Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului | Codul Muncii

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
SECȚIUNEA a 2 a Concedierea SECȚIUNEA a 4 a Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului

TITLUL II Contractul individual de muncă - CAPITOLUL V Încetarea contractului individual de muncă -
SECȚIUNEA a 3-a

Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului

Art. 61. - Practică judiciară (136), Reviste (16), Doctrină (1), Comentarii expert (3), Referințe în cărți (2)

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: Practică judiciară (1), Reviste (1)

a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară; Jurisprudență (17), Practică judiciară (108), Reviste (32), Doctrină (3), Comentarii expert (7)

b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Practică judiciară (6), Reviste (5), Referințe în cărți (1)

c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (19), Reviste (20), Doctrină (2), Comentarii expert (2)

d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. Jurisprudență (5), Practică judiciară (32), Reviste (29), Doctrină (2), Comentarii expert (2)

Art. 62. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (29), Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (3), Referințe în cărți (1)

(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) -d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Jurisprudență (2), Practică judiciară (13), Doctrină (1)

(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252. Jurisprudență (1), Practică judiciară (21), Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă. Jurisprudență (2), Practică judiciară (36), Reviste (4), Doctrină (1), Modele (1)

Art. 63. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (19), Reviste (2), Doctrină (2), Comentarii expert (4)

(1) Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod. Jurisprudență (2), Practică judiciară (8), Reviste (1), Doctrină (2)

(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern. Jurisprudență (2), Practică judiciară (11), Reviste (4), Doctrină (1)

Art. 64. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (58), Reviste (16), Doctrină (1), Comentarii expert (4), Referințe în cărți (1)

(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii. Jurisprudență (1), Practică judiciară (28), Reviste (5), Doctrină (2), Comentarii expert (12)

(2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii. Practică judiciară (15), Reviste (1)

(3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit. Jurisprudență (1), Practică judiciară (6), Reviste (3), Comentarii expert (1)

(4) În cazul în care salariatul nu își manifestă consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și după notificarea cazului către agenția teritorială de ocupare a forței de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului. Practică judiciară (9), Reviste (1), Comentarii expert (1)

(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz. Practică judiciară (3)

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...