Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 268/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale art. 89-96 din Legea învățământului nr. 84/1995

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 302 din 03 mai 2011.

În vigoare de la 03 mai 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskâs Valentin Zoltân - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale art. 89-96 din Legea învățământului nr. 84/1995, excepție ridicată de Uniunea „Fundația Augusta" din Timișoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2011 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2011.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3 063/30/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale art. 89-96 din Legea învățământului nr. 84/1995.

Excepția a fost ridicată de Uniunea „Fundația Augusta" din Timișoara cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate, întrucât stabilesc puteri nelimitate senatului universității și conferă o independență, o desprindere structurală a universității de însăși structura asociativă care a creat-o. Argumentând aceste susțineri, arată că Universitatea „Tibiscus" din Timișoara a fost înființată de Uniunea „Fundația Augusta" și apoi a fost acreditată prin Legea nr. 484/2002 privind înființarea Universității „Tibiscus" din Timișoara. Faptul că această lege dispune „înființarea" universității ca persoană juridică de drept privat nu poate avea ca efect negarea faptului că patrimoniul acesteia aparține totuși Uniunii „Fundația Augusta". A nu da eficiență elementului privat al universității particulare, adică a nu recunoaște fondatorilor dreptul de a participa la conducerea acestei instituții private, înseamnă o golire de conținut a normelor care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că atât timp cât universitățile sunt instituții de învățământ de sine stătătoare este firesc să își stabilească organe de conducere proprii, care să fie alese prin vot secret, potrivit Cartei universitare.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 67:

"

Structurile de conducere în instituția de învățământ superior sunt: senatul universitar, consiliul facultății, consiliul colegiului, consiliul departamentului și biroul catedrei. Prin Carta universitară se pot înființa și alte organisme colective specializate.";

- Art. 68:

"

(1) Instituția de învățământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector. Fiecare facultate din structura instituției desemnează reprezentanți în senatul universitar, cadre didactice, cercetători și studenți, potrivit legii și Cartei universitare. Decanii facultăților, directorii de departamente și de colegii, direct subordonate instituției de învățământ superior, fac parte de drept din senatul universitar. La ședințele senatului universitar pot participa, ca invitați ai biroului acestuia, reprezentanți ai sindicatelor din instituția respectivă, precum și orice altă persoană din instituție sau din afara acesteia.

(2) Conducerea operativă a instituției de învățământ superior este asigurată de biroul senatului universitar, alcătuit din rector, în calitate de președinte, prorector/prorectori, secretar științific, director general administrativ și dintr-un reprezentant al studenților sau al organizațiilor studențești legal constituite la nivel de institut, membru al senatului. Membrii biroului senatului universitar, cu excepția directorului general administrativ, sunt aleși pe funcții de senatul universitar. Rectorul poate invita la ședința biroului decani, reprezentanți ai sindicatelor și ai asociațiilor studențești sau orice altă persoană din instituție sau din afara acesteia. Prin Carta universitară, senatul universitar poate include în biroul său decani sau directori de departamente ori de colegii."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. 89-96 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, dispoziții care reglementează „Autonomia universitară".

Autorul excepției consideră că aceste texte de le sunt contrare dispozițiilor art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 84/1995 au fost abrogate prin art. 361 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

Analizând criticile de neconstituționalitatea formulate, Curtea constată că acestea priveau dispozițiile care reglementau conducerea instituției de învățământ superior, respectiv conținutul autonomiei universitare.

Reglementând aceste materii, Legea nr. 1/2011 prevede în art. 207 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) că structurile de conducere ale universității sunt senatul universitar și consiliul de administrație, iar funcțiile de conducere la nivelul universității sunt rectorul, prorectorii și directorul general administrativ.

Dispozițiile art. 208 din aceeași lege stabilesc că senatul universitar este compus din "75% personal didactic și de cercetare și din 25% reprezentanți ai studenților. Toți membrii senatului universitar, fără excepție, vor fi stabiliți prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenților. Fiecare facultate va avea reprezentanți în senatul universitar, pe cote-părți de reprezentare stipulate în Carta universitară. În cazul universităților confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului și specificului dogmatic și canonic al cultului fondator.

(2) Senatul universitar își alege, prin vot secret, un președinte care conduce ședințele senatului universitar și reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.

(3) Senatul universitar stabilește comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a instituției de învățământ superior și a consiliului de administrație. Rapoartele de monitorizare și de control sunt prezentate periodic și discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluțiilor senatului universitar".

În ceea ce privește rectorul, numirea acestuia, potrivit art. 209 din Legea nr. 1/2011, se face fie pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar, fie prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din cadrul universității și al reprezentanților studenților din senatul universitar și din consiliile facultăților. Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Prorectorii sunt numiți de rector, așa cum se arată în art. 211 alin. (2) din legea amintită.

În ceea ce privește autonomia universitară, art. 123 alin. (2)-(4) din Legea nr. 1/2011 prevede că:

"

(2) Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanță strictă cu legislația în vigoare.

(4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiția asumării răspunderii publice."

Analizând aceste dispoziții de lege, Curtea constată că noua reglementare nu conferă fondatorilor un rol sporit în activitatea senatului universității. Este adevărat că art. 123 alin. (7) prevede necesitatea acordului fondatorului la stabilirea structurilor și funcțiilor de conducere ale universităților particulare și confesionale, a atribuțiilor, modului de constituire, precum și a altor considerente legate de statutul acestora, însă acesta nu are decât valoarea unui aviz consultativ.

Această soluție corespunde însă concepției instanței de contencios constituțional care, prin Decizia nr. 731 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, reținea că: „Fără a nega fundamentul economic al universităților particulare, proprietatea privată a acestora, înființate prin lege, fără scop patrimonial și cu afectațiune specială, [...] acest fundament nu poate constitui și fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferite de cea consacrată de art. 32 alin. (6) din Constituție."

Spre deosebire de reglementarea anterioară, Legea nr. 1/2011 prevede însă un rol important al fondatorilor în ceea ce privește consiliul de administrație, cea de-a doua structură de conducere a unversităților, alături de senat. Astfel, potrivit art. 211 alin. (7) din aceeași lege: „Consiliul de administrație al universităților particulare este numit de către fondatori." Tot din cuprinsul Legii nr. 1/2011, în art. 213 alin. (13) lit. e) reiese competența fondatorilor de a stabili plafoanele financiare. Prin urmare, în noua reglementare, fondatorii dobândesc un rol important în conducerea universităților, rol ce corespunde aportului financiar pe care aceștia îl au la înființarea și desfășurarea activității acestor instituții și care nu afectează autonomia universitară, așa cum, în spiritul Constituției, a fost aceasta reglementată de lege.

În aceste condiții, Curtea, constatând că noua reglementare a conducerii unversităților instituie o nouă concepție legislativă în care conducerea universităților este asigurată nu doar de către senatul universitar, dar și de către consiliul de administrație la a cărui constituire fondatorii joacă un rol important, apreciază că soluția legislativă criticată nu a mai fost păstrată, astfel că excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale art. 89-96 din Legea învățământului nr. 84/1995, excepție ridicată de Uniunea „Fundația Augusta" din Timișoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTlN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...