Ministerul Sănătății - MS

Ghidul pentru diagnosticul și tratamentul hiperparatiroidismului primar din 18.10.2010

Modificări (...), Referințe (1)

În vigoare de la 30 noiembrie 2010

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  

DEFINIȚIE: Hiperparatiroidismul primar (HPTH) este un sindrom caracterizat prin hipersecreția de PTH în absența stimulării antecedente prin hipocalcemie.

DIAGNOSTIC:

- Hipercalcemie/calcemii >= 10 mg/dl, repetat de 2 ori

- Parathormon seric crescut (pentru standard maxim - se va calcula limita superioară a normalului la pacienții români cu concentrații optime de vitamina D)

PREVALENȚA: HPTH este a treia endocrinopatie ca frecvență, după diabetul zaharat și disfuncțiile tiroidiene. Prevalența sa în Europa este estimată la aproximativ 3/1000 în populația generală și 21/1000 la femeile în postmenopauză.

În ultimii ani profilul clinic s-a modificat, boala simptomatică (semne și simptome de hipercalcemie, litiază renală, osteitis fibrosa chistica, sindrom neuro-muscular) fiind înlocuită de forma asimptomatică, în care aceste manifestări specifice lipsesc, fiind prezent numai tabloul biochimic și hormonal.

ETIOLOGIE:

- adenom solitar - 80%. Adenomul paratiroidian este o colecție de celule principale înconjurată de o margine de țesut normal.

- hiperplazia celor patru glande paratiroide - 15-20%; poate fi sporadică sau o componentă a sindroamelor de neoplazie endocrină multiplă I și II.

- carcinom paratiroidian - < 1%. Ca și în cazul altor malignități endocrine, prezența mitozelor, a invaziei capsulare și vasculare nu sunt decisive pentru diagnostic, certitudinea fiind dată de prezența metastazelor.

FORME CLINICE

1. HIPERPARATIROIDISMUL PRIMAR CLASIC

În urmă cu câteva decenii hiperparatiroidismul primar era considerat o boală rară dar cu morbiditate și mortalitate semnificative, ce afecta mai ales scheletul și rinichiul.

Afectarea osoasă clasică se numește osteitis fibrosa chistica și este consecința creșterii generalizate a rezorbției osoase osteoclastice asociată cu transformarea fibrovasculară a măduvei osoase și creșterea activității osteoblastice.

Aspectele radiografice includ:

- demineralizarea generalizată a osului cu îngroșarea paternului trabecular; rezorbția subperiostală caracteristică, mai adesea evidentă la falangele mâinii, care poate progresa până la rezorbția corticală;

- chistele osoase, de obicei multiple, situate în regiunea medulară centrală a diafizelor metacarpienelor, coaste sau pelvis și care respectă periostul;

- ostoclastoame sau "tumori brune" alcătuite din osteoclaste multinucleate ("celule gigante") celule stromale și matrice, localizate frecvent la nivelul mandibulei, oaselor lungi și coastelor și fracturi patologice.

- Craniul prezintă leziuni osteolitice mici care realizează aspectul de "sare și piper" sau "craniu mâncat de molii".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...