Căsătoria | Codul Civil

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Despre familie -
TITLUL II
Căsătoria Reviste (2)

CAPITOLUL I Logodna Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (1)

Încheierea logodnei

Art. 266. - Reviste (6), Doctrină (6), Librăria Indaco (3)

(1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(2) Dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă. Reviste (4), Doctrină (2)

(3) Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Reviste (5), Doctrină (2)

(4) Încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei. Reviste (2), Doctrină (1)

(5) Logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie. Reviste (4), Doctrină (1)

Ruperea logodnei

Art. 267. - Reviste (3), Doctrină (6), Comentarii expert (1)

(1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. Reviste (5), Doctrină (1)

(3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Reviste (1), Doctrină (1)

Restituirea darurilor

Art. 268. - Reviste (4), Doctrină (5), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (2)

(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii. Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

(3) Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici. Reviste (3), Doctrină (1)

Răspunderea pentru ruperea logodnei

Art. 269. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (3)

(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1). Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

Termenul de prescripție

Art. 270. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (5), Comentarii expert (2)

Dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 268 și 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei. Doctrină (1)

CAPITOLUL II Încheierea căsătoriei Doctrină (1)

SECȚIUNEA 1 Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei Puneri în aplicare (1)

Consimțământul la căsătorie

Art. 271. - Legislație conexă (2), Reviste (14), Doctrină (6), Modele (1), Librăria Indaco (2)

Căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al acestora. Reviste (2)

Vârsta matrimonială

Art. 272. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (3)

(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului. Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

(3) Dacă unul dintre părinți este decedat sau se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, încuviințarea celuilalt părinte este suficientă. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(4) De asemenea, în condițiile art. 398, este suficientă încuviințarea părintelui care exercită autoritatea părintească. Reviste (2), Doctrină (1)

(5) Dacă nu există nici părinți, nici tutore care să poată încuviința căsătoria, este necesară încuviințarea persoanei sau a autorității care a fost abilitată să exercite drepturile părintești. Reviste (6), Doctrină (2)

Bigamia

Art. 273. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (6), Modele (2), Comentarii expert (1)

Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită. Jurisprudență

Interzicerea căsătoriei între rude

Art. 274. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (3)

(1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea. Instanța se va putea pronunța pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. Reviste (2), Doctrină (2)

(3) În cazul adopției, dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopție, cât și între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopției. Reviste (2), Doctrină (1)

Interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră

Art. 275. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (6)

Căsătoria este oprită între tutore și persoana minoră care se află sub tutela sa. Jurisprudență

Alienația și debilitatea mintală

Art. 276. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (2)

Este interzis să se căsătorească alienatul mintal și debilul mintal.

Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria

Art. 277. - Reviste (14), Doctrină (5), Librăria Indaco (3)

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex. Reviste (9), Doctrină (1)

(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Reviste (14), Doctrină (1)

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. Reviste (12), Doctrină (1)

(4) Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Reviste (13), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 2-a
Formalitățile pentru încheierea căsătoriei

Comunicarea stării de sănătate

Art. 278. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soți nu declară că și-au comunicat reciproc starea sănătății lor. Dispozițiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile. Reviste (1)

Locul încheierii căsătoriei

Art. 279. - Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) Căsătoria se celebrează de către ofițerul de stare civilă, la sediul primăriei. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Prin excepție, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofițer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării. Reviste (1), Doctrină (1)

Declarația de căsătorie

Art. 280. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

(1) Cei care vor să se căsătorească vor face personal declarația de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În cazurile prevăzute de lege, declarația de căsătorie se poate face și în afara sediului primăriei.

(3) Atunci când viitorul soț este minor, părinții sau, după caz, tutorele vor face personal o declarație prin care încuviințează încheierea căsătoriei. Dispozițiile art. 272 alin. (5) rămân aplicabile.

(4) Dacă unul dintre viitorii soți, părinții sau tutorele nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declarația la primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau reședința, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. Doctrină (1)

Conținutul declarației de căsătorie

Art. 281. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(1) În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Odată cu declarația de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei. Doctrină (1)

Alegerea numelui de familie

Art. 282. - Reviste (2), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

Viitorii soți pot conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soț poate să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Publicitatea declarației de căsătorie

Art. 283. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(1) În aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința. Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Extrasul din declarația de căsătorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afișării, datele de stare civilă ale viitorilor soți și, după caz, încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și înștiințarea că orice persoană poate face opoziție la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afișării.

(3) Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afișării, cât și data încheierii căsătoriei. Doctrină (2)

(4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3). Doctrină (1)

Reînnoirea declarației de căsătorie

Art. 284. - Legislație conexă (1), Reviste (1), Doctrină (4)

În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie sau dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, trebuie să se facă o nouă declarație de căsătorie și să se dispună publicarea acesteia.

Opoziția la căsătorie

Art. 285. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

(1) Orice persoană poate face opoziție la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite.

(2) Opoziția la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază.

Refuzul celebrării căsătoriei

Art. 286. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Doctrină (5)

Ofițerul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Celebrarea căsătoriei

Art. 287. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (6)

(1) Viitorii soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a 2 martori, în fața ofițerului de stare civilă. Reviste (4), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului de stare civilă, cu respectarea celorlalte condiții menționate la alin. (1). Modificări (1), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.

Martorii la căsătorie

Art. 288. - Legislație conexă (1), Doctrină (3)

(1) Martorii atestă faptul că soții și-au exprimat consimțământul potrivit art. 287. Doctrină (1)

(2) Nu pot fi martori la încheierea căsătoriei incapabilii, precum și cei care din cauza unei deficiențe psihice sau fizice nu sunt apți să ateste faptele prevăzute la alin. (1).

(3) Martorii pot fi și rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soți. Doctrină (1)

Momentul încheierii căsătoriei

Art. 289. - Reviste (5), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

Căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimțământul fiecăruia dintre viitorii soți, ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți.

CAPITOLUL III Formalități ulterioare încheierii căsătoriei

Actul de căsătorie

Art. 290. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (5)

După încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă întocmește, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soți, de cei 2 martori și de către ofițerul de stare civilă.

Formalitățile privind regimul matrimonial

Art. 291. - Reviste (7), Doctrină (7), Modele (1)

Ofițerul de stare civilă face mențiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligația ca, din oficiu și de îndată, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1), precum și, după caz, notarului public care a autentificat convenția matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

Dovada căsătoriei

Art. 292. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (3)

(1) Căsătoria se dovedește cu actul de căsătorie și prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, în situațiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Doctrină (1)

CAPITOLUL IV Nulitatea căsătoriei Puneri în aplicare (1)

SECȚIUNEA 1 Nulitatea absolută a căsătoriei

Cazurile de nulitate absolută

Art. 293. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (9), Modele (2), Librăria Indaco (4)

(1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 și art. 287 alin. (1). Reviste (4), Doctrină (1)

(2) În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Reviste (4), Doctrină (4)

Lipsa vârstei matrimoniale

Art. 294. - Puneri în aplicare (1), Reviste (4), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. Doctrină (3), Modele (1)

Căsătoria fictivă

Art. 295. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (7), Modele (1), Librăria Indaco (2)

(1) Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei. Reviste (2), Doctrină (1)

Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Art. 296. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (2)

Orice persoană interesată poate introduce acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care ar acționa pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicție.

SECȚIUNEA a 2-a
Nulitatea relativă a căsătoriei

Lipsa încuviințărilor cerute de lege

Art. 297. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (9), Modele (1), Librăria Indaco (2)

(1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5). Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare era necesară. Dispozițiile art. 46 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Reviste (1)

Viciile de consimțământ

Art. 298. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (6), Modele (2)

(1) Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violență. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Eroarea constituie viciu de consimțământ numai atunci când privește identitatea fizică a viitorului soț. Doctrină (2)

Lipsa discernământului

Art. 299. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.

Existența tutelei

Art. 300. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Modele (1)

Căsătoria încheiată între tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa este anulabilă.

Termenul de prescripție

Art. 301. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

(1) Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni. Reviste (2), Doctrină (2)

(2) În cazul prevăzut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a căror încuviințare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunoștință de aceasta. Doctrină (1)

(3) În cazul nulității pentru vicii de consimțământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violenței sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.

(4) În cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data încheierii căsătoriei.

Caracterul personal al acțiunii

Art. 302. - Jurisprudență, Doctrină (4)

Dreptul la acțiunea în anulare nu se transmite moștenitorilor. Cu toate acestea, dacă acțiunea a fost pornită de către unul dintre soți, ea poate fi continuată de către oricare dintre moștenitorii săi.

Acoperirea nulității

Art. 303. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5), anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, s-au obținut încuviințările și autorizarea cerute de lege. Doctrină (1)

(2) Căsătoria nu poate fi anulată dacă soții au conviețuit timp de 6 luni de la data încetării violenței sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăților mintale. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 3-a
Efectele nulității căsătoriei

Căsătoria putativă

Art. 304. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

(1) Soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă. Reviste (3), Doctrină (4)

(2) În situația prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre foștii soți sunt supuse, prin asemănare, dispozițiilor privitoare la divorț. Reviste (3), Doctrină (1)

Situația copiilor

Art. 305. - Reviste (4), Doctrină (8)

(1) Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) În ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți și copii se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț. Reviste (1), Doctrină (2)

Opozabilitatea hotărârii judecătorești

Art. 306. - Reviste (4), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) Hotărârea judecătorească de constatare a nulității sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terțelor persoane, în condițiile legii. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soți, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acțiunea în constatarea nulității ori în anulare sau terțul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător și publicității acțiunii în constatarea nulității sau în anularea căsătoriei. Doctrină (1)

CAPITOLUL V Drepturile și îndatoririle personale ale soților Puneri în aplicare (1)

Reglementarea raporturilor personale dintre soți

Art. 307. - Reviste (1), Doctrină (4), Modele (8)

Dispozițiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soți, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Luarea deciziilor de către soți

Art. 308. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

Soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria.

Îndatoririle soților

Art. 309. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (7), Librăria Indaco (2)

(1) Soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral. Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (1)

(2) Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

Independența soților

Art. 310. - Reviste (2), Doctrină (7)

Un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț.

Schimbarea numelui de familie

Art. 311. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (6), Modele (7)

(1) Soții sunt obligați să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei. Jurisprudență, Doctrină (2)

(2) Dacă soții au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun și l-au declarat potrivit dispozițiilor art. 281, unul dintre soți nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimțământul celuilalt soț. Jurisprudență

CAPITOLUL VI Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților Puneri în aplicare (1)

SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune

§1. Despre regimul matrimonial în general

Regimurile matrimoniale

Art. 312. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (9), Modele (7), Librăria Indaco (3)

(1) Viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (4)

Efectele regimului matrimonial

Art. 313. - Jurisprudență, Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

(1) Între soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei. Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Față de terți, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceștia l-au cunoscut pe altă cale. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale. Reviste (3), Doctrină (1)

Mandatul convențional

Art. 314. - Reviste (3), Doctrină (9), Librăria Indaco (2)

Un soț poate să dea mandat celuilalt soț să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Mandatul judiciar

Art. 315. - Legislație conexă (1), Reviste (5), Doctrină (7), Librăria Indaco (3)

(1) În cazul în care unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunțată se stabilesc condițiile, limitele și perioada de valabilitate a acestui mandat. Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (2)

(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soțul reprezentat nu se mai află în situația prevăzută la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator.

(3) Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei

Art. 316. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

(1) În mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăși în total 2 ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt anulabile. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la data când soțul vătămat a luat cunoștință de existența actului. Doctrină (1)

(3) Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (1), Doctrină (1)

Independența patrimonială a soților

Art. 317. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (7), Proceduri (2), Librăria Indaco (3)

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane. Doctrină (4)

(2) Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea. Doctrină (4)

(3) În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel. Doctrină (3)

Dreptul la informare

Art. 318. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (7), Librăria Indaco (2)

(1) Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă. Doctrină (1)

(2) Instanța poate să îl oblige pe soțul celui care a sesizat-o sau pe orice terț să furnizeze informațiile cerute și să depună probele necesare în acest sens.

(3) Terții pot să refuze furnizarea informațiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.

(4) Atunci când informațiile solicitate de un soț pot fi obținute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soț, refuzul acestuia de a le solicita naște prezumția relativă că susținerile soțului reclamant sunt adevărate. Reviste (1), Doctrină (1)

Încetarea regimului matrimonial

Art. 319. - Reviste (1), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

(1) Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(2) În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii. Reviste (1), Doctrină (3)

Lichidarea regimului matrimonial Comentarii expert (1)

Art. 320. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (8), Modele (3)

În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie act de lichidare.

§2. Locuința familiei

Noțiune

Art. 321. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (8), Modele (8), Librăria Indaco (2)

(1) Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii. Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Oricare dintre soți poate cere notarea în cartea funciară, în condițiile legii, a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

Regimul unor acte juridice

Art. 322. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (9), Modele (8), Librăria Indaco (3)

(1) Fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosința acesteia. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) De asemenea, un soț nu poate deplasa din locuință bunurile ce mobilează sau decorează locuința familiei și nu poate dispune de acestea fără consimțământul scris al celuilalt soț. Reviste (2), Doctrină (2)

(3) În cazul în care consimțământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soț poate să sesizeze instanța de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului. Reviste (5), Doctrină (1)

(4) Soțul care nu și-a dat consimțământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoștință despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial. Reviste (4), Doctrină (2)

(5) În lipsa notării locuinței familiei în cartea funciară, soțul care nu și-a dat consimțământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soț, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuință a familiei. Reviste (2), Doctrină (1)

(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2). Reviste (1)

Drepturile soților asupra locuinței închiriate

Art. 323. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

(1) În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 322 sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (3)

(3) În caz de deces al unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunță în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1.834. Reviste (3), Doctrină (1)

Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Art. 324. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (8), Modele (2), Librăria Indaco (4)

(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți. Reviste (5), Doctrină (3)

(2) Soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, cu excepția cazului în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (1), Doctrină (1)

§3. Cheltuielile căsătoriei

Contribuția soților

Art. 325. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

(1) Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Ei sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Reviste (5), Doctrină (2), Modele (4)

(3) Orice convenție care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soți este considerată nescrisă. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4), Comentarii expert (1)

Munca în gospodărie

Art. 326. - Reviste (3), Doctrină (6), Modele (1)

Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.

Veniturile din profesie

Art. 327. - Reviste (2), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

Fiecare soț este liber să exercite o profesie și să dispună, în condițiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligațiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.

Dreptul la compensație

Art. 328. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (7)

Soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț poate obține o compensație, în măsura îmbogățirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depășit limitele obligației de sprijin material și ale obligației de a contribui la cheltuielile căsătoriei.

§4. Alegerea regimului matrimonial

Convenția matrimonială

Art. 329. - Reviste (12), Doctrină (8), Modele (8), Librăria Indaco (1)

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.

Încheierea convenției matrimoniale

Art. 330. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (5), Librăria Indaco (3)

(1) Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat. Reviste (4), Doctrină (6)

(2) Convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei. Reviste (1), Doctrină (2), Modele (4)

(3) Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei. Doctrină (3), Modele (4)

Simulația convenției matrimoniale

Art. 331. - Reviste (1), Doctrină (5), Librăria Indaco (2)

Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-credință.

Obiectul convenției matrimoniale

Art. 332. - Reviste (2), Doctrină (7)

(1) Prin convenția matrimonială nu se poate deroga, sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege. Doctrină (1)

(2) De asemenea, convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale. Reviste (3), Doctrină (3)

Clauza de preciput Reviste (1)

Art. 333. - Reviste (11), Doctrină (9), Modele (8), Librăria Indaco (4)

(1) Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei. Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii, în condițiile art. 1.096 alin. (1) și (2). Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunității, bunurile ce fac obiectul clauzei. Reviste (5), Doctrină (1)

(4) Clauza de preciput devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vieții soților, când soțul beneficiar a decedat înaintea soțului dispunător ori când aceștia au decedat în același timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni. Reviste (7), Doctrină (1)

(5) Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent. Reviste (3)

Publicitatea convenției matrimoniale

Art. 334. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (4), Reviste (11), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (3)

(1) Pentru a fi opozabile terților, convențiile matrimoniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. Reviste (3), Doctrină (1)

(2) După autentificarea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al convenției la serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face mențiune pe actul de căsătorie, la registrul menționat la alin. (1), precum și la celelalte registre de publicitate, în condițiile alin. (4). Modificări (1), Doctrină (1)

(3) Dispozițiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soți de a solicita îndeplinirea formalităților de publicitate. Reviste (1), Doctrină (1), Modele (4)

(4) Ținând seama de natura bunurilor, convențiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în registrul menționat la alin. (1). Reviste (2), Doctrină (3), Modele (4)

(5) Orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul menționat la alin. (1) și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate. Reviste (2)

Inopozabilitatea convenției matrimoniale

Art. 335. - Reviste (3), Doctrină (8), Librăria Indaco (2)

(1) Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă terții au cunoscut-o pe altă cale. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) De asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei. Doctrină (1), Modele (1)

Modificarea convenției matrimoniale

Art. 336. - Reviste (2), Doctrină (4), Modele (2)

Convenția matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 330 și 332. Dispozițiile art. 334 și 335 sunt aplicabile.

Încheierea convenției matrimoniale de către minor

Art. 337. - Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) În lipsa încuviințării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), convenția încheiată de minor poate fi anulată în condițiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător. Doctrină (1)

(3) Acțiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei. Doctrină (1)

Nulitatea convenției matrimoniale

Art. 338. - Reviste (7), Doctrină (8), Modele (7), Librăria Indaco (2)

În cazul în care convenția matrimonială este nulă sau anulată, între soți se aplică regimul comunității legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.

SECȚIUNEA a 2-a
Regimul comunității legale

Bunurile comune

Art. 339. - Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (9), Modele (1), Librăria Indaco (4)

Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Jurisprudență

Bunurile proprii

Art. 340. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (9), Modele (5), Librăria Indaco (5)

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: Jurisprudență

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

b) bunurile de uz personal; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3), Modele (2)

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4), Modele (2)

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; Reviste (2), Doctrină (2)

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți; Jurisprudență, Doctrină (1)

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

h) fructele bunurilor proprii. Reviste (3), Doctrină (2)

Veniturile din muncă și cele asimilate acestora

Art. 341. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.

Regimul juridic al bunurilor proprii

Art. 342. - Doctrină (6)

Fiecare soț poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii, în condițiile legii.

Dovada bunurilor soților

Art. 343. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1), Librăria Indaco (3)

(1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în condițiile legii. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune. Reviste (1), Doctrină (2), Modele (2)

Formalitățile de publicitate

Art. 344. - Reviste (1), Doctrină (5), Modele (2)

Oricare dintre soți poate cere să se facă mențiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenența unui bun la comunitate.

Actele de conservare, de folosință și de administrare

Art. 345. - Puneri în aplicare (1), Reviste (5), Doctrină (8), Librăria Indaco (3)

(1) Fiecare soț are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul expres al celuilalt soț. Cu toate acestea, schimbarea destinației bunului comun nu se poate face decât prin acordul soților. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) De asemenea, fiecare soț poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte de dobândire a bunurilor comune. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dispozițiile art. 322 rămân aplicabile. Reviste (1), Doctrină (1)

(4) În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

Actele de înstrăinare și de grevare

Art. 346. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (7), Modele (1), Librăria Indaco (4)

(1) Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalități de publicitate. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obișnuite. Reviste (2), Doctrină (2)

Nulitatea relativă

Art. 347. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

(1) Actul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil. Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Terțul dobânditor care a depus diligența necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulității. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. Doctrină (1)

Aportul de bunuri comune

Art. 348. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (8), Modele (1)

Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăți, asociații sau fundații, în condițiile legii.

Regimul aporturilor

Art. 349. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (8), Librăria Indaco (3)

(1) Sub sancțiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale ori, după caz, de acțiuni. În cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, soțul care nu și-a dat consimțământul scris la întrebuințarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terți. Modificări (1), Doctrină (1)

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, dacă acesta și-a exprimat voința în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-părți. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Dispoziții testamentare

Art. 350. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (5)

Fiecare soț poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.

Datoriile comune ale soților

Art. 351. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (7), Modele (1), Librăria Indaco (2)

Soții răspund cu bunurile comune pentru:

a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; Jurisprudență, Doctrină (1)

b) obligațiile pe care le-au contractat împreună; Jurisprudență, Doctrină (1)

c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei; Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (1)

d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune

Art. 352. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (6), Librăria Indaco (2)

(1) În măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Soțul care a plătit datoria comună în condițiile alin. (1) are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea integrală a creanțelor pe care acesta i le datorează. Reviste (1)

Urmărirea bunurilor comune

Art. 353. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (2)

(1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Urmărirea veniturilor din profesie

Art. 354. - Puneri în aplicare (1), Reviste (1), Doctrină (5)

Veniturile din muncă ale unui soț, precum și cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt soț, cu excepția celor prevăzute la art. 351 lit. c).

Lichidarea regimului comunității

Art. 355. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (7), Modele (8), Librăria Indaco (3)

(1) La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. Reviste (1), Modele (1), Comentarii expert (1)

(2) Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2)

(3) Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire. Doctrină (2), Modele (1)

Efectele încetării regimului comunității

Art. 356. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5), Modele (1)

Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.

Lichidarea comunității. Partajul

Art. 357. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (8), Modele (7), Librăria Indaco (2)

(1) În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. Doctrină (3), Modele (1)

(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3), Modele (1)

(3) Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Reviste (2)

Partajul în timpul regimului comunității

Art. 358. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (9), Modele (5), Librăria Indaco (4)

(1) În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere. Reviste (2)

(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Reviste (2)

(3) Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărțite rămân bunuri comune. Reviste (3), Doctrină (1)

(4) Regimul comunității nu încetează decât în condițiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite potrivit acestui articol. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Convențiile contrare regimului comunității legale

Art. 359. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (6)

Orice convenție contrară dispozițiilor prezentei secțiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunității convenționale.

SECȚIUNEA a 3-a
Regimul separației de bunuri

Regimul bunurilor

Art. 360. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5), Modele (5), Librăria Indaco (2)

(1) Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată. Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

(2) Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură. Reviste (3), Doctrină (5), Modele (4)

Inventarul bunurilor mobile

Art. 361. - Reviste (1), Doctrină (7), Modele (4), Librăria Indaco (3)

(1) La adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire . Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2)

(2) Se poate întocmi un inventar și pentru bunurile mobile dobândite în timpul separației de bunuri. Reviste (1)

(3) În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se anexează la convenția matrimonială, supunându-se acelorași formalități de publicitate ca și convenția matrimonială. Doctrină (1)

(4) În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă aparține soțului posesor. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (1)

(5) Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unor cerințe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele cerute de lege.

Bunurile proprietate comună pe cote-părți

Art. 362. - Reviste (2), Doctrină (7), Modele (1)

(1) Bunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în proprietate comună pe cote-părți, în condițiile legii. Reviste (2), Doctrină (2), Modele (2)

(2) Dovada coproprietății se face în condițiile art. 361, care se aplică în mod corespunzător. Modele (2)

Folosința bunurilor celuilalt soț

Art. 363. - Doctrină (4)

(1) Soțul care se folosește de bunurile celuilalt soț fără împotrivirea acestuia din urmă are obligațiile unui uzufructuar, cu excepția celor prevăzute la art. 723, 726 și 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt soț sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial. Doctrină (1)

(2) Dacă unul dintre soți încheie singur un act prin care dobândește un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparținând celuilalt soț, acesta din urmă poate alege, în proporția bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziționat și a pretinde daune-interese de la soțul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soțul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziționat de către soțul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soț. Reviste (1), Doctrină (1)

Răspunderea pentru obligațiile personale

Art. 364. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1), Modele (1)

Dreptul de retenție

Art. 365. - Reviste (4), Doctrină (5), Modele (4)

La încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul față de celălalt.

SECȚIUNEA a 4-a
Regimul comunității convenționale

Domeniul de aplicare

Art. 366. - Reviste (4), Doctrină (9), Modele (4), Librăria Indaco (2)

Regimul comunității convenționale se aplică atunci când, în condițiile și limitele prevăzute în prezenta secțiune, se derogă, prin convenție matrimonială, de la dispozițiile privind regimul comunității legale.

Obiectul convenției matrimoniale

Art. 367. - Reviste (6), Doctrină (8), Modele (4), Librăria Indaco (3)

În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) și c); Reviste (2), Doctrină (2), Modele (4)

b) restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în convenția matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 351 lit. c); Reviste (4), Doctrină (2), Modele (3)

c) obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă; Reviste (2), Doctrină (1), Modele (4)

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunității; Reviste (6), Doctrină (1)

e) modalități privind lichidarea comunității convenționale. Reviste (1), Doctrină (1)

Alte dispoziții aplicabile

Art. 368. - Reviste (7), Doctrină (8), Modele (4)

În măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale.

SECȚIUNEA a 5-a
Modificarea regimului matrimonial

§1. Modificarea convențională

Condiții

Art. 369. - Puneri în aplicare (1), Reviste (7), Doctrină (7), Modele (2), Proceduri (2), Librăria Indaco (2)

(1) După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(2) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 sunt aplicabile în mod corespunzător. Doctrină (1)

(3) Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Creditorii prevăzuți la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor lor. Jurisprudență, Reviste (1)

§2. Modificarea judiciară

Separația judiciară de bunuri

Art. 370. - Puneri în aplicare (1), Reviste (4), Doctrină (5), Modele (2), Proceduri (3), Librăria Indaco (2)

(1) Dacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau convenționale, instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. Doctrină (2)

(2) Totodată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 357.

(3) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 se aplică în mod corespunzător. Doctrină (1), Modele (1)

Efectele între soți

Art. 371. - Puneri în aplicare (1), Doctrină (5), Proceduri (3)

(1) Separația de bunuri pronunțată de către instanță face ca regimul matrimonial anterior să înceteze, iar soților li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Între soți, efectele separației se produc de la data formulării cererii, cu excepția cazului în care instanța, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărțirii în fapt. Doctrină (1)

Efectele față de terți

Art. 372. - Puneri în aplicare (1), Reviste (2), Doctrină (7), Librăria Indaco (1)

(1) Creditorii soților nu pot cere separația de bunuri, dar pot interveni în cauză. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 369 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL VII Desfacerea căsătoriei

SECȚIUNEA 1 Cazurile de divorț

§1. Dispoziții generale

Motive de divorț

Art. 373. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (9), Modele (1), Librăria Indaco (5)

Divorțul poate avea loc: Jurisprudență

a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Modele (2)

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (5), Modele (2)

c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (4), Modele (1)

d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5), Modele (1)

§2. Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară Puneri în aplicare (1)

Condiții

Art. 374. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (9), Modele (2), Proceduri (1), Librăria Indaco (5)

(1) Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(3) Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț. Jurisprudență, Doctrină (1)

§3. Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (1)

Condiții

Art. 375. - Puneri în aplicare (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (7), Modele (1), Librăria Indaco (8)

(1) Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii. Reviste (6), Doctrină (4)

(2) Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5). Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (4), Modele (4)

(3) Dispozițiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Reviste (2)

Procedura

Art. 376. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (6), Librăria Indaco (7)

(1) Cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile. Reviste (7)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), cererea de divorț se poate depune la notarul public și prin mandatar cu procură autentică. Reviste (6), Doctrină (1)

(3) La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat. Reviste (4)

(4) Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților. Reviste (3), Doctrină (1)

(5) Dispozițiile art. 383 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. Reviste (5), Doctrină (1), Proceduri (1)

(6) Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești. Reviste (4), Doctrină (1)

Mențiunea în actul de căsătorie

Art. 377. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Când cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofițerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorț, face cuvenita mențiune în actul de căsătorie. Doctrină (1)

(2) În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soții au avut ultima locuință comună, ofițerul de stare civilă emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie. Doctrină (1)

(3) În cazul constatării divorțului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie. Reviste (2)

Refuzul ofițerului de stare civilă sau notarului public

Art. 378. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (8), Librăria Indaco (3)

(1) Dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 375, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorț. Reviste (2)

(2) Împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege. Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofițerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților și de a emite certificatul de divorț, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separată, instanței competente. Reviste (2), Doctrină (1)

§4. Divorțul din culpă

Condiții

Art. 379. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (9), Modele (1), Librăria Indaco (3)

(1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3), Modele (1)

(2) În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3), Modele (1)

Continuarea acțiunii de divorț

Art. 380. - Reviste (4), Doctrină (7), Librăria Indaco (2)

(1) În situația prevăzută la art. 379 alin. (1), dacă soțul reclamant decedează în timpul procesului, moștenitorii săi pot continua acțiunea de divorț. Doctrină (1)

(2) Acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa exclusivă a soțului pârât. Reviste (2)

§5. Divorțul din cauza stării sănătății unui soț

Condițiile divorțului

Art. 381. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (5), Modele (1), Librăria Indaco (2)

În cazul prevăzut la art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.

SECȚIUNEA a 2-a
Efectele divorțului
Puneri în aplicare (1)

§1. Data desfacerii căsătoriei

Data desfacerii căsătoriei

Art. 382. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5), Librăria Indaco (1)

(1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(2) Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului. Reviste (3), Doctrină (1)

(3) În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț. Reviste (2), Doctrină (1)

§2. Efectele divorțului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soți

Numele de familie după căsătorie

Art. 383. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (9), Modele (6), Librăria Indaco (5)

(1) La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanța ia act de această înțelegere prin hotărârea de divorț. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(3) Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

Drepturile soțului divorțat

Art. 384. - Jurisprudență, Doctrină (5)

(1) Divorțul este considerat pronunțat împotriva soțului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.

(2) Soțul împotriva căruia a fost pronunțat divorțul pierde drepturile pe care legea sau convențiile încheiate anterior cu terții le atribuie acestuia. Doctrină (3)

(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divorțului prin acordul soților. Doctrină (1)

§3. Efectele divorțului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soți

I. Efecte cu privire la regimul matrimonial Reviste (1)

Încetarea regimului matrimonial

Art. 385. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (8), Modele (4), Librăria Indaco (4)

(1) În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Cu toate acestea, oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt. Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător și în cazul divorțului prevăzut de art. 375.

Actele încheiate în frauda celuilalt soț

Art. 386. - Puneri în aplicare (1), Reviste (3), Doctrină (7), Librăria Indaco (1)

(1) Actele menționate la art. 346 alin. (2), precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț. Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. Doctrină (1)

Opozabilitatea față de terți

Art. 387. - Reviste (1), Doctrină (7)

(1) Hotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul și, după caz, certificatul de divorț prevăzut la art. 375 sunt opozabile față de terți, în condițiile legii.

(2) Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător, inclusiv în cazul prevăzut la art. 375. Doctrină (1)

II. Dreptul la despăgubiri

Acordarea despăgubirilor

Art. 388. - Puneri în aplicare (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (4)

Distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzut la art. 390, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț.

III. Obligația de întreținere între foștii soți

Obligația de întreținere

Art. 389. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (9), Modele (2), Librăria Indaco (3)

(1) Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (2)

(3) Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. (2) se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată. Jurisprudență, Doctrină (3)

(4) Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) și (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei. Reviste (2), Doctrină (1), Modele (2)

(5) În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit. Jurisprudență, Doctrină (1)

IV. Prestația compensatorie

Condițiile prestației compensatorii

Art. 390. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (9), Modele (2), Librăria Indaco (3)

(1) În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389. Reviste (3), Doctrină (1)

Stabilirea prestației compensatorii

Art. 391. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Reviste (5), Doctrină (1)

(2) La stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea. Reviste (5), Doctrină (1), Modele (1)

Forma prestației compensatorii

Art. 392. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată. Reviste (2)

(3) Renta și uzufructul se pot constitui pe toată durata vieții celui care solicită prestația compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabilește prin hotărârea de divorț. Reviste (4), Doctrină (1)

Garanții

Art. 393. - Legislație conexă (1), Reviste (4), Doctrină (5)

Instanța, la cererea soțului creditor, îl poate obliga pe soțul debitor să constituie o garanție reală sau să dea cauțiune pentru a asigura executarea rentei.

Modificarea prestației compensatorii

Art. 394. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5), Modele (1)

(1) Instanța poate mări sau micșora prestația compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului și resursele creditorului. Reviste (4)

(2) În cazul în care prestația compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației. Reviste (4), Doctrină (2)

Încetarea prestației compensatorii

Art. 395. - Reviste (9), Doctrină (5)

Prestația compensatorie încetează prin decesul unuia dintre soți, prin recăsătorirea soțului creditor, precum și atunci când acesta obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.

§4. Efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori Admis recurs în interesul legii (1)

Raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori

Art. 396. - Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (7), Modele (5), Librăria Indaco (4)

(1) Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile. Jurisprudență, Reviste (2)

Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți

Art. 397. - Jurisprudență, Reviste (23), Doctrină (9), Comentarii expert (2), Librăria Indaco (3)

După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Jurisprudență, Comentarii expert (3)

Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte

Art. 398. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (7), Modele (4), Librăria Indaco (3)

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (2)

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (2)

Exercitarea autorității părintești de către alte persoane

Art. 399. - Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (8), Modele (1), Librăria Indaco (2)

(1) În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei. Doctrină (1)

Locuința copilului după divorț

Art. 400. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (7), Modele (4), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (4)

(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Drepturile părintelui separat de copil

Art. 401. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (5), Modele (2), Librăria Indaco (3)

(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil. Jurisprudență, Reviste (4)

Stabilirea contribuției părinților

Art. 402. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (5), Modele (6), Comentarii expert (1), Librăria Indaco (1)

(1) Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență

Modificarea măsurilor luate cu privire la copil

Art. 403. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (8), Librăria Indaco (3)

În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului. Jurisprudență

Raporturile dintre părinți și copiii lor minori în alte cazuri

Art. 404. - Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (9)

În cazul prevăzut la art. 293 alin. (2), instanța hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, dispozițiile art. 396-403 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Actele de lichidare a regimului matrimonial - Raluca Rizea
Regimul matrimonial se lichidează la desfacerea căsătoriei prin divorț, la schimbarea regimului matrimonial existent sau la decesul unuia dintre soți.
Actul de lichidare se încheie, după caz:
[ Mai mult... ]

Angajarea răspunderii pentru ruperea logodnei - Marian Orzață
Logodnicii au dreptul de a rupe logodna dar acest drept trebuie exercitat în limitele conferite de lege pentru că "niciun drept nu poate fi exercitat [...] într-un mod excesiv sau nerezonabil" (art. 15 C. Civ.).
Exercitarea unui drept în limitele sale nu lezează pe nimeni, cel care cauzează altuia un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nefiind obligat să îl repare, conform art. 1353 C. Civ.
[ Mai mult... ]

Autoritatea părintească comună în ipoteza litigiilor cu elemente de extraneitate - Mădălina Moceanu
Faptul că părinții locuiesc în țări diferite nu poate constitui un motiv temeinic pentru ca tatăl să fie exclus de la exercițiul autorității părintești, neputând fi reținută, ca întemeiată, afirmația recurentei privind imposibilitatea exercitării în comun a autorității părintești.
Această instituție nu presupune o prezență fizică a părinților în același loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor, și nici acordul expres pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinților, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate, nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic.
[ Mai mult... ]

Competența materială și teritorială a instanței - Marian Orzață
Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului, indiferent de valoare, dacă legea nu prevede expres altfel, conform art. 94 alin. 1 lit. a) și art. 107 din Codul de procedură civilă. [ Mai mult... ]

Doctrină:

Dreptul familiei, ediția 6
    Actul juridic al căsătoriei, ca orice act juridic, este un „produs” volițional, având scop și efect generator de consecințe juridice. Voința fiecăruia din viitorii soți joacă rolul principal în formarea actului juridic al căsătoriei: ea trebuie să existe, trebuie exteriorizată și, de asemenea, trebuie exprimată în scopul de a produce efecte juridice. 
    Privită uneori ca expresie a libertății individuale79, libertas nuptialis – comportând trei atribute, anume libertatea căsătoriei, libertatea de a refuza căsătoria, libertatea alegerii partenerului – nu are caracter absolut; voința de a se căsători nu poate ignora circumstanțele personale ale purtătorului său, de aceea legea instituie unele restricții libertății căsătoriei – impunând o anume vârstă matrimonială, oprind căsătoria alienatului și a debilului mintal, interzicând bigamia – precum și libertății alegerii viitorului soț – prohibind căsătoria între persoane de același sex biologic, între rude, între tutore și minorul aflat sub tutelă. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Reglementarea juridică a logodnei s-a impus din considerente practice, izvorâte îndeosebi din problematica restituirii darurilor reciproce cu ocazia ruperii logodnei. Definită drept o promisiune reciprocă de a încheia căsătoria, logodna este și ea supusă condițiilor de fond aplicabile încheierii căsătoriei, mai puțin în ceea ce privește avizul medical și autorizarea instanței de tutelă. În schimb, atât pentru a evita ideea unor formalități speciale pentru logodnă, cât și din rațiuni care privesc proba acesteia, alin. (3) nu instituie vreo condiție de formă a logodnei și dă posibilitatea dovedirii acesteia prin orice mijloc de probă, inclusiv prin prezumții. Nu putem considera logodna ca o „precondiție” a căsătoriei, cum, de altfel, nici logodna, odată încheiată, nu se transformă automat în căsătorie, fapt ce se desprinde din interpretarea alineatului final. [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    56 Instituția logodnei a fost reglementată și în vechiul drept românesc, în termeni care purtau marca acelor vremuri. Astfel, Codul Calimach, prin art. 83, art. 85, instituia logodna ca „preambul marital” obligatoriu, urmat de încheierea căsătoriei în termen de 2-4 ani; desfacerea logodnei era admisă doar în mod excepțional (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol. I, p. 188, nr. 395; A.R. Ionașcu, op. cit., Vol. II. Partea I, p. 18.). Proiectul Codului civil de la 1940 a readus în atenție logodna, oferindu-i găzduire de dispozițiile art. 154-159 care, fără a-i conferi forță obligatorie, stabileau obligația de restituire a darurilor de logodnă în cazul ruperii acesteia, iar dacă ruptura era nejustificată, obligau la plata cheltuielilor făcute în vederea căsătoriei de logodnic, de părinți sau de alte persoane, precum și la despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit de logodnicul părăsit (A.R. Ionașcu, op. cit., vol. II. Partea I, p. 19-20). Sensul prevederilor art. 266-269 C. civ.. este foarte apropiat de cele statuate prin Proiectul de Cod civil de la 1940.
[ Mai mult... ]
 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Definiție legală. Potrivit definiției legale din art. 266 alin. (1) noul C. civ., logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse în Codul civil elvețian (art. 90), precum și în Codul civil italian (art. 79). „Logodna franceză” are același înțeles de promisiune reciprocă de a încheia căsătoria, ce-i drept, deslușit doctrinar și jurisprudențial, întrucât legea civilă păstrează tăcerea în privința logodnei (a se vedea J.-J. Lemouland, în Droit de la famille, p. 51-57, nr. 111.70-111.77, precum și soluțiile de practică judiciară indicate de autor; J. Carbonnier, Droit civil, p. 1148-1151; Fr. Terré, D. Fenouillet, Droit civil. La famille, 8 éd., Dalloz, Paris, 2011, p. 86-88, nr. 101; P. Courbe, A. Gouttenoire, Droit de la famille, p. 37-40; X. Labbée, Les rapports juridiques dans le couple sont-ils contractuels? Presses Univ. Septentrion, 1996, p. 119). [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei, ediția 6
Secțiunea 1
Noțiune. Reglementare 

    Noul Cod civil reglementează logodna consacrându-i art. 266-270 cuprinse în Capitolul I, Titlul II, „Căsătoria”, din Cartea a II-a, „Despre familie”56. 
    56 Instituția logodnei a fost reglementată și în vechiul drept românesc, în termeni care purtau marca acelor vremuri. Astfel, Codul Calimach, prin art. 83, art. 85, instituia logodna ca „preambul marital” obligatoriu, urmat de încheierea căsătoriei în termen de 2-4 ani; desfacerea logodnei era admisă doar în mod excepțional (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol. I, p. 188, nr. 395; A.R. Ionașcu, op. cit., Vol. II. Partea I, p. 18.). Proiectul Codului civil de la 1940 a readus în atenție logodna, oferindu-i găzduire de dispozițiile art. 154-159 care, fără a-i conferi forță obligatorie, stabileau obligația de restituire a darurilor de logodnă în cazul ruperii acesteia, iar dacă ruptura era nejustificată, obligau la plata cheltuielilor făcute în vederea căsătoriei de logodnic, de părinți sau de alte persoane, precum și la despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit de logodnicul părăsit (A.R. Ionașcu, op. cit., vol. II. Partea I, p. 19-20). Sensul prevederilor art. 266-269 C. civ.. este foarte apropiat de cele statuate prin Proiectul de Cod civil de la 1940. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Civil:
Dispoziții generale
Persoana fizică
Ocrotirea persoanei fizice
Persoana juridică
Apărarea drepturilor nepatrimoniale
Dispoziții generale
Căsătoria
Rudenia
Autoritatea părintească
Obligația de întreținere
Bunurile și drepturile reale în general
Proprietatea privată
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
Fiducia
Administrarea bunurilor altuia
Proprietatea publică
Cartea funciară
Reviste:
Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat
Analiză de ansamblu și unele observații critice privind familia și căsătoria în reglementarea Noului Cod civil
Locuința familiei și bunurile care o mobilează sau decorează în reglementarea Codului Civil
Prestația compensatorie în caz de divorț și posibilitatea executării ei silite pe calea popririi
Prestația compensatorie în caz de divorț și posibilitatea executării ei silite pe calea popririi/La prestation compensatoire en cas de divorce et la possibilité de saisie-attribution/Compensatory benefit in case of divorce and possibility of enforcement by means of attachment
Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei
Caracterele juridice ale regimului primar imperativ - elemente definitorii ale unui mecanism aflat la baza tuturor regimurilor matrimoniale
Contribuții la studiul reglementărilor interne referitoare la prestația compensatorie în caz de divorț
Considerații privind criteriile de alegere a diverselor regimuri matrimoniale
Specificitatea publicității în dreptul familiei
Doctrină:
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Comentariile Codului civil - Familia (art. 258-534)
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Dreptul familiei, ediția 6
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Modele:
CONVENȚII MATRIMONIALE PRIVIND ALEGEREA DE CĂTRE SOȚI A REGIMULUI COMUNITĂȚII CONVENȚIONALE
CONVENȚII MATRIMONIALE PRIVIND ALEGEREA DE CĂTRE VIITORI SOȚI A REGIMULUI COMUNITĂȚII CONVENȚIONALE
CONVENȚII MATRIMONIALE PRIVIND ALEGEREA DE CĂTRE VIITORI SOȚI A REGIMULUI SEPARAȚIEI DE BUNURI
CONVENȚII MATRIMONIALE PRIVIND ALEGEREA DE CĂTRE SOȚI A REGIMULUI SEPARAȚIEI DE BUNURI
Convenție matrimonială între soți privind alegearea regimului separației de bunuri
Convenție matrimonială între soți privind alegerea regimului comunității convenționale
Convenție matrimonială între viitorii soți privind alegearea regimului separației de bunuri
Convenție matrimonială între viitorii soți privind alegerea regimului comunității convenționale
Acțiune în constatarea nulității absolute a căsătoriei (model general)
Cerere de divorț.
Proceduri:
Procedură privind înscrierile sau notările în cartea funciară
Procedură privind notarea în cartea funciară
Procedură privind radierea din cartea funciară
Procedură privind desfacerea căsătoriei
Procedură privind vânzarea-cumpărarea imobilelor
Procedură privind instituirea interdicției de vânzare
Referințe în cărți:
Noul Cod civil - Comentat și adnotat, Despre familie. Art. 258-534
Noul Cod civil. Cartea a II-a. Despre familie. Art. 258-534
Dreptul familiei
Desfacerea căsătoriei prin divorț
Noul Cod civil. Legislație consolidată și index 1 martie 2016
Teste-grilă. Pentru examenele de admitere în profesiile juridice - Drept civil
Exercitarea autorității părintești după divorț
Divorțul prin procedură notarială. Studii teoretice și practice
Partajul bunurilor comune ale soților
Noul Cod civil si legislatie conexă - 2016
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 534/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 4/2013 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1/2013
Legislație conexă :
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă
Codul de procedură civilă din 2010
Legea locuinței nr. 114/1996
Convenția privind consimțămîntul la căsătorie, vîrsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor din 10.12.1962 *)
Norma metodologică privind organizarea și funcționarea Registrului național notarial al regimurilor matrimoniale și procedura de înscriere și consultare a acestuia din 31.08.2011
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966 *)
Codul Penal din 2009
Ordinul nr. 1786/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea Registrului național notarial al regimurilor matrimoniale și procedura de înscriere și consultare a acestuia
Codul de procedură fiscală din 2015
;
se încarcă...