Timpul de muncă și timpul de odihnă | Codul Muncii

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

TITLUL III Timpul de muncă și timpul de odihnă Reviste (1)

CAPITOLUL I Timpul de muncă Derogări (1), Reviste (3)

SECȚIUNEA 1 Durata timpului de muncă

Art. 111. - Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare. Reviste (2)

Art. 112. - Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. Reviste (4), Doctrină (1)

Art. 113. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Jurisprudență, Reviste (1)

Art. 114. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (3), Comentarii expert (4)

(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni. Reviste (1), Doctrină (1)

(5) La stabilirea perioadelor de referință prevăzute la alin. (2) - (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.

(6) Prevederile alin. (1) - (4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Reviste (1)

Art. 115. - Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (1)

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Reviste (3)

(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. Jurisprudență, Reviste (2)

Art. 116. - Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (1)

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Reviste (1)

(2) Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. Jurisprudență, Comentarii expert (1)

Art. 117. - Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștință salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului. Jurisprudență

Art. 118. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză. Derogări (2), Doctrină (1)

(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărțită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă și o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.

(4) Programul individualizat de muncă poate funcționa numai cu respectarea dispozițiilor art. 112 și 114. Comentarii expert (1)

Art. 119. - Modificări (2), Jurisprudență, Reviste (9), Comentarii expert (1)

Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. Reviste (2)

SECȚIUNEA a 2-a Munca suplimentară Comentarii expert (1)

Art. 120. - Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Art. 121. - Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau 115, după caz, este interzisă, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (1)

Art. 122. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (2), Comentarii expert (2)

(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Jurisprudență

(3) În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni. Doctrină (1), Comentarii expert (4)

Art. 123. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (15), Comentarii expert (1)

(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2)

Art. 124. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.

SECȚIUNEA a 3-a
Munca de noapte

Art. 125. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte. Jurisprudență, Reviste (3), Comentarii expert (1)

(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz: Jurisprudență, Reviste (1)

a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; Jurisprudență

b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru. Jurisprudență

(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal. Jurisprudență

(4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Reviste (1), Doctrină (2)

(5) În situația prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore. Reviste (1), Doctrină (1)

(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.

Art. 126. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Salariații de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; Jurisprudență, Reviste (1)

b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (3)

Art. 127. - Comentarii expert (1)

(1) Salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte în condițiile art. 125 alin. (2) sunt supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și, după aceea, periodic.

(2) Condițiile de efectuare a examenului medical și periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.

(3) Salariații care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.

Art. 128. - Jurisprudență, Reviste (3), Comentarii expert (1)

(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.

(2) Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

SECȚIUNEA a 4-a
Norma de muncă

Art. 129. - Jurisprudență, Reviste (4), Comentarii expert (1)

Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operațiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfășurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.

Art. 130. - Comentarii expert (1)

Norma de muncă se exprimă, în funcție de caracteristicile procesului de producție sau de alte activități ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producție, norme de personal, sferă de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activități. Reviste (1), Comentarii expert (1)

Art. 131. - Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați.

Art. 132. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator după consultarea sindicatului reprezentativ ori, după caz, a reprezentanților salariaților. Comentarii expert (3)

CAPITOLUL II Repausuri periodice Derogări (1)

Art. 133. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă. Jurisprudență

SECȚIUNEA 1 Pauza de masă și repausul zilnic

Art. 134. - Jurisprudență, Reviste (6), Comentarii expert (1)

(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (7), Comentarii expert (1)

(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate.

(3) Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. Reviste (1)

Art. 135. - Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. Reviste (1)

(2) Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.

Art. 136. - Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații se succed unul pe altul la același post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, și care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activități în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă. Jurisprudență

(2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă în schimburi.

SECȚIUNEA a 2-a
Repausul săptămânal

Art. 137. - Jurisprudență, Reviste (11), Comentarii expert (1)

(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Jurisprudență, Reviste (4)

(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. Jurisprudență, Reviste (4)

(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Jurisprudență

Art. 138. - Jurisprudență, Reviste (5), Comentarii expert (1)

(1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări. Reviste (1)

(2) Salariații al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condițiile alin. (1) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Jurisprudență

SECȚIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale

Art. 139. - Jurisprudență, Reviste (24), Comentarii expert (1)

(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: Modificări (2), Jurisprudență, Reviste (18)

- 1 și 2 ianuarie;

- prima și a doua zi de Paști;

- 1 mai;

- prima și a doua zi de Rusalii;

- Adormirea Maicii Domnului;

- 1 decembrie;

- prima și a doua zi de Crăciun;

- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.

(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator. Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

Art. 140. - Jurisprudență, Reviste (3)

Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

Art. 141. - Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (7), Comentarii expert (2)

Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.

Art. 142. - Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (1)

(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2)

(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (3)

Art. 143. - Jurisprudență, Reviste (3), Comentarii expert (1)

Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere.

CAPITOLUL III Concediile

SECȚIUNEA 1 Concediul de odihnă anual și alte concedii ale salariaților Legislație conexă (1)

Art. 144. - Jurisprudență, Reviste (21), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

Art. 145. - Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

(1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Jurisprudență, Reviste (3), Comentarii expert (1)

(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (1)

(3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. Jurisprudență, Reviste (4)

Art. 146. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil. Reviste (1)

(3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (22)

Art. 147. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.

(2) Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile de salariați prevăzute la alin. (1) se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil și va fi de cel puțin 3 zile lucrătoare. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

Art. 148. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. Jurisprudență

(2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă. Reviste (1)

(3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) și (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia. Jurisprudență

(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Art. 149. - Jurisprudență, Reviste (14), Comentarii expert (1)

Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Art. 150. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (13), Comentarii expert (1)

(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Jurisprudență

Art. 151. - Jurisprudență, Reviste (4), Comentarii expert (1)

(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.

(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă. Jurisprudență, Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Art. 152. - Reviste (1), Comentarii expert (1)

(1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariații au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă.

(2) Evenimentele familiale deosebite și numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Reviste (2)

Art. 153. - Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (1)

(1) Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată.

(2) Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Reviste (1)

SECȚIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională

Art. 154. - Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) Salariații au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată. Jurisprudență

Art. 155. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din inițiativa sa.

(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității. Doctrină (1)

Art. 156. - Jurisprudență, Reviste (4), Comentarii expert (1)

(1) Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puțin o lună înainte de efectuarea acestuia și trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul și durata acestuia, precum și denumirea instituției de formare profesională.

(2) Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza și fracționat în cursul unui an calendaristic, pentru susținerea examenelor de absolvire a unor forme de învățământ sau pentru susținerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituțiilor de învățământ superior, cu respectarea condițiilor stabilite la alin. (1). Reviste (1)

Art. 157. - Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) În cazul în care angajatorul nu și-a respectat obligația de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condițiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore. Reviste (1)

(2) În situația prevăzută la alin. (1) indemnizația de concediu va fi stabilită conform art. 150. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabilește de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condițiile prevăzute la art. 156 alin. (1).

Art. 158. - Reviste (5), Comentarii expert (1)

Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Acordarea concediilor fără plată pentru formare profesională - Costel Gilca
Practic ceea ce salariatul solicită angajatorului, în cazul în care dorește acordarea unui concediu fără plată pentru formarea profesională, este acordul acestuia pentru suspendarea contractului individual de muncă pe o anumită perioadă, în care urmează anumite cursuri de formare profesională.
Salariatul are dreptul de a solicita suspendarea contractului individual de muncă pentru motive personale, în această situație însă legiuitorul stabilește că angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.
[ Mai mult... ]

Acordul privind orele suplimentare poate fi inserat în contractul individual de muncă? - Horatiu Sasu
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit că o clauză care stabilește că salariatul este obligat să presteze ore suplimentare la solicitarea angajatorului reprezintă un element esențial al contractului de muncă și trebuie adus la cunoștința salariatului în scris. Odată introdusă o astfel de clauză în contractul individual de muncă (în sensul că orele suplimentare trebuie prestate ATUNCI CÂND ANGAJATORUL DECIDE) reprezintă acordul de voință al părților în acest sens – a arătat Curtea (Cauza c-350/99, Wolfgang Large și Georg Schunemann GmbH).. Menționăm această speță de ajutor la negocierea și încheierea unui contract de muncă în condițiile în care deciziile Curții constituie izvoare ale dreptului comunitar în virtutea îndrumărilor obligatorii pe care le cuprind cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului comunitar. [ Mai mult... ]

Alte zile libere - Costel Gilca
Legiuitorul creează doar posibilitatea ca părțile să stabilească și alte zile libere specifice sectorului în care lucrează prin negocieri între angajator și salariați/reprezentanții salariaților și includerea acestora în contractul colectiv de muncă.
Deși legiuitorul precizează că prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere, nimic nu împiedică însă ca aceste zile libere, în sectorul privat, să fie stabilite și prin alte documente, cu respectarea drepturilor salariaților (plata drepturilor salariale).
[ Mai mult... ]

C O M U N I C A T Î.C.C.J. - interpertarea art. 134 alin. (1) din Codul Muncii - Marian Orzață
Prin Decizia nr. 19 din 20 mai 2019, în dosarul nr.131/1/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă, în dosarul nr. 16121/110/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) și art. 254 alin. (3) și (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Dreptul muncii, ediția 1
    Situație practică:  
    Centrul comercial Mall din Constanța este deschis de luni până duminică între orele 10:00 și 22:00. Toți operatorii economici din cadrul centrului comercial au obligația să respecte același program, astfel încât magazinele, cafenelele și supermarketurile sunt deschise, fără pauză în intervalul orar menționat. Mai mult, pe durata verii fluxul de clienți fiind foarte mare, magazinele, cafenelele și supermarketurile din Mall au interesul să fie deschise cât mai mult în acest interval orar. [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Între clauzele specifice facultative, mai pot fi menționate: clauza privind timpul de muncă (a se vedea și dispozițiile art. 110, art. 111 și art. 113 Codul muncii); clauza privind prestarea orelor suplimentare; clauza de punere la dispoziție aunor bunuri ale unității (locuință de serviciu, mașină, telefon mobil etc.); clauza de rambursare acheltuielilor profesionale ori clauza de indemnizație în caz de concediere. [ Mai mult... ] 

Daunele morale în contencios administrativ, în litigii cu profesioniști, de muncă și de asigurări sociale. Practică judiciară
    Nu se poate susține că salariata presta în medie 12 ore suplimentare pe săptămână, în condițiile în care, din probele administrate, nu rezultă că aceasta desfășura în mod constant o activitate peste programul normal de lucru, în alte perioade decât cele ce pot fi asociate organizării evenimentelor menționate de angajator. 
    Modalitatea în care raporturile de muncă s-au derulat a fost de natură să afecteze situația profesională a reclamantei și drepturile sale în calitate de salariat, în condițiile în care angajatorul nu a ținut o evidență corectă a orelor de muncă, așa încât reclamanta a fost în imposibilitatea de a beneficia de o remunerare corespunzătoare pentru munca suplimentară prestată. [ Mai mult... ] 

Dreptul muncii, ediția 1
    Situație practică:  
    Societatea Telefonică SA prestează servicii de telefonie mobilă și fixă clienților săi. În cadrul societății există o divizie care asigură mentenanța instalațiilor de telecomunicații atât în rețea, cât și la consumatorul final. În cadrul acestei divizii salariații lucrează în funcție de nevoile clienților, fiind necesar să asigure funcționarea rețelei în condiții optime, să intervină în caz de avarie, să rezolve orice defecțiuni, să soluționeze în timp foarte scurt sesizările și plângerile clienților privind accesul continuu la serviciile prestate. [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Între clauzele specifice facultative, mai pot fi menționate: clauza privind timpul de muncă (a se vedea și dispozițiile art. 110, art. 111 și art. 113 Codul muncii); clauza privind prestarea orelor suplimentare; clauza de punere la dispoziție aunor bunuri ale unității (locuință de serviciu, mașină, telefon mobil etc.); clauza de rambursare acheltuielilor profesionale ori clauza de indemnizație în caz de concediere. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Muncii:
Dispoziții generale
Contractul individual de muncă
Timpul de muncă și timpul de odihnă
Salarizarea
Sănătatea și securitatea în muncă
Formarea profesională
Dialogul social
Contractele colective de muncă
Conflictele de muncă
Inspecția Muncii
Răspunderea juridică
Jurisdicția muncii
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
Revista Curierul Judiciar nr. 5/2019
Pledoarie... pentru odihnă
16. Timp de lucru și timp de odihnă. Perioadă petrecută de salariat în cadrul unității, la dispoziția angajatorului
15. Muncă prestată în afara duratei normale a timpului de muncă. Stabilirea cuantumului diurnei externe
Lucrători mobili, în accepțiunea H.G. nr. 38/2008 sunt și conducătorii auto pe mașini de transport marfă. În această calitate pot cumul diurna corespunzătoare deplasărilor cu alte drepturi salariale, respectiv sporuri, nefiind considerat detașat
Acordare sporuri salariale. Muncă suplimentară. Plata orelor suplimentare efectiv lucrate. Excepția prescripției dreptului la acțiune. Durata normală a timpului de lucru. Repaus săptămânal. Statutul polițistului. Timp liber corespunzător
Concediile în România - prezentare generală a tipurilor de concedii
Deplasarea consilierului juridic la instanțe din țară. Timp de lucru/The legal adviser's travelling to courts in the country. Working time
Ce trebuie să cunoaștem despre orele suplimentare?
Studiu comparativ al ultimelor modificări ale Codului Muncii (partea a IV-a)
Doctrină:
Codul muncii republicat. Comentariu pe articole. Modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 - Comentarii și explicații, Vol 1, ediția 1
Codul muncii republicat. Comentariu pe articole. Modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 - Comentarii și explicații, Vol 1, ediția 1
Codul muncii. Comentariu pe articole - Actualizare la vol. I-II, ediția 1
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Dreptul muncii, ediția 1
Daunele morale în contencios administrativ, în litigii cu profesioniști, de muncă și de asigurări sociale. Practică judiciară
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
Cartea de contracte. Modele. Comentarii. Explicații, ediția 3
Admiteri hotărâri prealabile:
Decizia nr. 19/2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.621/110/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la o chestiune de drept
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 22/2015 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă fapta angajatorului de a desfășura activități de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din același cod, atunci când angajatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 142 din acest act normativ
Decizia nr. 20/2011 privind completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 20/2011
Legislație conexă :
Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ
;
se încarcă...