Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 545/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06 iulie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Călin Tatu în Dosarul nr. 10.101/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate creează premisele unei discriminări între procurorii cărora li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cei cărora, deși aflați în situații similare, nu li s-a recunoscut acest grad profesional.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.101/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Călin Tatu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins solicitarea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate instituie o vădită inegalitate în drepturi între procurorii DIICOT sau DNA care au fost numiți în aceste structuri înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și cărora li s-a recunoscut, prin hotărâre judecătorească, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și procurorii numiți, în aceleași condiții, ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, cărora nu li se mai recunoaște acest grad profesional. Astfel, la revenirea în funcția din care au plecat la numirea la DIICOT sau DNA, unii dintre procurori își păstrează gradul profesional astfel dobândit, iar ceilalți revin la gradul profesional anterior. Prin urmare, se creează o inegalitate în fața legii între categorii socioprofesionale cu același statut și aflate în același tip de raport juridic cu statul, inegalitate care constituie o discriminare socioprofesională contrară Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Mai susține autorul excepției de neconstituționalitate că prevederile de lege criticate încalcă și "principii și drepturi asimilate celor constituționale", consacrate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Tratatului de la Lisabona și principii de drept. Astfel, prin reglementarea criticată se încalcă principiul securității raporturilor juridice, predictibilitatea procesului legislativ și normele de drept, precum și principiul drepturilor câștigate.

În condițiile în care legiuitorul nu putea să prevadă aceste probleme, noua reglementare trebuia să aibă drept scop și rezultat armonizarea întregii condiții juridice a acestora, în scopul reglementării corespunzătoare a situațiilor juridice diferite deja născute, fără a se aduce atingere drepturilor câștigate, respectând principiile sus-menționate. Astfel, consideră că nu în caracterul temporar sau definitiv al dobândirii gradului profesional de execuție stă soluția acestor probleme.

În final, autorul excepției arată că, deși a susținut interviul și a realizat toate formalitățile necesare numirii la DIICOT anterior modificărilor survenite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2009, numirea sa efectivă a avut loc la data de 22 iunie 2009, deci ulterior intrării în vigoare a acestor modificări.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu are semnificația uniformității, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, situațiile diferite impun la rândul lor un tratament juridic diferit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi introduse prin articolul unic pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009, aprobată prin Legea nr. 385/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 18 decembrie 2009, având următorul cuprins:

- Art. 75 alin. (111):

"

De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții."

- Art. 87 alin. (91):

"

De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra dispozițiilor art. 75 alin. (111) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 16 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că, anterior emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009, la data încetării activității la DIICOT sau DNA, procurorii obțineau recunoașterea gradului profesional de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, inechitate înlăturată prin introducerea prevederilor de lege criticate, potrivit cărora, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul DIICOT își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, dar care au lucrat o perioadă în cadrul DIICOT sau DNA și li s-a recunoscut, pe acea perioadă, gradul profesional corespunzător acestor structuri, nu sunt în aceeași situație juridică cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii.

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.

Astfel, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate în sensul că dispozițiile de lege criticate creează discriminări față de magistrații care, părăsind structurile specializate (DIICOT sau DNA) înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009, și-au păstrat gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au fost primite, deoarece, dimpotrivă, dispozițiile de lege criticate au fost introduse tocmai pentru a elimina inechitățile din sistem.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește dispozițiile art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea constată că acestea prevăd aceeași soluție legislativă ca și cele ale art. 75 alin. (111) din lege, dar aplicabile pentru procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Prin urmare, pentru aceleași argumente, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Călin Tatu în Dosarul nr. 10.101/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...