

(4) Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru. Reviste (1), Doctrină (2)

Sancțiune

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (5), Modele (3), Proceduri (1), Referințe în cărți (1)

(1) Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și actele făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când această autorizare este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă poate invoca și singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicție judecătorească. Practică judiciară (1)

Frauda comisă de incapabil

Art. 45. - Reviste (1), Doctrină (4)

Simpla declarație că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții induse în eroare, poate menține contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancțiune civilă adecvată.

Regimul nulității

Art. 46. - Doctrină (2)

(1) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdicție judecătorească incapacitatea acestuia. Doctrină (1)

(2) Acțiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, precum și de ocrotitorul legal. Doctrină (1), Modele (1)

(3) Atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare. Doctrină (2)

Limitele obligației de restituire

Art. 47. - Doctrină (3)

Persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu este obligată la restituire decât în limita folosului realizat. Dispozițiile art. 1.635-1.649 se aplică în mod corespunzător.

Confirmarea actului anulabil

Art. 48. - Reviste (1), Doctrină (3)

Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur în timpul minorității, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităților cerute pentru încheierea lui valabilă. În timpul minorității, confirmarea actului anulabil se poate face numai în condițiile art. 1.263 și 1.264. Reviste (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Declararea judecătorească a morții

Cazul general

Art. 49. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (6), Reviste (3), Doctrină (5), Modele (2), Referințe în cărți (3)

(1) În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață. Jurisprudență (2), Practică judiciară (3)

(2) Dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socotește de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic. Jurisprudență (2), Reviste (1), Doctrină (1)

Cazuri speciale

Art. 50. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (1)

(1) Cel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția. Jurisprudență (6), Practică judiciară (5), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Dacă ziua în care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariția nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 49 alin. (2).

(3) Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție. Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

Procedura de declarare a morții

Art. 51. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (1), Doctrină (4), Modele (1)

Soluționarea cererii de declarare a morții se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Data prezumată a morții celui dispărut

Art. 52. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (5), Modele (2), Referințe în cărți (1)

(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viață la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morții. Dacă hotărârea nu arată și ora morții, se socotește că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morții. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz. Jurisprudență (2)

(3) Instanța judecătorească poate rectifica data morții stabilită potrivit dispozițiilor alin. (1) și (2), dacă se dovedește că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morții este cea stabilită prin hotărârea de rectificare. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

Prezumție

Art. 53. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

Cel dispărut este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Anularea hotărârii de declarare a morții

Art. 54. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Dacă cel declarat mort este în viață, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispozițiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii știa ori trebuia să știe că persoana declarată moartă este în viață. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (1)

Descoperirea certificatului de deces

Art. 55. - Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

Orice persoană interesată poate cere oricând anularea hotărârii declarative de moarte, în cazul în care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort. Practică judiciară (2)

Plata făcută moștenitorilor aparenți

Art. 56. - Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (3)

Plata făcută moștenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărârii declarative de moarte, este valabilă și liberatorie, dacă a fost făcută înainte de radierea din registrul de stare civilă a mențiunii privitoare la deces, cu excepția cazului în care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este în viață.

Drepturile moștenitorului aparent

Art. 57. - Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (3)

Moștenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărâre judecătorească este în viață păstrează posesia bunurilor și dobândește fructele acestora, cât timp cel reapărut nu solicită restituirea lor.

CAPITOLUL II Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente Jurisprudență (3), Referințe în cărți (1)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune

Drepturi ale personalității

Art. 58. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (7), Reviste (19), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Reviste (6), Caută hotărâri judecătorești

(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile. Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Atributele de identificare

Art. 59. - Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la reședință, precum și la o stare civilă, dobândite în condițiile legii.

Dreptul de a dispune de sine însuși

Art. 60. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (3)

Persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

SECȚIUNEA a 2-a
Drepturile la viață, la sănătate și la integritate ale persoanei fizice

Garantarea drepturilor inerente ființei umane

Art. 61. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege. Reviste (2)

(2) Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei. Reviste (1), Doctrină (1)

Interzicerea practicii eugenice

Art. 62. - Doctrină (3)

(1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. Reviste (1)

(2) Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecției persoanelor. Reviste (1)

Intervențiile asupra caracterelor genetice

Art. 63. - Doctrină (3)

(1) Sunt interzise orice intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenței persoanei, cu excepția celor care privesc prevenirea și tratamentul maladiilor genetice. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este interzisă orice intervenție având drept scop crearea unei ființe umane genetic identice unei alte ființe umane vii sau moarte, precum și crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia. Doctrină (1)

Inviolabilitatea corpului uman

Art. 64. - Reviste (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Corpul uman este inviolabil. Doctrină (1)

(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică și psihică. Nu se poate aduce atingere integrității ființei umane decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Doctrină (1)

Examenul caracteristicilor genetice

Art. 65. - Doctrină (3)

(1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decât în cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii. Reviste (1)

Interzicerea unor acte patrimoniale

Art. 66. - Referințe (1), Reviste (6), Doctrină (4)

Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.

Intervențiile medicale asupra unei persoane

Art. 67. - Doctrină (3)

Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Prelevarea și transplantul de la persoanele în viață

Art. 68. - Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatori în viață se fac exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil și expres al acestora și numai după ce au fost informați, în prealabil, asupra riscurilor intervenției. În toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimțământului dat, până în momentul prelevării. Doctrină (1)

(2) Se interzice prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană de la minori, precum și de la persoanele aflate în viață, lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevăzute de lege.

Sesizarea instanței judecătorești

Art. 69. - Practică judiciară (2), Doctrină (3)

La cererea persoanei interesate, instanța poate lua toate măsurile necesare pentru a împiedica sau a face să înceteze orice atingere ilicită adusă integrității corpului uman, precum și pentru a dispune repararea, în condițiile prevăzute la art. 252-256, a daunelor materiale și morale suferite.

SECȚIUNEA a 3-a
Respectul vieții private și al demnității persoanei umane

Dreptul la libera exprimare

Art. 70. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (5), Reviste (6), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Jurisprudență (1), Reviste (1)

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75. Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

Dreptul la viața privată

Art. 71. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (7), Practică judiciară (7), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Reviste (2), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Dreptul la demnitate

Art. 72. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (7), Practică judiciară (15), Reviste (10), Doctrină (2), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Jurisprudență (2), Practică judiciară (5), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Dreptul la propria imagine

Art. 73. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (7), Practică judiciară (5), Reviste (8), Doctrină (3), Referințe în cărți (4), Hotărâri judecătorești

(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. Practică judiciară (1), Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile. Practică judiciară (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Atingeri aduse vieții private

Art. 74. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (8), Reviste (8), Doctrină (3), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private:

a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuință sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări; Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia; Practică judiciară (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; Practică judiciară (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

g) difuzarea de materiale conținând imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptățite; Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele. Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Limite

Art. 75. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (10), Reviste (13), Doctrină (3), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Practică judiciară (1), Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

Prezumția de consimțământ

Art. 76. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Când însuși cel la care se referă o informație sau un material le pune la dispoziția unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoștință că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului, consimțământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale

Art. 77. - Legislație conexă (2), Jurisprudență (1), Reviste (8), Doctrină (3), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile și condițiile prevăzute de legea specială.

SECȚIUNEA a 4-a
Respectul datorat persoanei și după decesul său
Puneri în aplicare (1)

Respectul datorat persoanei decedate

Art. 78. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum și cu privire la corpul său. Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate

Art. 79. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanei aflate în viață.

Respectarea voinței persoanei decedate

Art. 80. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii și poate dispune cu privire la corpul său după moarte. În cazul celor lipsiți de capacitate de exercițiu sau al celor cu capacitate de exercițiu restrânsă este necesar și consimțământul scris al părinților sau, după caz, al tutorelui. Reviste (3)

(2) În lipsa unei opțiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voința soțului, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a avut loc decesul. În toate cazurile se va ține seama de apartenența confesională a persoanei decedate. Reviste (1)

Prelevarea de la persoanele decedate

Art. 81. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (4), Doctrină (4)

Prelevarea de organe, țesuturi și celule umane, în scop terapeutic sau științific, de la persoanele decedate se efectuează numai în condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieții, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil și expres dat, în ordine, de soțul supraviețuitor, de părinți, de descendenți ori, în sfârșit, de rudele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Practică judiciară (1)

CAPITOLUL III Identificarea persoanei fizice

SECȚIUNEA 1 Numele

Dreptul la nume

Art. 82. - Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (4), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.

Structura numelui

Art. 83. - Reviste (4), Doctrină (4), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (1)

Numele cuprinde numele de familie și prenumele.

Dobândirea numelui

Art. 84. - Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în condițiile prevăzute de lege. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza declarației de naștere. Este interzisă înregistrarea de către ofițerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole și a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică și bunele moravuri ori interesele copilului, după caz. Referințe (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Numele de familie și prenumele copilului găsit, născut din părinți necunoscuți, precum și cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condițiile legii speciale. Doctrină (1)

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 85. - Referințe (2), Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (5), Referințe în cărți (1)

Cetățenii români pot obține, în condițiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

SECȚIUNEA a 2-a
Domiciliul și reședința

Dreptul la domiciliu și reședință

Art. 86. - Practică judiciară (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Reviste (2)

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe. Practică judiciară (1), Reviste (3)

Domiciliul

Art. 87. - Jurisprudență (10), Practică judiciară (45), Reviste (12), Doctrină (4), Proceduri (1), Referințe în cărți (2)

Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reședința

Art. 88. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (5), Reviste (6), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.

Stabilirea și schimbarea domiciliului

Art. 89. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Jurisprudență (1), Practică judiciară (6), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. Practică judiciară (2)

Prezumția de domiciliu

Art. 90. - Practică judiciară (3), Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. Jurisprudență (1)

Dovada

Art. 91. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (7), Reviste (3), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. Jurisprudență (3), Practică judiciară (14), Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Jurisprudență (1), Practică judiciară (11), Reviste (2)

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. Practică judiciară (3), Reviste (1)

Domiciliul minorului și al celui pus sub interdicție judecătorească

Art. 92. - Referințe (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (3), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. Jurisprudență (4), Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic. Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (1)

(3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire. Reviste (2)

(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal. Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (1)

Cazuri speciale

Art. 93. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (3)

Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.

Domiciliul persoanei puse sub curatelă

Art. 94. - Reviste (2), Doctrină (3)

În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îl reprezinte. Practică judiciară (1)

Domiciliul la curatorul special

Art. 95. - Reviste (2), Doctrină (3), Proceduri (1)

Dacă a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemați la moștenire au domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îi reprezinte.

Domiciliul profesional

Art. 96. - Reviste (2), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce privește obligațiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc.

Domiciliul ales

Art. 97. - Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Părțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act. Reviste (3)

(2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris. Reviste (2)

SECȚIUNEA a 3-a
Actele de stare civilă
Referințe (1)

Starea civilă

Art. 98. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (6), Doctrină (3), Referințe în cărți (5)

Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.

Dovada stării civile

Art. 99. - Referințe (2), Jurisprudență (4), Practică judiciară (4), Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

(1) Starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni. Reviste (1), Doctrină (3), Caută hotărâri judecătorești

(3) Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Reviste (1), Doctrină (3), Caută hotărâri judecătorești

(4) Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acțiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre își pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri. Practică judiciară (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă

Art. 100. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (4), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (2), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (3), Caută hotărâri judecătorești

(2) Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă. Jurisprudență (1), Doctrină (2), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată și o acțiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Practică judiciară (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară. Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Înscrierea mențiunilor pe actul de stare civilă

Art. 101. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (5), Modele (2), Hotărâri judecătorești

Anularea, completarea, modificarea și rectificarea unui act de stare civilă sau a unei mențiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispoziție a primarului, se înscriu numai prin mențiune pe actul de stare civilă corespunzător. În acest scop, hotărârea judecătorească rămasă definitivă se comunică de îndată, din oficiu, de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

Actele întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent

Art. 102. - Reviste (2), Doctrină (4)

Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calități. Practică judiciară (2), Reviste (1)

Alte mijloace de dovadă a stării civile

Art. 103. - Referințe (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (5), Doctrină (4), Hotărâri judecătorești

Starea civilă se poate dovedi, înaintea instanței judecătorești, prin orice mijloace de probă, dacă: Caută hotărâri judecătorești

a) nu au existat registre de stare civilă; Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte; Jurisprudență (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă; Caută hotărâri judecătorești

d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată. Practică judiciară (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

TITLUL III Ocrotirea persoanei fizice Puneri în aplicare (1), Reviste (1)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Interesul persoanei ocrotite

Art. 104. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (1), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai în interesul acesteia. Practică judiciară (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) La luarea unei măsuri de ocrotire trebuie să se țină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile cu privire la persoana și bunurile sale.

Persoanele ocrotite

Art. 105. - Jurisprudență (12), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

Sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii și cei care, deși capabili, din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere interesele în condiții corespunzătoare.

Măsurile de ocrotire

Art. 106. - Jurisprudență (10), Practică judiciară (28), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Jurisprudență (5), Practică judiciară (8), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod. Jurisprudență (7), Practică judiciară (5), Hotărâri judecătorești

Instanța de tutelă

Art. 107. - Puneri în aplicare (2), Admis recurs în interesul legii (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență (11), Practică judiciară (6), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă. Jurisprudență (4), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

(2) În toate cazurile, instanța de tutelă soluționează de îndată aceste cereri. Practică judiciară (1), Reviste (1)

Ocrotirea persoanei prin tutelă

Art. 108. - Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Ocrotirea persoanei fizice prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, în condițiile prezentului cod, precum și de către consiliul de familie, ca organ consultativ. Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Consiliul de familie poate fi constituit de către instanța de tutelă numai la cererea persoanelor interesate.

(3) În cazul în care nu se constituie consiliul de familie, atribuțiile acestuia vor fi exercitate de către instanța de tutelă.

Ocrotirea persoanei prin curatelă

Art. 109. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (4), Reviste (5), Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă are loc numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II Tutela minorului

SECȚIUNEA 1 Deschiderea tutelei

Cazurile de instituire Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 110. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (11), Practică judiciară (5), Reviste (9), Doctrină (4), Modele (4), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați judecătorește morți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Jurisprudență (1), Practică judiciară (6), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Persoanele obligate să înștiințeze instanța de tutelă

Art. 111. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (12), Reviste (7), Doctrină (3), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

Au obligația ca, de îndată ce află de existența unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute la art. 110, să înștiințeze instanța de tutelă: Caută hotărâri judecătorești

a) persoanele apropiate minorului, precum și administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul; Caută hotărâri judecătorești

b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morții unei persoane, precum și notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale; Modificări (1), Caută hotărâri judecătorești

c) instanțele judecătorești, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești; Caută hotărâri judecătorești

d) organele administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană. Practică judiciară (2), Caută hotărâri judecătorești

SECȚIUNEA a 2-a
Tutorele

Persoana care poate fi numită tutore

Art. 112. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(1) Poate fi tutore o persoană fizică sau soțul și soția, împreună, dacă nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod. Jurisprudență (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) În cazul în care în situația prevăzută la art. 110 se află mai mulți minori care sunt frați sau surori, se numește, de regulă, un singur tutore.

Persoanele care nu pot fi numite tutore

Art. 113. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (11), Reviste (3), Doctrină (4), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

(1) Nu poate fi tutore: Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

a) minorul, persoana pusă sub interdicție judecătorească sau cel pus sub curatelă; Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Caută hotărâri judecătorești

b) cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

c) cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări reținute ca atare de către o instanță judecătorească; Jurisprudență (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condițiile art. 158; Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

e) cel aflat în stare de insolvabilitate; Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; Caută hotărâri judecătorești

g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morții, autoritatea părintească. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Dacă una dintre împrejurările prevăzute la alin. (1) survine sau este descoperită în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat, respectându-se aceeași procedură ca și la numirea lui. Caută hotărâri judecătorești

Desemnarea tutorelui de către părinte

Art. 114. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (4), Doctrină (3), Modele (5), Hotărâri judecătorești

(1) Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi. Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Desemnarea făcută de părintele care în momentul morții era decăzut din drepturile părintești sau pus sub interdicție judecătorească este lipsită de efecte.

(3) Desemnarea făcută în condițiile prezentului articol poate fi revocată oricând de către părinte, chiar și printr-un înscris sub semnătură privată. Modele (4), Caută hotărâri judecătorești

(4) Înscrisul prin care se revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în registrul prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033, după caz. Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(5) Notarul public sau instanța de tutelă, după caz, are obligația să verifice la registrele prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată.

Desemnarea mai multor tutori

Art. 115. - Practică judiciară (1), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

În cazul în care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fără vreo preferință, ori există mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului în stare să îndeplinească sarcinile tutelei și care își exprimă dorința de a fi tutore, instanța de tutelă va hotărî ținând seama de condițiile lor materiale, precum și de garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a minorului. Caută hotărâri judecătorești

Măsuri provizorii

Art. 116. - Practică judiciară (1), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(1) Cel chemat la tutelă în conformitate cu dispozițiile art. 114 nu poate fi înlăturat de către instanță fără acordul său decât dacă se află în vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 sau dacă prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate.

(2) În cazul în care cel chemat la tutelă este numai temporar împiedicat în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost conferite, instanța de tutelă, după încetarea împiedicării, îl numește tutore la cererea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la deschiderea tutelei. Până atunci, instanța desemnează un tutore provizoriu.

(3) După trecerea celor 6 luni, dacă persoana desemnată nu a cerut numirea sa ca tutore, cel numit provizoriu tutore rămâne să îndeplinească în continuare sarcinile tutelei până la numirea unui tutore în condițiile art. 118.

Garanții

Art. 117. - Reviste (1), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

La numirea sau, după caz, în timpul tutelei, instanța de tutelă poate hotărî, din oficiu sau la cererea consiliului de familie, ca tutorele să dea garanții reale sau personale, dacă interesele minorului cer o astfel de măsură. În acest caz, ea stabilește potrivit cu împrejurările felul și întinderea garanțiilor.

Numirea tutorelui de către instanța de tutelă

Art. 118. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (10), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

În lipsa unui tutore desemnat, instanța de tutelă numește cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de relațiile personale, de apropierea domiciliilor, de condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă. Caută hotărâri judecătorești

Procedura de numire

Art. 119. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanța de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2). Jurisprudență (5), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Jurisprudență (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanța de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.

(4) Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui și se afișează la sediul instanței de tutelă și la primăria de la domiciliul minorului. Practică judiciară (7), Caută hotărâri judecătorești

(5) Drepturile și îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire. Caută hotărâri judecătorești

(6) Între timp, instanța de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putând chiar să numească un curator special. Practică judiciară (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Refuzul continuării tutelei

Art. 120. - Practică judiciară (7), Reviste (1), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Cel numit tutore este dator să continue îndeplinirea sarcinilor tutelei. Caută hotărâri judecătorești

(2) Poate refuza continuarea tutelei: Doctrină (1), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniți; Caută hotărâri judecătorești

b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; Caută hotărâri judecătorești

c) cel care crește și educă 2 sau mai mulți copii; Caută hotărâri judecătorești

d) cel care, din cauza bolii, a infirmității, a felului activităților desfășurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină. Jurisprudență (1), Caută hotărâri judecătorești

Înlocuirea tutorelui

Art. 121. - Reviste (1), Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

Dacă vreuna dintre împrejurările prevăzute la art. 120 alin. (2) survine în timpul tutelei, tutorele poate cere să fie înlocuit. Cererea de înlocuire se adresează instanței de tutelă, care va hotărî de urgență. Până la soluționarea cererii sale de înlocuire, el este obligat să continue exercitarea atribuțiilor. Caută hotărâri judecătorești

Caracterul personal al tutelei

Art. 122. - Reviste (1), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(1) Tutela este o sarcină personală. Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Cu toate acestea, instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ținând seama de mărimea și compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părți a acestuia să fie încredințată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.

Gratuitatea tutelei

Art. 123. - Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(1) Tutela este o sarcină gratuită. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Cu toate acestea, tutorele poate fi îndreptățit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o remunerație al cărei cuantum va fi stabilit de instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, ținând seama de munca depusă în administrarea averii și de starea materială a minorului și a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima această remunerație, potrivit împrejurărilor. Caută hotărâri judecătorești

SECȚIUNEA a 3-a
Consiliul de familie
Puneri în aplicare (1)

Rolul consiliului de familie

Art. 124. - Practică judiciară (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele își exercită drepturile și își îndeplinește îndatoririle cu privire la persoana și bunurile minorului. Jurisprudență (1), Doctrină (1)

(2) În cazul ocrotirii minorului prin părinți, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

Membrii consiliului de familie

Art. 125. - Jurisprudență (1), Doctrină (2)

(1) Instanța de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, ținând seama de gradul de rudenie și de relațiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite și alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care manifestă interes pentru situația acestuia. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Soțul și soția nu pot fi, împreună, membri ai aceluiași consiliu de familie.

(3) În aceleași condiții, instanța de tutelă numește și 2 supleanți.

(4) Tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie.

Alte dispoziții aplicabile consiliului de familie

Art. 126. - Doctrină (2)

Dispozițiile art. 113, art. 120 alin. (1) și alin. (2) lit. d), art. 121 și 147 se aplică în mod corespunzător și membrilor consiliului de familie.

Modificarea consiliului de familie

Art. 127. - Doctrină (2)

În afară de cazul prevăzut la art. 131, alcătuirea consiliului de familie nu se poate modifica în timpul tutelei, afară numai dacă interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau dacă, prin moartea ori dispariția unuia dintre membri, ar fi necesară completarea.

Constituirea consiliului de familie

Art. 128. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Doctrină (2)

(1) În vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de către instanța de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunoștință despre situația minorului. Doctrină (1)

(2) Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.

(3) Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat în condițiile art. 264.

Funcționarea consiliului de familie

Art. 129. - Doctrină (2)

(1) Consiliul de familie este convocat cu cel puțin 10 zile înainte de data întrunirii de către tutore, din propria inițiativă sau la cererea oricăruia dintre membrii acestuia, a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani sau a instanței de tutelă. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face și mai devreme de împlinirea termenului de 10 zile dinainte de data întrunirii. În toate cazurile, prezența tuturor membrilor consiliului de familie acoperă neregularitatea convocării.

(2) Cei convocați sunt obligați să se prezinte personal la locul indicat în actul de convocare. În cazul în care aceștia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentați de persoane care sunt rude sau afini cu părinții minorului, dacă aceste persoane nu sunt desemnate sau convocate în nume propriu ca membri ai consiliului de familie. Soții se pot reprezenta reciproc.

(3) Ședințele consiliului de familie se țin la domiciliul minorului. În cazul în care convocarea a fost făcută la solicitarea instanței de tutelă, ședința se ține la sediul acesteia.

Atribuții

Art. 130. - Doctrină (2)

(1) Consiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanței de tutelă, și ia decizii, în cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative și deciziile se iau în mod valabil cu votul majorității membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai înaintată în vârstă.

(2) La luarea deciziilor, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(3) Deciziile consiliului de familie vor fi motivate și consemnate într-un registru special constituit, care se ține de unul dintre membrii consiliului, desemnat în acest scop de instanța de tutelă.

(4) Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai răspunderea tutorelui. Dispozițiile art. 155 sunt aplicabile în mod corespunzător. Doctrină (1)

Înlocuirea consiliului de familie

Art. 131. - Reviste (1), Doctrină (2)

Tutorele poate cere instituirea unui nou consiliu, dacă în plângerile formulate potrivit prezentului cod instanța a hotărât de cel puțin două ori, în mod definitiv, împotriva deciziilor consiliului de familie.

Imposibilitatea constituirii consiliului de familie

Art. 132. - Doctrină (2)

Dacă în cazul prevăzut la art. 131 nu este posibilă constituirea unui nou consiliu, ca și în cazul contrarietății de interese dintre minor și toți membrii consiliului de familie și supleanți, tutorele poate cere instanței de tutelă autorizația de a exercita singur tutela.

SECȚIUNEA a 4-a
Exercitarea tutelei

§1. Dispoziții generale

Exercitarea tutelei în interesul minorului

Art. 133. - Practică judiciară (7), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

Tutela se exercită numai în interesul minorului atât în ceea ce privește persoana, cât și bunurile acestuia. Reviste (1)

Conținutul tutelei

Art. 134. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Tutorele are îndatorirea de a îngriji de minor.

(2) El este obligat să asigure îngrijirea minorului, sănătatea și dezvoltarea lui fizică și mentală, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui.

Tutela exercitată de ambii soți

Art. 135. - Doctrină (2)

(1) În cazul în care tutori sunt 2 soți, aceștia răspund împreună pentru exercitarea atribuțiilor tutelei. Dispozițiile privind autoritatea părintească sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care unul dintre soți introduce acțiunea de divorț, instanța, din oficiu, va înștiința instanța de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.

§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului

Avizul consiliului de familie

Art. 136. - Doctrină (2)

Măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu excepția măsurilor care au caracter curent.

Domiciliul minorului

Art. 137. - Practică judiciară (3), Doctrină (2)

(1) Minorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instanței de tutelă minorul poate avea și o reședință. Reviste (1)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), tutorele poate încuviința ca minorul să aibă o reședință determinată de educarea și pregătirea sa profesională. În acest caz, instanța de tutelă va fi de îndată încunoștințată de tutore.

Felul învățătureii sau al pregătirii profesionale

Art. 138. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Felul învățăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta decât cu încuviințarea instanței de tutelă.

(2) Instanța de tutelă nu poate, împotriva voinței minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, să schimbe felul învățăturii acestuia, hotărâtă de părinți sau pe care minorul o primea la data instituirii tutelei.

Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani

Art. 139. - Doctrină (1)

Instanța de tutelă nu poate hotărî fără ascultarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.

§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului

Inventarul bunurilor minorului

Art. 140. - Practică judiciară (11), Reviste (2), Doctrină (5), Referințe în cărți (1)

(1) După numirea tutorelui și în prezența acestuia și a membrilor consiliului de familie, un delegat al instanței de tutelă va verifica la fața locului toate bunurile minorului, întocmind un inventar, care va fi supus aprobării instanței de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va începe să fie întocmit în maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanța de tutelă.

(2) Cu prilejul inventarierii, tutorele și membrii consiliului de familie sunt ținuți să declare în scris, la întrebarea expresă a delegatului instanței de tutelă, creanțele, datoriile sau alte pretenții pe care le au față de minor. Declarațiile vor fi consemnate în procesul-verbal de inventariere.

(3) Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscând creanțele sau pretențiile proprii față de minori, nu le-au declarat, deși au fost somați să le declare, sunt prezumați că au renunțat la ele. Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu declară datoriile pe care le au față de minor, deși au fost somați să le declare, pot fi îndepărtați din funcție. Reviste (1)

(4) Creanțele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului de familie, soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile acestora pot fi plătite voluntar numai cu autorizarea instanței de tutelă.

Actele făcute în lipsa inventarului

Art. 141. - Doctrină (2)

Înainte de întocmirea inventarului, tutorele nu poate face, în numele minorului, decât acte de conservare și acte de administrare ce nu suferă întârziere.

Administrarea bunurilor minorului

Art. 142. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credință bunurile minorului. În acest scop, tutorele acționează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, dispozițiile titlului V din cartea a III-a aplicându-se în mod corespunzător, afară de cazul în care prin prezentul capitol se dispune altfel. Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Nu sunt supuse administrării bunurile dobândite de minor cu titlu gratuit decât dacă testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispoziție sau, după caz, numit de către instanța de tutelă. Practică judiciară (1)

Reprezentarea minorului

Art. 143. - Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (4)

Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când acesta împlinește vârsta de 14 ani.

Regimul juridic al actelor de dispoziție

Art. 144. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6), Practică judiciară (3), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donații și nici să garanteze obligația altuia. Fac excepție darurile obișnuite, potrivite cu starea materială a minorului. Reviste (4), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunțe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum și să încheie în mod valabil orice alte acte ce depășesc dreptul de administrare. Jurisprudență (4), Practică judiciară (9), Reviste (4), Doctrină (3), Caută hotărâri judecătorești

(3) Actele făcute cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la alin. (1) și (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acțiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum și de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanței de tutelă. Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (2), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie și fără autorizarea instanței de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum și cele devenite nefolositoare pentru minor. Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Autorizarea instanței de tutelă

Art. 145. - Jurisprudență (9), Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Instanța de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. Jurisprudență (3), Practică judiciară (3), Reviste (3), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(2) Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condițiile de încheiere a actului. Hotărâri judecătorești

(3) În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părților, prin licitație publică sau în alt mod. Reviste (1), Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

(4) În toate cazurile, instanța de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuințează sumele de bani obținute. Jurisprudență (1), Hotărâri judecătorești

Încuviințarea și autorizarea actelor minorului care a împlinit vârsta de 14 ani

Art. 146. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (3)

(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. Jurisprudență (1), Reviste (2)

(2) Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanței de tutelă și cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât și avizul consiliului de familie.

(3) Minorul nu poate să facă donații, altele decât darurile obișnuite potrivit stării lui materiale, și nici să garanteze obligația altuia. Reviste (3), Doctrină (2)

(4) Actele făcute cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) - (3) sunt anulabile, dispozițiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. Puneri în aplicare (1), Doctrină (2)

Interzicerea unor acte juridice

Art. 147. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Este interzisă, sub sancțiunea nulității relative, încheierea de acte juridice între tutore sau soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, pe de o parte, și minor, pe de altă parte. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) poate cumpăra la licitație publică un bun al minorului, dacă are o garanție reală asupra acestui bun ori îl deține în coproprietate cu minorul, după caz.

Suma anuală necesară pentru întreținerea minorului

Art. 148. - Doctrină (4)

(1) Consiliul de familie stabilește suma anuală necesară pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale și poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. Decizia consiliului de familie se aduce la cunoștință, de îndată, instanței de tutelă. Doctrină (1)

(2) Cheltuielile necesare pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, instanța de tutelă va dispune vânzarea bunurilor minorului, prin acordul părților sau prin licitație publică.

(3) Obiectele ce au valoare afectivă pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi vândute decât în mod excepțional. Reviste (1)

(4) Dacă minorul este lipsit de bunuri și nu are părinți sau alte rude care sunt obligate prin lege să îi acorde întreținere ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistență socială, în condițiile legii.

Constituirea de depozite bancare

Art. 149. - Jurisprudență (1), Doctrină (3)

(1) Sumele de bani care depășesc nevoile întreținerii minorului și ale administrării bunurilor sale, precum și instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o instituție de credit indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor. Doctrină (2)

(2) Tutorele poate dispune de aceste sume și instrumente financiare numai cu autorizarea prealabilă a instanței de tutelă, cu excepția operațiunilor prevăzute la alin. (3). Jurisprudență (1), Doctrină (1)

(3) Cu toate acestea, el nu va putea folosi, în niciun caz, sumele de bani și instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru încheierea, pe numele minorului, a unor tranzacții pe piața de capital, chiar dacă ar fi obținut autorizarea instanței de tutelă.

(4) Tutorele poate depune la o instituție de credit și sumele necesare întreținerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat și pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea instanței de tutelă.

Cazurile de numire a curatorului special

Art. 150. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (12), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special. Jurisprudență (4), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează, instanța de tutelă va numi un curator special. Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (2)

(3) Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă. Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 5-a
Controlul exercitării tutelei

Controlul instanței de tutelă

Art. 151. - Jurisprudență (6), Practică judiciară (6), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Instanța de tutelă va efectua un control efectiv și continuu asupra modului în care tutorele și consiliul de familie își îndeplinesc atribuțiile cu privire la minor și bunurile acestuia.

(2) În îndeplinirea activității de control, instanța de tutelă va putea cere colaborarea autorităților administrației publice, a instituțiilor și serviciilor publice specializate pentru protecția copilului sau a instituțiilor de ocrotire, după caz.

Darea de seamă

Art. 152. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (3), Doctrină (3)

(1) Tutorele este dator să prezinte anual instanței de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia. Doctrină (1)

(2) Darea de seamă se va prezenta instanței de tutelă în termen de 30 de zile de la sfârșitul anului calendaristic. Practică judiciară (1)

(3) Dacă averea minorului este de mică însemnătate, instanța de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăși însă 3 ani. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(4) În afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instanței de tutelă, să dea oricând dări de seamă despre felul cum s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia.

Descărcarea tutorelui

Art. 153. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (5), Doctrină (4)

Instanța de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului și la cheltuielile făcute cu întreținerea acestuia și cu administrarea bunurilor sale și, dacă sunt corect întocmite și corespund realității, va da descărcare tutorelui.

Interzicerea dispensei de a da socoteală

Art. 154. - Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Dispensa de a da socoteală acordată de părinți sau de o persoană care ar fi făcut minorului o liberalitate este considerată ca nescrisă.

Plângerea împotriva tutorelui

Art. 155. - Practică judiciară (1), Doctrină (3)

(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum și toți cei prevăzuți la art. 111 pot face plângere la instanța de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor. Doctrină (1)

(2) Plângerea se soluționează de urgență, prin încheiere executorie, de către instanța de tutelă, cu citarea părților și a membrilor consiliului de familie. Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat, dacă instanța de tutelă consideră că este necesar.

SECȚIUNEA a 6-a
Încetarea tutelei

Cazurile de încetare

Art. 156. - Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

(1) Tutela încetează în cazul în care nu se mai menține situația care a dus la instituirea tutelei, precum și în cazul morții minorului. Jurisprudență (1)

(2) Funcția tutorelui încetează prin moartea acestuia, prin îndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin înlocuirea tutorelui. Jurisprudență (1), Doctrină (1)

Moartea tutorelui

Art. 157. - Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) În cazul morții tutorelui, moștenitorii săi sau orice altă persoană dintre cele prevăzute la art. 111 au datoria de a înștiința, de îndată, instanța de tutelă.

(2) Până la numirea unui nou tutore, moștenitorii vor prelua sarcinile tutelei. Dacă sunt mai mulți moștenitori, aceștia pot desemna, prin procură specială, pe unul dintre ei să îndeplinească în mod provizoriu sarcinile tutelei. Doctrină (1)

(3) Dacă moștenitorii sunt minori, înștiințarea instanței de tutelă se poate face de orice persoană interesată, precum și de cele prevăzute la art. 111. În acest caz, moștenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanța de tutelă va numi de urgență un curator special, care poate fi executorul testamentar. Reviste (1), Doctrină (1)

Îndepărtarea tutorelui

Art. 158. - Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (2)

În afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este îndepărtat dacă săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina.

Numirea curatorului special

Art. 159. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (2)

Până la preluarea funcției de către noul tutore, în cazurile prevăzute la art. 157 și 158, instanța de tutelă poate numi un curator special.

Darea de seamă generală

Art. 160. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (3)

(1) La încetarea din orice cauză a tutelei, tutorele sau, după caz, moștenitorii acestuia sunt datori ca, în termen de cel mult 30 de zile, să prezinte instanței de tutelă o dare de seamă generală. Tutorele are aceeași îndatorire și în caz de îndepărtare de la tutelă.

(2) Dacă funcția tutorelui încetează prin moartea acestuia, darea de seamă generală va fi întocmită de moștenitorii săi majori sau, în caz de incapacitate a tuturor moștenitorilor, de reprezentantul lor legal, în termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării moștenirii sau, după caz, de la data solicitării de către instanța de tutelă. În cazul în care nu există moștenitori ori aceștia sunt în imposibilitate de a acționa, darea de seamă generală va fi întocmită de către un curator special, numit de instanța de tutelă, în termenul stabilit de aceasta. Doctrină (1)

(3) Darea de seamă generală va trebui să cuprindă situațiile veniturilor și cheltuielilor pe ultimii ani, să indice activul și pasivul, precum și stadiul în care se află procesele minorului. Doctrină (1)

(4) Instanța de tutelă îl poate constrânge pe cel obligat să facă darea de seamă generală, potrivit dispozițiilor art. 163. Reviste (1)

Predarea bunurilor

Art. 161. - Doctrină (2)

Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor, moștenitorilor acestuia sau noului tutore de către tutore, moștenitorii acestuia sau reprezentantul lor legal ori, în lipsă, de curatorul special numit potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (2).

Descărcarea de gestiune

Art. 162. - Practică judiciară (3), Doctrină (2)

(1) După predarea bunurilor, verificarea socotelilor și aprobarea lor, instanța de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa.

(2) Chiar dacă instanța de tutelă a dat tutorelui descărcare de gestiune, acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa. Doctrină (1), Modele (1)

(3) Tutorele care înlocuiește un alt tutore are obligația să ceară acestuia, chiar și după descărcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care le-a cauzat minorului din culpa sa, sub sancțiunea de a fi obligat el însuși de a repara aceste prejudicii.

Amenda civilă

Art. 163. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (2)

(1) În cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sancționat cu amendă civilă, în folosul statului, care nu poate depăși valoarea unui salariu minim pe economie. Amenda poate fi repetată de cel mult 3 ori, la interval de câte 7 zile, după care se va numi un alt tutore.

(2) De asemenea, dacă tutorele, din culpa sa, îndeplinește defectuos sarcina tutelei, va fi obligat la plata unei amenzi civile, în folosul statului, care nu poate depăși 3 salarii medii pe economie.

(3) Amenda civilă se aplică de către instanța de tutelă, prin încheiere executorie.

CAPITOLUL III Ocrotirea interzisului judecătoresc

Condiții

Art. 164. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (29), Practică judiciară (43), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (2), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească. Jurisprudență (11), Practică judiciară (12), Reviste (2), Doctrină (3), Caută hotărâri judecătorești

(2) Pot fi puși sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă. Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

Persoanele care pot cere punerea sub interdicție

Art. 165. - Referințe (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (11), Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

Interdicția poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.

Desemnarea tutorelui

Art. 166. - Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

Orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub interdicție judecătorească. Dispozițiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

Numirea unui curator special

Art. 167. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (13), Reviste (4), Doctrină (3)

În caz de nevoie și până la soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească, instanța de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.

Procedura

Art. 168. - Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

Soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Opozabilitatea interdicției

Art. 169. - Practică judiciară (2), Doctrină (2)

(1) Interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terțe persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicție pe altă cale. Practică judiciară (1), Reviste (3)

Numirea tutorelui

Art. 170. - Jurisprudență (14), Practică judiciară (35), Reviste (3), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

Prin hotărârea de punere sub interdicție, instanța de tutelă numește, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească. Dispozițiile art. 114-120 se aplică în mod corespunzător. Practică judiciară (2), Caută hotărâri judecătorești

Aplicarea regulilor de la tutelă

Art. 171. - Jurisprudență (6), Practică judiciară (12), Reviste (3), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel. Caută hotărâri judecătorești

Actele încheiate de cel pus sub interdicție judecătorească

Art. 172. - Reviste (1), Doctrină (4)

Actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicție judecătorească, altele decât cele prevăzute la art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.

Înlocuirea tutorelui

Art. 173. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (10), Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Tutorele celui pus sub interdicție judecătorească este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere înlocuirea sa și înaintea împlinirii termenului de 3 ani. Practică judiciară (1)

Obligațiile tutorelui

Art. 174. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (11), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață. În acest scop, se vor întrebuința veniturile și, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție judecătorească. Jurisprudență (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Instanța de tutelă, luând avizul consiliului de familie și consultând un medic de specialitate, va hotărî, ținând seama de împrejurări, dacă cel pus sub interdicție judecătorească va fi îngrijit la locuința lui sau într-o instituție sanitară. Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Când cel pus sub interdicție judecătorească este căsătorit, va fi ascultat și soțul acestuia.

Liberalitățile primite de descendenții interzisului judecătoresc

Art. 175. - Doctrină (5), Referințe în cărți (1)

Din bunurile celui pus sub interdicție judecătorească, descendenții acestuia pot fi gratificați de către tutore, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea instanței de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport.

Minorul pus sub interdicție judecătorească

Art. 176. - Practică judiciară (1), Doctrină (2)

(1) Minorul care, la data punerii sub interdicție judecătorească, se afla sub ocrotirea părinților rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispozițiile art. 174 sunt aplicabile și situației prevăzute în prezentul alineat.

(2) Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă sub interdicție judecătorească, instanța de tutelă numește un tutore. Doctrină (1)

(3) În cazul în care, la data punerii sub interdicție judecătorească, minorul se afla sub tutelă, instanța de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore. Reviste (1)

Ridicarea interdicției judecătorești

Art. 177. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (7), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va pronunța ridicarea ei. Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdicție judecătorească, de tutore, precum și de persoanele sau instituțiile prevăzute la art. 111. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Hotărârea prin care se pronunță ridicarea interdicției judecătorești își produce efectele de la data când a rămas definitivă. Doctrină (1)

(4) Cu toate acestea, încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decât în condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV Curatela

Cazuri de instituire

Art. 178. - Jurisprudență (26), Practică judiciară (65), Reviste (6), Doctrină (3), Modele (1), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

În afară de cazurile prevăzute de lege, instanța de tutelă poate institui curatela: Jurisprudență (2), Practică judiciară (6), Caută hotărâri judecătorești

a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator; Jurisprudență (31), Practică judiciară (40), Caută hotărâri judecătorești

b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; Jurisprudență (5), Practică judiciară (9), Caută hotărâri judecătorești

c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; Jurisprudență (2), Practică judiciară (5), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general. Jurisprudență (5), Practică judiciară (5), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Competența instanței de tutelă

Art. 179. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

Instanța de tutelă competentă este: Caută hotărâri judecătorești

a) în cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanța de la domiciliul persoanei reprezentate; Jurisprudență (1), Practică judiciară (6), Caută hotărâri judecătorești

b) în cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanța de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanța de la locul unde trebuie luate măsurile urgente; Caută hotărâri judecătorești

c) în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanța de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă ori al celui dispărut. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

Persoana care poate fi numită curator

Art. 180. - Jurisprudență (10), Practică judiciară (21), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Poate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exercițiu și care este în măsură să îndeplinească această sarcină. Jurisprudență (2), Practică judiciară (8), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispozițiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător. Jurisprudență (1), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Efectele curatelei

Art. 181. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (15), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

În cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă. Caută hotărâri judecătorești

Procedura de instituire

Art. 182. - Jurisprudență (19), Practică judiciară (21), Reviste (1), Doctrină (2), Modele (1), Hotărâri judecătorești

(1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soțului său, a rudelor sau a celor prevăzuți la art. 111. Jurisprudență (1), Practică judiciară (7), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Curatela nu se poate institui decât cu consimțământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimțământul nu poate fi dat. Jurisprudență (7), Practică judiciară (17), Doctrină (1), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Numirea curatorului se face de instanța de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului și se afișează la sediul instanței de tutelă, precum și la primăria de la domiciliul celui reprezentat. Jurisprudență (3), Practică judiciară (5), Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Conținutul curatelei

Art. 183. - Jurisprudență (16), Practică judiciară (36), Reviste (1), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu excepția cazului în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanța de tutelă va hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile și obligațiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia. Jurisprudență (4), Practică judiciară (10), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanța de tutelă poate stabili limitele mandatului și poate da instrucțiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă. Jurisprudență (1), Practică judiciară (5), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Înlocuirea curatorului

Art. 184. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (8), Reviste (1), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Curatorul este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire. Caută hotărâri judecătorești

(2) Pentru motive temeinice curatorul poate cere înlocuirea sa și înaintea împlinirii termenului de 3 ani. Jurisprudență (1), Caută hotărâri judecătorești

Încetarea curatelei

Art. 185. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (7), Reviste (2), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanța de tutelă la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevăzuți la art. 111. Caută hotărâri judecătorești

Dispoziții speciale

Art. 186. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică și curatorului special prevăzut la art. 150, 159 și 167. În aceste din urmă cazuri, drepturile și obligațiile stabilite de lege în sarcina tutorelui se aplică, în mod corespunzător, și curatorului special.

TITLUL IV Persoana juridică Reviste (1)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Elementele constitutive

Art. 187. - Jurisprudență (6), Practică judiciară (11), Reviste (20), Doctrină (5), Referințe în cărți (3)

Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general. Practică judiciară (7)

Calitatea de persoană juridică

Art. 188. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (3), Reviste (9), Doctrină (4)

Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187.

Categorii de persoane juridice

Art. 189. - Reviste (1), Doctrină (4)

Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

Persoana juridică de drept privat

Art. 190. - Doctrină (3)

Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, în mod liber, în una dintre formele prevăzute de lege.

Persoana juridică de drept public

Art. 191. - Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Persoanele juridice de drept public se înființează prin lege.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înființa prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.

Regimul juridic aplicabil

Art. 192 - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (3)

Persoanele juridice legal înființate se supun dispozițiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum și celor cuprinse în prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Efectele personalității juridice

Art. 193. - Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(2) Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună-credință calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmărește ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice. Reviste (5)

CAPITOLUL II Înființarea persoanei juridice

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune

Modurile de înființare

Art. 194. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5), Practică judiciară (13), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) Persoana juridică se înființează: Reviste (1), Doctrină (1)

a) prin actul de înființare al organului competent, în cazul autorităților și al instituțiilor publice, al unităților administrativ-teritoriale, precum și al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înființare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituția publică este persoană juridică; Jurisprudență (1), Doctrină (1)

b) prin actul de înființare al celor care o constituie, autorizat, în condițiile legii; Jurisprudență (1), Practică judiciară (3), Doctrină (1)

c) în orice alt mod prevăzut de lege.

(2) Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înființare se înțelege actul de constituire a persoanei juridice și, după caz, statutul acesteia. Reviste (1)

Durata persoanei juridice

Art. 195. - Doctrină (3)

Persoana juridică se înființează pe durată nedeterminată, dacă prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.

SECȚIUNEA a 2-a Nulitatea persoanei juridice

Cauzele de nulitate

Art. 196. - Practică judiciară (1), Doctrină (3)

(1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanța judecătorească numai atunci când: Reviste (1)

a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situațiile anume prevăzute de lege; Doctrină (1)

b) toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data înființării persoanei juridice;

c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (1)

d) lipsește autorizația administrativă necesară pentru înființarea acesteia;

e) actul de înființare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate; Reviste (2)

f) actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaților ori capitalul social subscris și vărsat;

g) s-au încălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial sau capitalul social minim, subscris și vărsat; Reviste (1), Doctrină (1)

h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege;

i) au fost nesocotite alte dispoziții legale imperative prevăzute sub sancțiunea nulității actului de înființare a persoanei juridice.

(2) Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) lit. a), c) -g) se sancționează cu nulitatea absolută. Reviste (1)

Aspectele speciale privind regimul nulității

Art. 197. - Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (2)

(1) Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen de un an de la data înregistrării sau înființării acesteia, după caz.

(2) Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată. Doctrină (2)

Efectele nulității

Art. 198. - Doctrină (3)

(1) De la data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității a devenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare.

(2) Prin hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității se numesc și lichidatorii.

(3) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, spre a fi notată în toate registrele publice în care persoana juridică a fost înregistrată sau, după caz, menționată.

(4) În toate cazurile, fondatorii sau asociații răspund, în condițiile legii, pentru obligațiile persoanei juridice care s-au născut în sarcina acesteia de la data înființării ei și până la data notării în registrele publice a hotărârii judecătorești prevăzute la alin. (3).

Regimul actelor juridice încheiate cu terții

Art. 199. - Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Constatarea sau, după caz, declararea nulității nu aduce atingere actelor încheiate anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz. Doctrină (1)

(2) Nici persoana juridică și nici fondatorii sau asociații nu pot opune terților nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedește că aceștia cunoșteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului. Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Înregistrarea persoanei juridice

Înregistrarea persoanei juridice

Art. 200. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (9), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

(1) Persoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare. Doctrină (1)

(2) Prin înregistrare se înțelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalității juridice sau al luării în evidență a persoanelor juridice legal înființate, după caz. Reviste (1)

(3) Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu.

Obligația de verificare a documentelor publicate

Art. 201. - Practică judiciară (1), Doctrină (2)

Persoana juridică este obligată să verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului și textul depus la registrul public și cel apărut într-o publicație oficială. În caz de neconcordanță, terții pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, în afară de cazul în care se face dovada că ei cunoșteau textul depus la registru.

Lipsa înregistrării

Art. 202. - Jurisprudență (1), Doctrină (2)

(1) Dacă înregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridică nu se consideră legal înființată cât timp înregistrarea nu a fost efectuată. Jurisprudență (2), Doctrină (1)

(2) Dacă însă înregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate față de terți, actele sau faptele juridice făcute în numele sau în contul persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută în acest scop de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia cunoșteau că publicitatea nu a fost îndeplinită.

Răspunderea pentru neefectuarea formalităților de înregistrare

Art. 203. - Doctrină (2)

Fondatorii, reprezentanții persoanei juridice supuse înregistrării, precum și primii membri ai organelor de conducere, de administrare și de control ale acesteia răspund nelimitat și solidar pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea formalităților de înregistrare a persoanei juridice, dacă aceste formalități trebuiau să fie cerute de aceste persoane.

Înregistrarea modificărilor aduse actului de înființare

Art. 204. - Doctrină (2)

Dispozițiile art. 200-203 sunt aplicabile și în cazul înregistrării modificărilor aduse actului de înființare a persoanei juridice, realizate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege sau de actul de înființare a acesteia, după caz.

CAPITOLUL III Capacitatea civilă a persoanei juridice

SECȚIUNEA 1 Capacitatea de folosință a persoanei juridice

Data dobândirii capacității de folosință

Art. 205. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (21), Reviste (4), Doctrină (4), Referințe în cărți (4)

(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor. Jurisprudență (4), Practică judiciară (7), Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil. Practică judiciară (7), Reviste (3), Doctrină (3)

(4) Fondatorii, asociații, reprezentanții și orice alte persoane care au lucrat în numele unei persoane juridice în curs de constituire răspund nelimitat și solidar față de terți pentru actele juridice încheiate în contul acesteia cu încălcarea dispozițiilor alin. (3), în afară de cazul în care persoana juridică nou-creată, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice încă de la data încheierii lor și produc efecte depline. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (2)

Conținutul capacității de folosință

Art. 206. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (1), Reviste (9), Doctrină (3), Referințe în cărți (5)

(1) Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. Practică judiciară (1), Reviste (9)

(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Reviste (7), Doctrină (1)

(3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută. Reviste (6), Doctrină (1)

Desfășurarea activităților autorizate

Art. 207. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (7), Reviste (4), Doctrină (3)

(1) În cazul activităților care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfășura asemenea activități se naște numai din momentul obținerii autorizației respective, dacă prin lege nu se prevede altfel. Jurisprudență (1), Reviste (2)

(2) Actele și operațiunile săvârșite fără autorizațiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat și solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege. Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (1)

Capacitatea de a primi liberalități

Art. 208. - Reviste (2), Doctrină (4)

Prin excepție de la prevederile art. 205 alin. (3) și dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalități în condițiile dreptului comun, de la data actului de înființare sau, în cazul fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii moștenirii testatorului, chiar și în cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod legal.

SECȚIUNEA a 2-a
Capacitatea de exercițiu și funcționarea persoanei juridice

§1. Capacitatea de exercițiu

Data dobândirii capacității de exercițiu

Art. 209. - Jurisprudență (11), Practică judiciară (85), Reviste (11), Doctrină (6), Referințe în cărți (2)

(1) Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. Jurisprudență (5), Practică judiciară (12), Reviste (10)

(2) Au calitatea de organe de administrare, în sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. Reviste (4)

(3) Raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (1)

Lipsa organelor de administrare

Art. 210. - Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Până la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop. Reviste (6)

(2) Actele juridice încheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu depășirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru înființarea persoanei juridice, precum și actele încheiate de alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică în condițiile gestiunii de afaceri. Jurisprudență (1), Doctrină (1)

(3) Cel care contractează pentru persoana juridică rămâne personal ținut față de terți dacă aceasta nu se înființează ori dacă nu își asumă obligația contractată, în afara cazului când prin contract a fost exonerat de această obligație.

Incapacități și incompatibilități

Art. 211. - Reviste (2), Doctrină (2)

(1) Nu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție. Doctrină (1)

(2) Actele încheiate cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu încălcarea dispozițiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o vătămare. Doctrină (1)

§2. Funcționarea persoanei juridice

Actele emise de organele persoanei juridice

Art. 212. - Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Hotărârile și deciziile luate de organele de conducere și administrare în condițiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă. Reviste (3)

(2) Față de terți hotărârile și deciziile luate în condițiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia le-au cunoscut pe altă cale. Doctrină (1)

Obligațiile membrilor organelor de administrare

Art. 213. - Reviste (3), Doctrină (4)

Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie să acționeze în interesul acesteia, cu prudența și diligența cerute unui bun proprietar.

Separarea patrimoniilor

Art. 214. - Doctrină (3)

(1) Membrii organelor de administrare au obligația să asigure și să mențină separația dintre patrimoniul persoanei juridice și propriul lor patrimoniu.

(2) Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terți, după caz, bunurile persoanei juridice ori informațiile pe care le obțin în virtutea funcției lor, afară de cazul în care ar fi autorizați în acest scop de către cei care i-au numit.

Contrarietatea de interese

Art. 215. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (2)

(1) Este anulabil actul juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, soțul, ascendenții sau descendenții lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act și dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru. Reviste (1)

(2) Atunci când cel care face parte din organele de administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) are interes într-o problemă supusă hotărârii acestor organe, trebuie să înștiințeze persoana juridică și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. În caz contrar, el răspunde pentru daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s-ar fi putut obține majoritatea cerută. Reviste (1), Doctrină (1)

Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice

Art. 216. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (3), Hotărâri judecătorești

(1) Hotărârile și deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data când a avut loc ședința, după caz. Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (3), Hotărâri judecătorești

(2) Administratorii nu pot însă ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiți, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă și au suferit astfel un prejudiciu.

(3) Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2)

(4) Dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, persoana juridică este reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii persoanei juridice, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată până când organul de conducere competent, convocat în acest scop, va alege o altă persoană.

(5) Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul public în care este înregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată față de orice persoană, inclusiv față de membrii acelei persoane juridice.

(6) Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Dispozițiile alin. (3) - (5) rămân aplicabile. Practică judiciară (1), Reviste (1)

(7) Prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1)

Suspendarea actelor atacate

Art. 217. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării actelor atacate.

(2) Pentru a încuviința suspendarea, instanța îl poate obliga pe reclamant să depună o cauțiune, în condițiile legii. Practică judiciară (1)

Participarea la circuitul civil

Art. 218. - Jurisprudență (9), Practică judiciară (74), Reviste (8), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși. Jurisprudență (1), Practică judiciară (12), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În raporturile cu terții, persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, în afară de cazul în care ea dovedește că terții o cunoșteau la data încheierii actului. Simpla publicare a actului de constituire sau a statutului persoanei juridice nu constituie dovada cunoașterii acestui fapt. Jurisprudență (1), Reviste (3)

(3) Clauzele sau dispozițiile actului de constituire ori ale statutului, precum și hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate. Comentarii expert (1)

Răspunderea pentru fapte juridice

Art. 219. - Jurisprudență (8), Practică judiciară (79), Reviste (7), Doctrină (3)

(1) Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le-au săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de terți. Jurisprudență (5), Practică judiciară (19), Reviste (2), Doctrină (1)

Răspunderea membrilor organelor persoanei juridice

Art. 220. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor și a altor persoane care au acționat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceștia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în sarcina lor, aparține, în numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Hotărârea poate fi luată chiar dacă problema răspunderii persoanelor prevăzute la alin. (1) nu figurează pe ordinea de zi.

(3) Organul de conducere competent desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.

(4) Dacă s-a hotărât introducerea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor, mandatul acestora încetează de drept și organul de conducere competent va proceda la înlocuirea lor.

(5) În cazul în care acțiunea se introduce împotriva directorilor angajați în baza unui alt contract decât a unui contract individual de muncă, aceștia sunt suspendați de drept din funcție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Reviste (2)

§3. Dispoziții speciale

Răspunderea persoanelor juridice de drept public

Art. 221. - Practică judiciară (1), Reviste (5), Doctrină (6), Referințe în cărți (2)

Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat.

Independența patrimonială

Art. 222. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (3)

Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Statul și unitățile administrativ-teritoriale

Art. 223. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens. Jurisprudență (4), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (3)

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile în nume propriu, prin organele prevăzute de lege. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

Răspunderea civilă a statului și a unităților administrativ-teritoriale

Art. 224. - Jurisprudență (3), Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului. Jurisprudență (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ-teritoriale care nu răspund decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică.

CAPITOLUL IV Identificarea persoanei juridice

Naționalitatea persoanei juridice

Art. 225. - Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

Sunt de naționalitate română toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit în România.

Denumirea persoanei juridice

Art. 226. - Practică judiciară (1), Doctrină (3)

(1) Persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condițiile legii, prin actul de constituire sau prin statut. Reviste (1), Proceduri (1)

(2) Odată cu înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registrul public denumirea ei și celelalte atribute de identificare. Doctrină (1)

Sediul persoanei juridice

Art. 227. - Practică judiciară (5), Reviste (2), Doctrină (2)

(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător. Practică judiciară (2), Reviste (1)

Schimbarea denumirii și sediului

Art. 228. - Doctrină (2)

Persoana juridică poate să își schimbe denumirea sau sediul, în condițiile prevăzute de lege.

Dovada denumirii și sediului

Art. 229. - Practică judiciară (5), Doctrină (2)

(1) În raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.

Alte atribute de identificare

Art. 230. - Doctrină (3)

În funcție de specificul obiectului de activitate, persoana juridică mai poate avea și alte atribute de identificare, cum sunt numărul de înregistrare în registrul comerțului sau într-un alt registru public, codul unic de înregistrare și alte elemente de identificare, în condițiile legii.

Mențiuni obligatorii

Art. 231. - Reviste (2), Doctrină (2)

Toate documentele, indiferent de formă, care emană de la persoana juridică trebuie să cuprindă denumirea și sediul, precum și alte atribute de identificare, în cazurile prevăzute de lege, sub sancțiunea plății de daune-interese persoanei prejudiciate.

CAPITOLUL V Reorganizarea persoanei juridice

Noțiune

Art. 232. - Reviste (4), Doctrină (2)

Reorganizarea persoanei juridice este operațiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice și care are ca efecte înființarea, modificarea ori încetarea acestora.

Modurile de reorganizare

Art. 233. - Reviste (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare. Doctrină (1)

(2) Reorganizarea se face cu respectarea condițiilor prevăzute pentru dobândirea personalității juridice, în afară de cazurile în care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.

Fuziunea

Art. 234. - Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (3)

Fuziunea se face prin absorbția unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2)

Efectele fuziunii

Art. 235. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) În cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe. Doctrină (1)

(2) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile și obligațiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înființate.

Divizarea

Art. 236. - Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Divizarea poate fi totală sau parțială. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Divizarea totală se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se înființează prin divizare. Jurisprudență (1), Practică judiciară (4), Reviste (1)

(3) Divizarea parțială constă în desprinderea unei părți din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, și în transmiterea acestei părți către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înființează în acest mod. Reviste (1)

Efectele divizării

Art. 237. - Practică judiciară (1), Doctrină (2)

(1) Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporție. Doctrină (1)

(2) În cazul divizării parțiale, când o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se înființează în acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporțională cu partea transmisă.

(3) În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se înființează în acest mod, împărțirea patrimoniului între persoana juridică față de care s-a făcut desprinderea și persoanele juridice dobânditoare se va face potrivit dispozițiilor alin. (2), iar între persoanele juridice dobânditoare, împărțirea părții desprinse se va face potrivit dispozițiilor alin. (1), ce se vor aplica în mod corespunzător.

Întinderea răspunderii în caz de divizare

Art. 238. - Doctrină (3)

(1) În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde: Reviste (1)

a) pentru obligațiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor dobândite sau păstrate integral;

b) pentru celelalte obligații ale persoanei juridice divizate, proporțional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după scăderea obligațiilor prevăzute la lit. a). Doctrină (1)

(2) Dacă o persoană juridică înființată în condițiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusă divizării, prin actul de reorganizare se va putea stabili și un alt mod de repartizare a obligațiilor decât acela prevăzut în prezentul articol.

Repartizarea contractelor în caz de divizare

Art. 239. - Doctrină (3)

În caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea dispozițiilor art. 206 alin. (2), art. 237 și 238, astfel încât executarea fiecăruia dintre ele să se facă în întregime de către o singură persoană juridică dobânditoare, afară numai dacă aceasta nu este cu putință.

Încetarea unor contracte

Art. 240. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (3)

(1) În cazul contractelor încheiate în considerarea calității persoanei juridice supuse reorganizării, acestea nu își încetează efectele, cu excepția cazului în care părțile au stipulat expres contrariul sau menținerea ori repartizarea contractului este condiționată de acordul părții interesate.

(2) Dacă menținerea sau repartizarea contractului este condiționată de acordul părții interesate, aceasta va fi notificată sau, după caz, înștiințată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, pentru a-și da ori nu consimțământul în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării sau înștiințării. Lipsa de răspuns în acest termen echivalează cu refuzul de menținere sau preluare a contractului de către persoana juridică succesoare.

Transformarea persoanei juridice

Art. 241. - Reviste (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Transformarea persoanei juridice intervine în cazurile prevăzute de lege, atunci când o persoană juridică își încetează existența, concomitent cu înființarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice. Doctrină (1)

(2) În cazul transformării, drepturile și obligațiile persoanei juridice care și-a încetat existența se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înființate, cu excepția cazului în care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. În aceste din urmă cazuri, dispozițiile art. 239, 240 și 243 rămân aplicabile. Doctrină (1)

Data transmiterii drepturilor și obligațiilor

Art. 242. - Practică judiciară (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) În cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drepturilor și obligațiilor se realizează atât între părți, cât și față de terți, numai prin înregistrarea operațiunii și de la data acesteia. Practică judiciară (1)

(2) În ceea ce privește celelalte persoane juridice nesupuse înregistrării, transmiterea drepturilor și obligațiilor, în cazurile prevăzute la alin. (1), se realizează atât între părți, cât și față de terți, numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a bilanțului contabil întocmit în vederea predării-primirii, a evidenței și a repartizării tuturor contractelor în curs de executare, precum și a oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege. Doctrină (1)

(3) În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situații însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înființate. Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1)

Opoziții

Art. 243. - Puneri în aplicare (2), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (2)

(1) Actele prin care s-a hotărât reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opoziție, de către creditori și orice alte persoane interesate, în termen de 30 de zile de la data când au luat cunoștință de aprobarea reorganizării, dar nu mai târziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii. Practică judiciară (1)

(2) Opoziția suspendă executarea față de oponenți până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în afară de cazul în care persoana juridică debitoare face dovada executării obligațiilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia un acord pentru plata datoriilor.

(3) Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, de către instanța competentă.

(4) Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului.

CAPITOLUL VI Încetarea persoanei juridice

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Modurile de încetare

Art. 244. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (8), Reviste (4), Doctrină (2), Referințe în cărți (2)

Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

SECȚIUNEA a 2-a
Dizolvarea persoanei juridice

Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat

Art. 245. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

Persoanele juridice de drept privat se dizolvă:

a) dacă termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit;

b) dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit;

c) dacă scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decât cel declarat;

d) prin hotărârea organelor competente ale acestora;

e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut.

Dizolvarea persoanelor juridice de drept public

Art. 246. - Practică judiciară (1), Doctrină (2)

Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai în cazurile și în condițiile anume prevăzute de lege.

Opoziții

Art. 247. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Doctrină (1)

În cazul în care persoana juridică se dizolvă prin hotărârea organului competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face opoziție, dispozițiile art. 243 aplicându-se în mod corespunzător.

Lichidarea

Art. 248. - Practică judiciară (8), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Prin efectul dizolvării persoana juridică intră în lichidare în vederea valorificării activului și a plății pasivului. Jurisprudență (1)

(2) Persoana juridică își păstrează capacitatea civilă pentru operațiunile necesare lichidării până la finalizarea acesteia. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dacă încetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală, nu se declanșează procedura lichidării.

Destinația bunurilor rămase după lichidare

Art. 249. - Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinația stabilită în actul de constituire sau statut ori destinația stabilită în hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare.

(2) În lipsa unei asemenea prevederi în actul de constituire sau statut ori în lipsa unei hotărâri luate în condițiile alin. (1), precum și în cazul în care prevederea sau hotărârea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de instanța competentă, prin hotărâre supusă numai apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede altfel. Atunci când există mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul propune cel puțin 3 persoane juridice, caz în care bunurile se atribuie prin tragere la sorți.

(3) În cazul în care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum și în cazul în care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare în condițiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile.

(4) În toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire și hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea în cartea funciară. În cazul bunurilor imobile, dispozițiile art. 1.244 și cele în materie de carte funciară rămân aplicabile.

SECȚIUNEA a 3-a
Dispoziții speciale

Desființarea unor persoane juridice

Art. 250. - Practică judiciară (2), Doctrină (1), Referințe în cărți (2)

(1) Persoanele juridice înființate de către autoritățile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desființate prin hotărârea organului care le-a înființat.

(2) În acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile și obligațiile persoanei juridice desființate se transferă persoanei juridice dobânditoare, proporțional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, ținându-se însă seama și de natura obligațiilor respective.

Data încetării personalității juridice

Art. 251. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (7), Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise. Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (3), Hotărâri judecătorești

(2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. Practică judiciară (1)

TITLUL V Apărarea drepturilor nepatrimoniale Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (3), Reviste (1)

Ocrotirea personalității umane

Art. 252. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (16), Reviste (23), Doctrină (5), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.

Mijloace de apărare Comentarii expert (1)

Art. 253. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (2), Practică judiciară (25), Reviste (14), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței: Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (6), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; Reviste (3), Caută hotărâri judecătorești

b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; Practică judiciară (5), Reviste (4), Caută hotărâri judecătorești

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. Practică judiciară (3), Reviste (5), Caută hotărâri judecătorești

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c). Practică judiciară (2), Reviste (6), Caută hotărâri judecătorești

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: Jurisprudență (1), Reviste (5), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; Jurisprudență (1), Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive. Jurisprudență (2), Practică judiciară (12), Reviste (17), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

Apărarea dreptului la nume

Art. 254. - Puneri în aplicare (2), Practică judiciară (1), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (1), Hotărâri judecătorești

(1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instanței judecătorești recunoașterea dreptului său la acel nume. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte, a numelui său poate să ceară oricând instanței judecătorești să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, și apărării dreptului la pseudonim, ales în condițiile legii. Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Măsuri provizorii

Art. 255. - Puneri în aplicare (2), Practică judiciară (2), Reviste (13), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.

(2) Instanța judecătorească poate să dispună în special:

a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;

b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.

(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile. Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(4) Instanța soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acțiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispozițiile alin. (6) sunt aplicabile.

(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părții adverse, instanța îl poate obliga pe reclamant să dea o cauțiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse. Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(6) Măsurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii acțiunii în justiție pentru apărarea dreptului nepatrimonial încălcat încetează de drept, dacă reclamantul nu a sesizat instanța în termenul fixat de aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(7) Reclamantul este ținut să repare, la cererea părții interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acțiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă ușoară, instanța, în raport cu circumstanțele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanța va dispune eliberarea cauțiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părților. Cererea se judecă potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauțiunii, instanța va fixa un termen în vederea introducerii acțiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauțiune. Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

Decesul titularului dreptului nepatrimonial

Art. 256. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (3), Reviste (8), Doctrină (4), Hotărâri judecătorești

(1) Acțiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soțul supraviețuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum și de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. Reviste (3), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Acțiunea pentru restabilirea integrității memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de cei prevăzuți la alin. (1). Reviste (1), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice

Art. 257. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (7), Reviste (16), Doctrină (5), Hotărâri judecătorești

Dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.

CARTEA a II-a Despre familie Reviste (1), Doctrină (1), Referințe în cărți (1)

TITLUL I Dispoziții generale

Familia

Art. 258. - Legislație conexă (2), Practică judiciară (5), Reviste (7), Doctrină (5), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (4)

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor. Practică judiciară (11), Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului. Practică judiciară (2), Doctrină (2)

(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei. Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (1)

(4) În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie. Doctrină (1)

Căsătoria

Art. 259. - Legislație conexă (3), Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (4), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (3)

(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie. Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile. Reviste (1), Doctrină (1)

(4) Condițiile de încheiere și cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul cod.

(5) Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți. Reviste (2), Doctrină (2)

(6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, în condițiile legii. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1)

Egalitatea în drepturi a copiilor

Art. 260. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (5), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați.

Îndatorirea părinților

Art. 261. - Legislație conexă (2), Practică judiciară (8), Reviste (3), Doctrină (3), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

Părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.

Relațiile dintre părinți și copii

Art. 262. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență (3), Practică judiciară (10), Reviste (2), Doctrină (2), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

(1) Copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(2) Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. Jurisprudență (3), Practică judiciară (14), Reviste (2), Doctrină (1)

Principiul interesului superior al copilului

Art. 263. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (3), Jurisprudență (5), Practică judiciară (45), Reviste (5), Doctrină (3), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Jurisprudență (2), Practică judiciară (10), Reviste (1), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă. Practică judiciară (3), Caută hotărâri judecătorești

(3) Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau. Practică judiciară (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate. Practică judiciară (2), Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(5) În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii. Reviste (3), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Ascultarea copilului

Art. 264. - Legislație conexă (3), Jurisprudență (2), Practică judiciară (16), Reviste (17), Doctrină (5), Modele (1), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. Practică judiciară (3), Reviste (4), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește. Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) și (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(5) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanță a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.

Instanța competentă

Art. 265. - Referințe (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență (1), Practică judiciară (14), Reviste (4), Doctrină (2), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

TITLUL II Căsătoria Reviste (2)

CAPITOLUL I Logodna Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (1)

Încheierea logodnei

Art. 266. - Reviste (5), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă. Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Reviste (4), Doctrină (1)

(4) Încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei. Reviste (2), Doctrină (1)

(5) Logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie. Reviste (3), Doctrină (1)

Ruperea logodnei

Art. 267. - Reviste (2), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

(1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Reviste (1), Doctrină (1)

Restituirea darurilor

Art. 268. - Reviste (3), Doctrină (3), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite. Jurisprudență (1), Reviste (5), Modele (1)

(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii. Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

(3) Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici. Reviste (3), Doctrină (1)

Răspunderea pentru ruperea logodnei

Art. 269. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (4), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (3)

(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate. Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1). Practică judiciară (1), Reviste (1), Modele (1)

Termenul de prescripție

Art. 270. - Practică judiciară (1), Reviste (6), Doctrină (3), Comentarii expert (2)

Dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 268 și 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei. Doctrină (1)

CAPITOLUL II Încheierea căsătoriei Doctrină (1)

SECȚIUNEA 1 Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei Puneri în aplicare (1)

Consimțământul la căsătorie

Art. 271. - Legislație conexă (2), Practică judiciară (1), Reviste (8), Doctrină (4), Modele (1), Referințe în cărți (2)

Căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al acestora. Reviste (1)

Vârsta matrimonială

Art. 272. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (11), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (3)

(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani. Practică judiciară (5), Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului. Jurisprudență (5), Practică judiciară (13), Reviste (9), Doctrină (4), Comentarii expert (1), Hotărâri judecătorești

(3) Dacă unul dintre părinți este decedat sau se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, încuviințarea celuilalt părinte este suficientă. Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (1)

(4) De asemenea, în condițiile art. 398, este suficientă încuviințarea părintelui care exercită autoritatea părintească. Doctrină (1)

(5) Dacă nu există nici părinți, nici tutore care să poată încuviința căsătoria, este necesară încuviințarea persoanei sau a autorității care a fost abilitată să exercite drepturile părintești. Reviste (3), Doctrină (2)

Bigamia

Art. 273. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (5), Reviste (3), Doctrină (4), Modele (2), Comentarii expert (1)

Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită. Practică judiciară (1)

Interzicerea căsătoriei între rude

Art. 274. - Practică judiciară (6), Reviste (3), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (3)

(1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea. Instanța se va putea pronunța pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. Reviste (2), Doctrină (2)

(3) În cazul adopției, dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopție, cât și între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopției. Reviste (1), Doctrină (1)

Interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră

Art. 275. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (4)

Căsătoria este oprită între tutore și persoana minoră care se află sub tutela sa. Practică judiciară (1)

Alienația și debilitatea mintală

Art. 276. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (2)

Este interzis să se căsătorească alienatul mintal și debilul mintal.

Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria

Art. 277. - Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Reviste (6), Doctrină (1)

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. Reviste (5), Doctrină (1)

(4) Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Reviste (4), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 2-a
Formalitățile pentru încheierea căsătoriei

Comunicarea stării de sănătate

Art. 278. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soți nu declară că și-au comunicat reciproc starea sănătății lor. Dispozițiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile. Practică judiciară (2), Reviste (1)

Locul încheierii căsătoriei

Art. 279. - Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Căsătoria se celebrează de către ofițerul de stare civilă, la sediul primăriei. Practică judiciară (1), Doctrină (1)

(2) Prin excepție, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofițer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării. Doctrină (1)

Declarația de căsătorie

Art. 280. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Cei care vor să se căsătorească vor face personal declarația de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. Doctrină (1)

(2) În cazurile prevăzute de lege, declarația de căsătorie se poate face și în afara sediului primăriei.

(3) Atunci când viitorul soț este minor, părinții sau, după caz, tutorele vor face personal o declarație prin care încuviințează încheierea căsătoriei. Dispozițiile art. 272 alin. (5) rămân aplicabile.

(4) Dacă unul dintre viitorii soți, părinții sau tutorele nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declarația la primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau reședința, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. Doctrină (1)

Conținutul declarației de căsătorie

Art. 281. - Practică judiciară (2), Doctrină (4)

(1) În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales. Doctrină (1)

(2) Odată cu declarația de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei. Doctrină (1)

Alegerea numelui de familie

Art. 282. - Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

Viitorii soți pot conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soț poate să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Publicitatea declarației de căsătorie

Art. 283. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4)

(1) În aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința. Doctrină (1)

(2) Extrasul din declarația de căsătorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afișării, datele de stare civilă ale viitorilor soți și, după caz, încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și înștiințarea că orice persoană poate face opoziție la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afișării.

(3) Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afișării, cât și data încheierii căsătoriei. Doctrină (1)

(4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3). Doctrină (1)

Reînnoirea declarației de căsătorie

Art. 284. - Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (3)

În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie sau dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, trebuie să se facă o nouă declarație de căsătorie și să se dispună publicarea acesteia.

Opoziția la căsătorie

Art. 285. - Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Orice persoană poate face opoziție la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite.

(2) Opoziția la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază.

Refuzul celebrării căsătoriei

Art. 286. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (5), Doctrină (4)

Ofițerul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Celebrarea căsătoriei

Art. 287. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Viitorii soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a 2 martori, în fața ofițerului de stare civilă. Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului de stare civilă, cu respectarea celorlalte condiții menționate la alin. (1). Modificări (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.

Martorii la căsătorie

Art. 288. - Legislație conexă (1), Doctrină (2)

(1) Martorii atestă faptul că soții și-au exprimat consimțământul potrivit art. 287. Doctrină (1)

(2) Nu pot fi martori la încheierea căsătoriei incapabilii, precum și cei care din cauza unei deficiențe psihice sau fizice nu sunt apți să ateste faptele prevăzute la alin. (1).

(3) Martorii pot fi și rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soți. Doctrină (1)

Momentul încheierii căsătoriei

Art. 289. - Reviste (2), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

Căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimțământul fiecăruia dintre viitorii soți, ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți.

CAPITOLUL III Formalități ulterioare încheierii căsătoriei

Actul de căsătorie

Art. 290. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (4)

După încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă întocmește, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soți, de cei 2 martori și de către ofițerul de stare civilă.

Formalitățile privind regimul matrimonial

Art. 291. - Reviste (5), Doctrină (5), Modele (1)

Ofițerul de stare civilă face mențiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligația ca, din oficiu și de îndată, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1), precum și, după caz, notarului public care a autentificat convenția matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

Dovada căsătoriei

Art. 292. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) Căsătoria se dovedește cu actul de căsătorie și prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, în situațiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Doctrină (1)

CAPITOLUL IV Nulitatea căsătoriei Puneri în aplicare (1)

SECȚIUNEA 1 Nulitatea absolută a căsătoriei

Cazurile de nulitate absolută

Art. 293. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (8), Reviste (4), Doctrină (6), Modele (2), Referințe în cărți (4)

(1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 și art. 287 alin. (1). Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Reviste (2), Doctrină (3)

Lipsa vârstei matrimoniale

Art. 294. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. Doctrină (2), Modele (1)

Căsătoria fictivă

Art. 295. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1), Referințe în cărți (2)

(1) Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei. Reviste (2), Doctrină (1)

Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Art. 296. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1), Referințe în cărți (2)

Orice persoană interesată poate introduce acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care ar acționa pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicție.

SECȚIUNEA a 2-a
Nulitatea relativă a căsătoriei

Lipsa încuviințărilor cerute de lege

Art. 297. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1), Referințe în cărți (2)

(1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5). Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare era necesară. Dispozițiile art. 46 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1)

Viciile de consimțământ

Art. 298. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violență. Practică judiciară (2), Doctrină (1)

(2) Eroarea constituie viciu de consimțământ numai atunci când privește identitatea fizică a viitorului soț. Doctrină (2)

Lipsa discernământului

Art. 299. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.

Existența tutelei

Art. 300. - Puneri în aplicare (2), Practică judiciară (1), Doctrină (4), Modele (1)

Căsătoria încheiată între tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa este anulabilă.

Termenul de prescripție

Art. 301. - Practică judiciară (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În cazul prevăzut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a căror încuviințare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunoștință de aceasta. Doctrină (1)

(3) În cazul nulității pentru vicii de consimțământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violenței sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.

(4) În cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data încheierii căsătoriei.

Caracterul personal al acțiunii

Art. 302. - Practică judiciară (1), Doctrină (3)

Dreptul la acțiunea în anulare nu se transmite moștenitorilor. Cu toate acestea, dacă acțiunea a fost pornită de către unul dintre soți, ea poate fi continuată de către oricare dintre moștenitorii săi.

Acoperirea nulității

Art. 303. - Practică judiciară (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5), anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, s-au obținut încuviințările și autorizarea cerute de lege. Doctrină (1)

(2) Căsătoria nu poate fi anulată dacă soții au conviețuit timp de 6 luni de la data încetării violenței sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăților mintale. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Efectele nulității căsătoriei

Căsătoria putativă

Art. 304. - Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

(1) Soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă. Reviste (2), Doctrină (4)

(2) În situația prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre foștii soți sunt supuse, prin asemănare, dispozițiilor privitoare la divorț. Reviste (1), Doctrină (1)

Situația copiilor

Art. 305. - Reviste (2), Doctrină (5)

(1) Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți și copii se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț. Reviste (1), Doctrină (1)

Opozabilitatea hotărârii judecătorești

Art. 306. - Reviste (2), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Hotărârea judecătorească de constatare a nulității sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terțelor persoane, în condițiile legii. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soți, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acțiunea în constatarea nulității ori în anulare sau terțul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător și publicității acțiunii în constatarea nulității sau în anularea căsătoriei. Doctrină (1)

CAPITOLUL V Drepturile și îndatoririle personale ale soților Puneri în aplicare (1)

Reglementarea raporturilor personale dintre soți

Art. 307. - Doctrină (3), Modele (8)

Dispozițiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soți, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Luarea deciziilor de către soți

Art. 308. - Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

Soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria.

Îndatoririle soților

Art. 309. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral. Practică judiciară (4), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (2)

Independența soților

Art. 310. - Reviste (1), Doctrină (4)

Un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț.

Schimbarea numelui de familie

Art. 311. - Practică judiciară (4), Doctrină (4), Modele (7)

(1) Soții sunt obligați să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei. Practică judiciară (1), Doctrină (2)

(2) Dacă soții au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun și l-au declarat potrivit dispozițiilor art. 281, unul dintre soți nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimțământul celuilalt soț. Practică judiciară (1)

CAPITOLUL VI Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților Puneri în aplicare (1)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune

§1. Despre regimul matrimonial în general

Regimurile matrimoniale

Art. 312. - Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (6), Modele (7), Referințe în cărți (3)

(1) Viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4)

Efectele regimului matrimonial

Art. 313. - Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Între soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Față de terți, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceștia l-au cunoscut pe altă cale. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale. Reviste (1), Doctrină (1)

Mandatul convențional

Art. 314. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (6), Referințe în cărți (2)

Un soț poate să dea mandat celuilalt soț să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Mandatul judiciar

Art. 315. - Legislație conexă (1), Reviste (3), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) În cazul în care unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunțată se stabilesc condițiile, limitele și perioada de valabilitate a acestui mandat. Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soțul reprezentat nu se mai află în situația prevăzută la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator.

(3) Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei

Art. 316. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

(1) În mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăși în total 2 ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt anulabile. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la data când soțul vătămat a luat cunoștință de existența actului. Doctrină (1)

(3) Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (1)

Independența patrimonială a soților

Art. 317. - Practică judiciară (8), Reviste (1), Doctrină (5), Proceduri (2), Referințe în cărți (3)

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane. Doctrină (3)

(2) Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea. Doctrină (3)

(3) În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel. Doctrină (2)

Dreptul la informare

Art. 318. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă. Doctrină (1)

(2) Instanța poate să îl oblige pe soțul celui care a sesizat-o sau pe orice terț să furnizeze informațiile cerute și să depună probele necesare în acest sens.

(3) Terții pot să refuze furnizarea informațiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.

(4) Atunci când informațiile solicitate de un soț pot fi obținute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soț, refuzul acestuia de a le solicita naște prezumția relativă că susținerile soțului reclamant sunt adevărate. Reviste (1), Doctrină (1)

Încetarea regimului matrimonial

Art. 319. - Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

(1) Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii. Doctrină (1)

Lichidarea regimului matrimonial Comentarii expert (1)

Art. 320. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (4), Reviste (1), Doctrină (5), Modele (3)

În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie act de lichidare.

§2. Locuința familiei

Noțiune

Art. 321. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (2), Reviste (6), Doctrină (5), Modele (8), Referințe în cărți (2)

(1) Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Oricare dintre soți poate cere notarea în cartea funciară, în condițiile legii, a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului. Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (1)

Regimul unor acte juridice

Art. 322. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (2), Reviste (2), Doctrină (6), Modele (8), Referințe în cărți (3)

(1) Fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosința acesteia. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) De asemenea, un soț nu poate deplasa din locuință bunurile ce mobilează sau decorează locuința familiei și nu poate dispune de acestea fără consimțământul scris al celuilalt soț. Reviste (1), Doctrină (2)

(3) În cazul în care consimțământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soț poate să sesizeze instanța de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului. Reviste (3), Doctrină (1)

(4) Soțul care nu și-a dat consimțământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoștință despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial. Reviste (3), Doctrină (1)

(5) În lipsa notării locuinței familiei în cartea funciară, soțul care nu și-a dat consimțământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soț, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuință a familiei. Reviste (1), Doctrină (1)

(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2).

Drepturile soților asupra locuinței închiriate

Art. 323. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Dispozițiile art. 322 sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) În caz de deces al unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunță în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1.834. Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Art. 324. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (5), Modele (2), Referințe în cărți (4), Hotărâri judecătorești

(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți. Doctrină (2), Hotărâri judecătorești

(2) Soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, cu excepția cazului în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere. Doctrină (1), Hotărâri judecătorești

(3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Respingeri de neconstituționalitate (1), Doctrină (1)

§3. Cheltuielile căsătoriei

Contribuția soților

Art. 325. - Practică judiciară (25), Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

(1) Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Ei sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (2), Modele (4)

(3) Orice convenție care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soți este considerată nescrisă. Practică judiciară (1), Doctrină (1), Modele (4), Comentarii expert (1)

Munca în gospodărie

Art. 326. - Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.

Veniturile din profesie

Art. 327. - Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

Fiecare soț este liber să exercite o profesie și să dispună, în condițiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligațiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.

Dreptul la compensație

Art. 328. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (4)

Soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț poate obține o compensație, în măsura îmbogățirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depășit limitele obligației de sprijin material și ale obligației de a contribui la cheltuielile căsătoriei.

§4. Alegerea regimului matrimonial

Convenția matrimonială

Art. 329. - Practică judiciară (1), Reviste (7), Doctrină (5), Modele (8), Referințe în cărți (1)

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.

Încheierea convenției matrimoniale

Art. 330. - Legislație conexă (1), Practică judiciară (1), Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat. Reviste (4), Doctrină (4)

(2) Convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei. Reviste (1), Doctrină (2), Modele (4)

(3) Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei. Doctrină (2), Modele (4)

Simulația convenției matrimoniale

Art. 331. - Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-credință.

Obiectul convenției matrimoniale

Art. 332. - Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Prin convenția matrimonială nu se poate deroga, sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege. Doctrină (1)

(2) De asemenea, convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale. Reviste (1), Doctrină (2)

Clauza de preciput Reviste (1)

Art. 333. - Reviste (9), Doctrină (6), Modele (8), Referințe în cărți (4)

(1) Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei. Reviste (6), Doctrină (1)

(2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii, în condițiile art. 1.096 alin. (1) și (2). Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunității, bunurile ce fac obiectul clauzei. Reviste (4), Doctrină (1)

(4) Clauza de preciput devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vieții soților, când soțul beneficiar a decedat înaintea soțului dispunător ori când aceștia au decedat în același timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni. Reviste (5), Doctrină (1)

(5) Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent. Reviste (2)

Publicitatea convenției matrimoniale

Art. 334. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (4), Reviste (8), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (3)

(1) Pentru a fi opozabile terților, convențiile matrimoniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) După autentificarea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al convenției la serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face mențiune pe actul de căsătorie, la registrul menționat la alin. (1), precum și la celelalte registre de publicitate, în condițiile alin. (4). Modificări (1), Doctrină (1)

(3) Dispozițiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soți de a solicita îndeplinirea formalităților de publicitate. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4)

(4) Ținând seama de natura bunurilor, convențiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în registrul menționat la alin. (1). Reviste (1), Doctrină (2), Modele (4)

(5) Orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul menționat la alin. (1) și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate. Reviste (2)

Inopozabilitatea convenției matrimoniale

Art. 335. - Reviste (3), Doctrină (5), Referințe în cărți (2)

(1) Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă terții au cunoscut-o pe altă cale. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) De asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei. Doctrină (1), Modele (1)

Modificarea convenției matrimoniale

Art. 336. - Reviste (1), Doctrină (3), Modele (2)

Convenția matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 330 și 332. Dispozițiile art. 334 și 335 sunt aplicabile.

Încheierea convenției matrimoniale de către minor

Art. 337. - Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În lipsa încuviințării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), convenția încheiată de minor poate fi anulată în condițiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător. Doctrină (1)

(3) Acțiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei. Doctrină (1)

Nulitatea convenției matrimoniale

Art. 338. - Reviste (3), Doctrină (5), Modele (7), Referințe în cărți (2)

În cazul în care convenția matrimonială este nulă sau anulată, între soți se aplică regimul comunității legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.

SECȚIUNEA a 2-a
Regimul comunității legale

Bunurile comune

Art. 339. - Jurisprudență (9), Practică judiciară (299), Reviste (7), Doctrină (6), Modele (1), Referințe în cărți (4), Hotărâri judecătorești

Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Jurisprudență (1), Practică judiciară (58), Caută hotărâri judecătorești

Bunurile proprii

Art. 340. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (101), Reviste (7), Doctrină (6), Modele (5), Referințe în cărți (5)

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: Practică judiciară (1)

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; Jurisprudență (3), Practică judiciară (21), Doctrină (1)

b) bunurile de uz personal; Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (1), Modele (2)

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (2), Modele (2)

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; Doctrină (1)

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (1)

f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți; Practică judiciară (1)

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; Jurisprudență (1), Practică judiciară (16), Reviste (2), Doctrină (1)

h) fructele bunurilor proprii. Reviste (1), Doctrină (1)

Veniturile din muncă și cele asimilate acestora

Art. 341. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (4), Reviste (4), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.

Regimul juridic al bunurilor proprii

Art. 342. - Doctrină (4)

Fiecare soț poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii, în condițiile legii.

Dovada bunurilor soților

Art. 343. - Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (2), Modele (1), Referințe în cărți (3)

(1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Jurisprudență (1), Practică judiciară (19), Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în condițiile legii. Practică judiciară (4), Doctrină (1)

(3) Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (2)

Formalitățile de publicitate

Art. 344. - Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (2)

Oricare dintre soți poate cere să se facă mențiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenența unui bun la comunitate.

Actele de conservare, de folosință și de administrare

Art. 345. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (3), Reviste (2), Doctrină (5), Referințe în cărți (3)

(1) Fiecare soț are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul expres al celuilalt soț. Cu toate acestea, schimbarea destinației bunului comun nu se poate face decât prin acordul soților. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) De asemenea, fiecare soț poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte de dobândire a bunurilor comune. Practică judiciară (2), Doctrină (1)

(3) Dispozițiile art. 322 rămân aplicabile. Doctrină (1)

(4) În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință. Practică judiciară (1), Doctrină (2)

Actele de înstrăinare și de grevare

Art. 346. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (53), Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1), Referințe în cărți (4)

(1) Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți. Practică judiciară (41), Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalități de publicitate. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. Practică judiciară (1), Reviste (5), Doctrină (1)

(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obișnuite. Reviste (2), Doctrină (1)

Nulitatea relativă

Art. 347. - Puneri în aplicare (2), Practică judiciară (6), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Actul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Terțul dobânditor care a depus diligența necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulității. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. Doctrină (1)

Aportul de bunuri comune

Art. 348. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (2), Doctrină (5), Modele (1)

Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăți, asociații sau fundații, în condițiile legii.

Regimul aporturilor

Art. 349. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (11), Reviste (1), Doctrină (5), Referințe în cărți (3)

(1) Sub sancțiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale ori, după caz, de acțiuni. În cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, soțul care nu și-a dat consimțământul scris la întrebuințarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terți. Modificări (1), Practică judiciară (5), Doctrină (1)

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute. Jurisprudență (2), Practică judiciară (14), Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, dacă acesta și-a exprimat voința în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-părți. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii. Practică judiciară (4), Reviste (1), Doctrină (1)

Dispoziții testamentare

Art. 350. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (4), Reviste (1), Doctrină (3)

Fiecare soț poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.

Datoriile comune ale soților

Art. 351. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (49), Reviste (1), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (2)

Soții răspund cu bunurile comune pentru:

a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; Practică judiciară (9), Doctrină (1)

b) obligațiile pe care le-au contractat împreună; Practică judiciară (8)

c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei; Practică judiciară (4), Doctrină (3), Modele (1)

d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților. Practică judiciară (8), Reviste (1), Doctrină (1)

Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune

Art. 352. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) În măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei. Practică judiciară (2), Doctrină (1)

(2) Soțul care a plătit datoria comună în condițiile alin. (1) are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea integrală a creanțelor pe care acesta i le datorează.

Urmărirea bunurilor comune

Art. 353. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (46), Reviste (5), Doctrină (5), Modele (1), Referințe în cărți (2)

(1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Practică judiciară (11), Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. Practică judiciară (21), Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Practică judiciară (2), Reviste (1), Doctrină (1)

Urmărirea veniturilor din profesie

Art. 354. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Doctrină (3)

Veniturile din muncă ale unui soț, precum și cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt soț, cu excepția celor prevăzute la art. 351 lit. c).

Lichidarea regimului comunității

Art. 355. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (15), Reviste (2), Doctrină (4), Modele (8), Referințe în cărți (3), Hotărâri judecătorești

(1) La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. Practică judiciară (1), Modele (1), Comentarii expert (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2), Caută hotărâri judecătorești

(3) Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire. Doctrină (2), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

Efectele încetării regimului comunității

Art. 356. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (5), Doctrină (5), Modele (1), Hotărâri judecătorești

Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.

Lichidarea comunității. Partajul

Art. 357. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5), Practică judiciară (29), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (7), Referințe în cărți (2), Hotărâri judecătorești

(1) În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. Doctrină (3), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (3), Doctrină (2), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

Partajul în timpul regimului comunității

Art. 358. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (5), Reviste (4), Doctrină (6), Modele (5), Referințe în cărți (4), Hotărâri judecătorești

(1) În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere. Reviste (1), Caută hotărâri judecătorești

(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(3) Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărțite rămân bunuri comune. Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Regimul comunității nu încetează decât în condițiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite potrivit acestui articol. Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

Convențiile contrare regimului comunității legale

Art. 359. - Practică judiciară (2), Reviste (6), Doctrină (4)

Orice convenție contrară dispozițiilor prezentei secțiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunității convenționale.

SECȚIUNEA a 3-a
Regimul separației de bunuri

Regimul bunurilor

Art. 360. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (4), Modele (5), Referințe în cărți (2)

(1) Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată. Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

(2) Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură. Reviste (1), Doctrină (3), Modele (4)

Inventarul bunurilor mobile

Art. 361. - Reviste (1), Doctrină (4), Modele (4), Referințe în cărți (3)

(1) La adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire . Reviste (1), Doctrină (1), Modele (2)

(2) Se poate întocmi un inventar și pentru bunurile mobile dobândite în timpul separației de bunuri. Reviste (1)

(3) În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se anexează la convenția matrimonială, supunându-se acelorași formalități de publicitate ca și convenția matrimonială. Doctrină (1)

(4) În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă aparține soțului posesor. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(5) Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unor cerințe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele cerute de lege.

Bunurile proprietate comună pe cote-părți

Art. 362. - Reviste (2), Doctrină (5), Modele (1)

(1) Bunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în proprietate comună pe cote-părți, în condițiile legii. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2)

(2) Dovada coproprietății se face în condițiile art. 361, care se aplică în mod corespunzător. Modele (2)

Folosința bunurilor celuilalt soț

Art. 363. - Doctrină (2)

(1) Soțul care se folosește de bunurile celuilalt soț fără împotrivirea acestuia din urmă are obligațiile unui uzufructuar, cu excepția celor prevăzute la art. 723, 726 și 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt soț sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial. Doctrină (1)

(2) Dacă unul dintre soți încheie singur un act prin care dobândește un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparținând celuilalt soț, acesta din urmă poate alege, în proporția bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziționat și a pretinde daune-interese de la soțul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soțul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziționat de către soțul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soț. Doctrină (1)

Răspunderea pentru obligațiile personale

Art. 364. - Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț. Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor. Practică judiciară (1), Doctrină (1), Modele (1)

Dreptul de retenție

Art. 365. - Reviste (4), Doctrină (3), Modele (4)

La încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul față de celălalt.

SECȚIUNEA a 4-a
Regimul comunității convenționale

Domeniul de aplicare

Art. 366. - Reviste (2), Doctrină (6), Modele (4), Referințe în cărți (2)

Regimul comunității convenționale se aplică atunci când, în condițiile și limitele prevăzute în prezenta secțiune, se derogă, prin convenție matrimonială, de la dispozițiile privind regimul comunității legale.

Obiectul convenției matrimoniale

Art. 367. - Reviste (5), Doctrină (6), Modele (4), Referințe în cărți (3)

În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) și c); Doctrină (2), Modele (4)

b) restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în convenția matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 351 lit. c); Reviste (1), Doctrină (2), Modele (3)

c) obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă; Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4)

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunității; Reviste (5), Doctrină (1)

e) modalități privind lichidarea comunității convenționale. Reviste (1), Doctrină (1)

Alte dispoziții aplicabile

Art. 368. - Reviste (4), Doctrină (5), Modele (4)

În măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale.

SECȚIUNEA a 5-a
Modificarea regimului matrimonial

§1. Modificarea convențională

Condiții

Art. 369. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (5), Doctrină (4), Modele (2), Proceduri (2), Referințe în cărți (2)

(1) După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale. Jurisprudență (1), Doctrină (3)

(2) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 sunt aplicabile în mod corespunzător. Doctrină (1)

(3) Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale. Jurisprudență (1), Reviste (1)

(4) Creditorii prevăzuți la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor lor. Jurisprudență (1), Reviste (1)

§2. Modificarea judiciară

Separația judiciară de bunuri

Art. 370. - Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (4), Doctrină (3), Modele (2), Proceduri (3), Referințe în cărți (2)

(1) Dacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau convenționale, instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. Doctrină (2)

(2) Totodată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 357.

(3) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 se aplică în mod corespunzător. Doctrină (1), Modele (1)

Efectele între soți

Art. 371. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (3), Proceduri (3)

(1) Separația de bunuri pronunțată de către instanță face ca regimul matrimonial anterior să înceteze, iar soților li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Între soți, efectele separației se produc de la data formulării cererii, cu excepția cazului în care instanța, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărțirii în fapt. Doctrină (1)

Efectele față de terți

Art. 372. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

(1) Creditorii soților nu pot cere separația de bunuri, dar pot interveni în cauză. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 369 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL VII Desfacerea căsătoriei

SECȚIUNEA 1 Cazurile de divorț

§1. Dispoziții generale

Motive de divorț

Art. 373. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (98), Reviste (6), Doctrină (6), Modele (1), Referințe în cărți (5), Hotărâri judecătorești

Divorțul poate avea loc: Jurisprudență (3), Practică judiciară (105), Caută hotărâri judecătorești

a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (32), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (2), Caută hotărâri judecătorești

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (10), Practică judiciară (77), Reviste (6), Doctrină (3), Modele (2), Caută hotărâri judecătorești

c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (9), Reviste (5), Doctrină (3), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Puneri în aplicare (1), Practică judiciară (1), Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1), Caută hotărâri judecătorești

§2. Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară Puneri în aplicare (1)

Condiții

Art. 374. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență (4), Practică judiciară (241), Reviste (2), Doctrină (6), Modele (2), Proceduri (1), Referințe în cărți (5), Hotărâri judecătorești

(1) Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. Jurisprudență (2), Practică judiciară (146), Doctrină (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție. Practică judiciară (28), Reviste (1), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț. Practică judiciară (6), Doctrină (1), Caută hotărâri judecătorești

§3. Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (1)

Condiții

Art. 375. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Practică judiciară (1), Reviste (11), Doctrină (4), Modele (1), Referințe în cărți (8)

(1) Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii. Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5). Practică judiciară (1), Reviste (7), Doctrină (2), Modele (4)

(3) Dispozițiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (1)

Procedura

Art. 376. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (3), Practică judiciară (1), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (7)

(1) Cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile. Reviste (4)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), cererea de divorț se poate depune la notarul public și prin mandatar cu procură autentică. Reviste (4), Doctrină (1)

(3) La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat. Reviste (3)

(4) Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților. Reviste (1), Doctrină (1)

(5) Dispozițiile art. 383 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. Reviste (3), Doctrină (1), Proceduri (1)

(6) Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești. Reviste (3), Doctrină (1)

Mențiunea în actul de căsătorie

Art. 377. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Când cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofițerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorț, face cuvenita mențiune în actul de căsătorie. Doctrină (1)

(2) În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soții au avut ultima locuință comună, ofițerul de stare civilă emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie. Doctrină (1)

(3) În cazul constatării divorțului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de că