Sănătatea și securitatea în muncă | Codul Muncii

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL V Sănătatea și securitatea în muncă

CAPITOLUL I Reguli generale

Art. 175. - Referințe în jurisprudență (9), Reviste (4), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

(1) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4)

(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. Reviste (1)

(3) Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului. Referințe în jurisprudență (1)

(4) Măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligații financiare pentru salariați.

Art. 176. - Comentarii expert (1)

(1) Dispozițiile prezentului titlu se completează cu dispozițiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum și cu normele și normativele de protecție a muncii. Reviste (2)

(2) Normele și normativele de protecție a muncii pot stabili:

a) măsuri generale de protecție a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) măsuri de protecție a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activități;

c) măsuri de protecție specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispoziții referitoare la organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității și sănătății în muncă. Comentarii expert (3)

Art. 177. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) În cadrul propriilor responsabilități angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire, precum și pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia. Referințe în jurisprudență (1)

(2) La adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ține seama de următoarele principii generale de prevenire: Doctrină (1)

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea locurilor de muncă și alegerea echipamentelor și metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive, precum și a reducerii efectelor acestora asupra sănătății; Referințe în jurisprudență (1)

e) luarea în considerare a evoluției tehnicii;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea măsurilor de protecție colectivă cu prioritate față de măsurile de protecție individuală;

i) aducerea la cunoștința salariaților a instrucțiunilor corespunzătoare.

Art. 178. - Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) Angajatorul răspunde de organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în muncă. Referințe în jurisprudență (1)

(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea și sănătatea în muncă. Comentarii expert (1)

(3) În elaborarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, precum și cu comitetul de securitate și sănătate în muncă. Reviste (3)

Art. 179. - Referințe în jurisprudență (3), Reviste (1), Comentarii expert (1), Hotărâri judecătorești

Angajatorul are obligația să asigure toți salariații pentru risc de accidente de muncă și boli profesionale, în condițiile legii. Caută hotărâri judecătorești

Art. 180. - Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) Angajatorul are obligația să organizeze instruirea angajaților săi în domeniul securității și sănătății în muncă. Referințe în jurisprudență (2)

(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalități specifice stabilite de comun acord de către angajator împreună cu comitetul de securitate și sănătate în muncă și cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.

(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajați, al celor care își schimbă locul de muncă sau felul muncii și al celor care își reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activității. Referințe în jurisprudență (1)

(4) Instruirea este obligatorie și în situația în care intervin modificări ale legislației în domeniu.

Art. 181. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea și sănătatea salariaților. Referințe în jurisprudență (1)

(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor și substanțelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătății și securității salariaților. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (3)

(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condițiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condițiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum și pentru evacuarea salariaților în situații speciale și în caz de pericol iminent. Referințe în jurisprudență (1)

Art. 182. - Referințe în jurisprudență (4), Reviste (2), Comentarii expert (1)

(1) Pentru asigurarea securității și sănătății în muncă instituția abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanțelor și preparatelor periculoase pentru salariați. Reviste (1)

(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize și expertize asupra unor produse, substanțe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaște compoziția acestora și efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman. Reviste (1)

CAPITOLUL II Comitetul de securitate și sănătate în muncă

Art. 183. - Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate și sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaților în elaborarea și aplicarea deciziilor în domeniul protecției muncii.

(2) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat și cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul României.

Art. 184. - Comentarii expert (1)

(1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadrați cel puțin 50 de salariați.

(2) În cazul în care condițiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înființarea acestor comitete și pentru angajatorii la care sunt încadrați mai puțin de 50 de salariați.

(3) În cazul în care activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial, se pot înființa mai multe comitete de securitate și sănătate în muncă. Numărul acestora se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

(4) Comitetul de securitate și sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate și sănătate în muncă și în cazul activităților care se desfășoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.

(5) În situația în care nu se impune constituirea comitetului de securitate și sănătate în muncă, atribuțiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecția muncii numit de angajator.

Art. 185. - Comentarii expert (1)

Componența, atribuțiile specifice și funcționarea comitetului de securitate și sănătate în muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL III Protecția salariaților prin servicii medicale

Art. 186. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

Angajatorii au obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicină a muncii.

Art. 187. - Referințe în jurisprudență (2), Comentarii expert (1)

(1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociație patronală. Referințe în jurisprudență (1)

(2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcție de numărul de salariați ai angajatorului, potrivit legii.

Art. 188. - Comentarii expert (1)

(1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociație patronală.

(2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.

Art. 189. - Referințe în jurisprudență (2), Comentarii expert (1)

(1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:

a) prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

b) supravegherea efectivă a condițiilor de igienă și sănătate în muncă;

c) asigurarea controlului medical al salariaților atât la angajarea în muncă, cât și pe durata executării contractului individual de muncă. Reviste (2)

(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariați, determinată de starea de sănătate a acestora. Jurisprudență relevantă (1)

(3) Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate și sănătate în muncă. Reviste (1)

Art. 190. - Comentarii expert (1)

(1) Medicul de medicină a muncii stabilește în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătățirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătății în muncă pentru fiecare angajator.

(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator și sunt supuse avizării comitetului de securitate și sănătate în muncă.

Art. 191. - Reviste (2), Comentarii expert (1)

Prin lege specială vor fi reglementate atribuțiile specifice, modul de organizare a activității, organismele de control, precum și statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii.

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Accesul la medicina muncii - Costel Gilca
Parte componentă a sănătății și securității în muncă, serviciul medical de medicina muncii are pe de o parte un rol preventiv, pe de altă parte un rol de evaluare a capacității fizice și psihice a salariatului/viitorului salariat de a ocupa un anumit loc de muncă, ce are parametrii definiți de angajator.
Așadar, sănătatea și securitatea în muncă nu vizează numai componenta organizatorică privind amenajarea locului de muncă astfel încât să se evite, pe cât posibil, orice accident de muncă sau bolile profesionale, ci are și o componentă medicală.
[ Mai mult... ]

Asigurarea împotriva accidentelor și bolilor profesionale - Costel Gilca
Și acest articol apare inutil în economia generală a legislației de dreptul muncii, deoarece prin Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, republicată, este reglementat întregul sistem de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Din moment ce legiuitorul reglementează sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale printr-un act normativ de aceeași putere ca și Legea nr. 53/2003, dispoziția din Codul muncii apare ca fiind inutilă.
[ Mai mult... ]

Atribuțiile medicului de medicina muncii - Costel Gilca
Atribuțiile medicului de medicina muncii sunt reglementate în mod detaliat în Capitolul I, secțiunea III intitulată „Atribuții specifice medicului de medicină a muncii” din Legea nr. 418/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Față de această dublare a normelor legislative, apreciem că se impune eliminarea tuturor dispozițiile din Codul muncii care dublează normele din Legea nr. 418/2004, cu modificările și completările ulterioare.
[ Mai mult... ]

Constituirea CSSM - Costel Gilca
Sănătatea și securitatea în muncă a salariaților nu este o responsabilitate morală doar a angajatorului, chiar dacă din punct de vedere juridic este singurul responsabil.
În spiritul dialogului social și al cointeresării salariaților, legiuitorul prevede înființarea comitetului de sănătate și securitate în muncă, la toți angajatorii indiferent de capital și forma de organizare a acestora.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
    Din modul în care s-a produs accidentul de muncă rezultă în general și obligațiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă ce au fost încălcate de angajator sau angajat, astfel încât, în cele mai multe cazuri, nu este necesar ca reclamantul să probeze și fapta angajatorului, culpa acestuia și legătura de cauzalitate cu producerea rezultatului, mai ales că obligațiile legale stabilite în sarcina angajatorului în art. 175-178 și art. 180-181 Codul muncii, Capitolul III din Legea nr. 319/2006, sunt formulate cu un grad mare de generalitate, fiind suficient ca cel puțin oobligație să fie încălcată, indiferent de culpa angajatului. [ Mai mult... ] 

Dreptul muncii, ediția 1
    Noțiune și scop. Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă atât un scop, cât și mijloacele reglementate pentru atingerea acestui scop, respectiv un ansamblu de reglementări și de activități instituționalizate elaborate și, respectiv, desfășurate pentru asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă. [ Mai mult... ] 

Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
    Din modul în care s-a produs accidentul de muncă rezultă în general și obligațiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă ce au fost încălcate de angajator sau angajat, astfel încât, în cele mai multe cazuri, nu este necesar ca reclamantul să probeze și fapta angajatorului, culpa acestuia și legătura de cauzalitate cu producerea rezultatului, mai ales că obligațiile legale stabilite în sarcina angajatorului în art. 175-178 și art. 180-181 Codul muncii, Capitolul III din Legea nr. 319/2006, sunt formulate cu un grad mare de generalitate, fiind suficient ca cel puțin oobligație să fie încălcată, indiferent de culpa angajatului. [ Mai mult... ] 

Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
    Din modul în care s-a produs accidentul de muncă rezultă în general și obligațiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă ce au fost încălcate de angajator sau angajat, astfel încât, în cele mai multe cazuri, nu este necesar ca reclamantul să probeze și fapta angajatorului, culpa acestuia și legătura de cauzalitate cu producerea rezultatului, mai ales că obligațiile legale stabilite în sarcina angajatorului în art. 175-178 și art. 180-181 Codul muncii, Capitolul III din Legea nr. 319/2006, sunt formulate cu un grad mare de generalitate, fiind suficient ca cel puțin oobligație să fie încălcată, indiferent de culpa angajatului. [ Mai mult... ] 

Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
    Din modul în care s-a produs accidentul de muncă rezultă în general și obligațiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă ce au fost încălcate de angajator sau angajat, astfel încât, în cele mai multe cazuri, nu este necesar ca reclamantul să probeze și fapta angajatorului, culpa acestuia și legătura de cauzalitate cu producerea rezultatului, mai ales că obligațiile legale stabilite în sarcina angajatorului în art. 175-178 și art. 180-181 Codul muncii, Capitolul III din Legea nr. 319/2006, sunt formulate cu un grad mare de generalitate, fiind suficient ca cel puțin oobligație să fie încălcată, indiferent de culpa angajatului. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Muncii:
Dispoziții generale
Contractul individual de muncă
Timpul de muncă și timpul de odihnă
Salarizarea
Sănătatea și securitatea în muncă
Formarea profesională
Dialogul social
Contractele colective de muncă
Conflictele de muncă
Inspecția Muncii
Răspunderea juridică
Jurisdicția muncii
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
Reguli generale privind sănătatea și securitatea în muncă a salariaților
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Respingere sesizare. Interpretare și aplicare a prevederilor H.G. nr. 1.025/2003, prin stabilirea dacă este admisibilă constatarea, pe cale judiciară, a prestării muncii în condiții speciale în cazul în care la nivelul angajatorului s-a efectuat procedura prealabilă conform prevederilor H.G. nr. 1.025/2003, însă aceasta nu a vizat meseria/funcția exercitată de reclamant
Prietenii contabilității - Bazele contabilității nr. 33/2019
Câteva considerații privind răspunderea celor care reprezintă interesele salariaților în raporturile colective de muncă
21. Concedierea salariatului pentru inaptitudine psihologică. Contract individual de muncă la domiciliu
Dorința de putere a hărțuitorului: numitor comun pentru hărțuirea morală și hărțuirea sexuală la locul de muncă
Câteva considerații privind necesitatea incriminării fenomenului de mobbing în legislația românească a muncii
Concediere pentru inaptitudine profesională. Ce se înțelege prin "data constatării cauzei concedierii" pentru inaptitudine profesională, în sensul art. 62 alin. (1) C. mun./Dismissal for professional unfitness. What is meant by "the date of establishing the cause of dismissal" for professional unfitness, for the purpose of Art. 62 para. (1) of the Labour Code
Considerații referitoare la rolul sindicatelor și al reprezentanților angajaților în desfășurarea raporturilor de muncă
Propuneri de flexibilizare, în continuare, a reglementărilor din codul muncii referitoare la raporturile de muncă
Doctrină:
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
Dreptul muncii, ediția 1
;
se încarcă...