Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 621/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) și (21), precum și ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05 decembrie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-MayaTeodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală și de Judecătoria Sectorului 3 București, din oficiu, în dosarele nr. 27.877/303/2015 și, respectiv, nr. 33.147/301/2015 și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.617D/2015 și nr. 1.668D/2015.

2. Conexarea cauzelor și dezbaterile inițiale au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Cosmin Grancea, în ședință nepublică, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016. La această dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor, în ședință publică, pentru data de 20 septembrie 2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea nr. 382 din 30 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 27.877/303/2015, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București de "obținere date comunicări electronice - art. 152 Cod procedură penală".

4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 33.147/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București privind autorizarea solicitării de la operatorii de telefonie mobilă a datelor de identificare a echipamentului, datelor de trafic și datelor de localizare într-o cauză penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din analiza dispozițiilor Legii nr. 235/2015 rezultă că aceasta vizează prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice, astfel încât toate garanțiile privind protecția vieții private enunțate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 440/2014, precum și garanțiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie respectate de legiuitor. În ceea ce privește activitatea automatizată prealabilă de reținere a datelor, se arată că, potrivit pct. 2 din Legea nr. 235/2015, datele de trafic referitoare la abonați și utilizatori, prelucrate și stocate de către furnizorul unei rețele publice de comunicații electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicații electronice destinat publicului trebuie să fie șterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării. Rezultă, așadar, posibilitatea reținerii datelor care nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări și cu privire la care consumatorul nu și-a exprimat acordul pe o perioadă de 3 ani fără existența unor condiții suplimentare. Față de modalitatea în care au fost definite în cuprinsul Legii nr. 235/2015 datele de identificare, de trafic și de localizare, se apreciază că dispozițiile legii criticate, care permit reținerea, obținerea unor asemenea date și utilizarea lor, reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată a persoanei, astfel cum acesta este reglementat de art. 26 din Constituție și deart. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instanța de judecată apreciază că este irelevantă distincția între obligația de a reține datele și posibilitatea de a reține datele.

6. Se mai arată că noua reglementare dă posibilitatea organelor judiciare de accesare și utilizare a datelor de trafic, datelor de identificare și datelor de localizare, date prelucrate de către furnizori pentru facturare, plăți pentru interconectare ori în alte situații comerciale, care intră în sfera noțiunii de viață privată și sunt de natură a prejudicia manifestarea liberă a dreptului de comunicare sau la exprimare, fără instituirea unor garanții suplimentare care să justifice ingerința în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituție. Legea nr. 235/2015 nu aduce nicio corecție sub acest aspect, în sensul celor reținute în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale a României. În plus, dacă prin Legea nr. 82/2012, constatată ca fiind neconstituțională, datele puteau fi reținute numai pentru o perioadă de 6 luni, în actuala reglementare durata este extinsă la 3 ani, fiind instituit un standard inferior de protecție a dreptului la viață privată. Mai mult, în măsura în care Legea nr. 82/2012 a fost declarată neconstituțională, dispozițiile art. 152 din Codul de procedură penală rămân fără aplicabilitate practică, iar Legea nr. 235/2015 nu reprezintă o lege privind reținerea datelor, nu este menținută nici măcar garanția unei protecții eficiente și efective a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum și împotriva oricărei utilizări ilicite a acestor date, printr-un control al unei instanțe judecătorești. Astfel, deși dispozițiile art. 121 din Legea nr. 235/2015 prevăd obligația obținerii unei autorizări prealabile a judecătorului stabilit potrivit legii pentru furnizarea datelor, dispozițiile actului normativ nu prevăd condițiile ce trebuie analizate, situațiile în care poate fi autorizată o asemenea măsură, devenind astfel un control pur formal, care nu este de natură a oferi o garanție efectivă.

7. Prin urmare, față de modificările aduse prin Legea nr. 235/2015, se consideră că legea nu oferă garanțiile necesare protecției dreptului la viață intimă, familială și privată, a secretului corespondenței și a libertății de exprimare ale persoanelor ale căror date stocate sunt accesate. Este adusă astfel atingere și caracterului definitiv și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu adresele nr. 5/6.353/2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 170 din 8 ianuarie 2016, și nr. 5/5.554/2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 198 din 8 ianuarie 2016, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Arată că modificările și completările aduseLegii nr. 506/2004 prin Legea nr. 235/2015 constau în definirea datelor tehnice ce permit individualizarea echipamentelor utilizate de furnizorii de servicii și rețele publice de comunicații electronice și statuează garanțiile, respectiv introducerea obligației de obținere a aprobării judecătorului competent anterior accesării respectivelor date de orice autorități și instituții publice. Se precizează că respectivele date sunt deținute de furnizori în scopul facturării și prevenirii unor litigii comerciale, iar acestor furnizori nu le sunt create obligații suplimentare. Astfel, prin Legea nr. 235/2015 au fost introduse garanții noi în cuprinsul Legii nr. 506/2004 pentru a proteja dreptul la viață intimă, familială și privată, având în vedere că acest act normativ stabilește condițiile în care furnizorii prelucrează anumite categorii de date cu caracter personal din domeniul comunicațiilor electronice, după cum urmează: accesarea datelor poate fi realizată într-un cadru precis delimitat, de către instanța de judecată sau cu autorizarea prealabilă a judecătorului; pentru asigurarea integrității datelor și pentru stabilirea trasabilității acestora atunci când sunt transmise în format electronic, solicitările, respectiv răspunsurile, se semnează cu semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.

11. S-a avut în vedere introducerea unei noi noțiuni, respectiv cea de "date de identificare a echipamentului", precum și definirea acesteia; prin această nouă sintagmă s-a urmărit un plus de claritate în ceea ce privește diferența dintre datele de trafic imperios necesare bunei desfășurări a activității specifice a furnizorilor de servicii de comunicații electronice (aceea de identificare a echipamentului care deservește o comunicație la un moment dat) și acele echipamente tehnice corespunzătoare terminalului utilizatorului (care permit localizarea utilizatorului serviciului de comunicații - coordonate GPS). Aceste date există și sunt prezente în sistemele de comunicații, fiind folosite de operatori inclusiv în rezolvarea litigiilor referitoare la buna funcționare a serviciilor oferite și corecta facturare a acestora.

12. Pentru a evita confuziile în ceea ce privește momentul ștergerii datelor deținute de furnizori în cadrul activității lor a fost reglementat un termen în sensul că datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare nu fac obiectul ștergerii sau anonimizării de către furnizori, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată. Menționează că, în conformitate cu legislația privind protecția datelor cu caracter personal, prinart. 3 al Legii nr. 506/2004, furnizorul unui serviciu de comunicații electronice destinat publicului are obligația de a lua măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea asigurării securității prelucrării datelor cu caracter personal stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale ori ilicite, împotriva pierderii sau deteriorării accidentale și împotriva stocării, prelucrării, accesării ori divulgării ilicite, precum și de a asigura punerea în aplicare a politicii de securitate elaborate de furnizor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Față de măsurile luate de furnizorii de comunicații electronice, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal poate audita aceste măsuri și poate emite recomandări cu privire la cele mai bune practici privind nivelul de securitate care trebuie atins de aceste măsuri.

13. În consecință, se apreciază că măsurile nou introduse prin Legea nr. 506/2004 oferă o protecție eficientă a datelor față de riscurile de abuz sau de utilizări ilicite, fiind pe deplin asigurat controlul respectării cerințelor privind protecția și securitatea datelor personale. Accesul autorităților naționale la datele stocate este condiționat de controlul prealabil efectuat de către o instanță judecătorească, fiind îndeplinite cerințele de protecție a datelor care decurg dinart. 26 coroborat cu art. 53 din Constituție, precum și cu art. 7 și 8 din Carta Drepturilor Fundamentale și respectându-se principiul proporționalității între măsurile luate și interesul public ocrotit.

14. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.668D/2016, cu Adresa nr. 16.246 din 22 decembrie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.230 din 24 decembrie 2015, prin care apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale.

15. Arată că, din analiza dispozițiilor actului normativ, se constată că acesta cuprinde reglementări privind accesul autorităților la datele reținute de furnizorii de rețele publice pentru investigațiile privind combaterea infracțiunilor, deși scopul exclusiv al prelucrării datelor, potrivit Legii nr. 506/2004, este utilizarea datelor reținute de către furnizori pentru facturare. Raportat la accesul autorităților la datele reținute de furnizorii de rețele publice pentru investigațiile privind combaterea infracțiunilor, se remarcă faptul că Legea nr. 235/2015 vine în contradicție cu actualele prevederi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 506/2004, unde se precizează că această lege nu se aplică în activitatea din domeniul apărării naționale și securității naționale, nici în cadrul activității de combatere a infracțiunilor și de menținere a ordinii publice și nici în cadrul altor activități în domeniul dreptului penal. De asemenea, legea criticată nu stabilește sfera infracțiunilor care ar justifica solicitarea accesului la date, raportat la cele reținute de Curtea Constituțională în paragraful 49 al Deciziei nr. 440/2014, precum și la dispozițiile art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, normele legale nu sunt clare și previzibile, pentru a respecta cerințele de necesitate și proporționalitate stabilite de Legea fundamentală și pentru a evita apariția unor situații de abuz al autorităților.

16. Totodată, menționează că Legea nr. 677/2001, care completează dispozițiile Legii nr. 506/2004, se aplică atât sistemelor de evidență automatizată, cât și celor constituite pe hârtie. Or, art. 121 alin. (3) din Legea nr. 506/2004, introdus prin Legea nr. 235/2015, instituie condiții numai în ce privește solicitările și răspunsurile în format electronic, fiind omisă stabilirea condițiilor care trebuie respectate atunci când sunt pe suport de hârtie. De asemenea, răspunderea pentru integritatea și securitatea datelor revine numai persoanelor care certifică datele sub semnătură electronică. Or, obligațiile privind asigurarea confidențialității și securității datelor furnizate revin tuturor entităților/utilizatorilor care au acces la acestea.

17. Referitor la durata păstrării datelor, se arată că stocarea acestora pentru o perioadă de 3 ani, fără să prevadă criterii obiective de limitare a păstrării datelor la strictul necesar și fără a distinge între categoriile de date în funcție de utilitatea lor, pentru realizarea obiectivului urmărit sau în funcție de persoanele vizate, nu garantează protecția dreptului la viață intimă, familială și privată. Or, în materia drepturilor personale, regula unanim recunoscută este aceea a garantării și respectării acestor drepturi, respectiv a confidențialității, statul având, în acest sens, obligații majoritar negative, de abținere, prin care să fie evitată, pe cât posibil, ingerința sa în exercițiul dreptului sau al libertății.

18. În concluzie, Legea nr. 235/2015 nu conține o serie de garanții necesare protecției dreptului la viață intimă, familială și privată, aducându-se atingere și caracterului definitiv și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile și notele scrise ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea nr. 235/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 octombrie 2015. Având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate, precum și faptul că normele criticate sunt ale unei legi formale de modificare și completare a legii de bază, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) și (21), precum și art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 235/2015, având următorul cuprins:

- art. 2 alin. (1) lit. b1) : "(1) În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează: [...] b1) date de identificare a echipamentului - date tehnice ale furnizorilor de servicii de comunicații destinate publicului și ale furnizorului de rețele publice de comunicații electronice, care permit identificarea amplasamentului echipamentelor de comunicații ale acestora, prelucrate în scopul transmiterii unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice sau în scopul facturării contravalorii acestei operațiuni.";

- art. 5 alin. (1) și (21): "(1) Datele de trafic referitoare la abonați și la utilizatori, prelucrate și stocate de către furnizorul unei rețele publice de comunicații electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicații electronice destinat publicului, trebuie să fie șterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (2), (3) și (5). [...] (21) Prelucrarea datelor de trafic efectuată în scopul stabilirii obligațiilor contractuale ce privesc abonații serviciilor de comunicații cu plata în avans este permisă până la împlinirea unui termen de 3 ani de la data efectuării comunicării."

- art. 121:

"

(1) La solicitarea instanțelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului și furnizorii de rețele publice de comunicații electronice pun la dispoziția acestora, de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(2) Solicitările privind datele prevăzute la alin. (1), formulate de către organele de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, sunt supuse dispozițiilor art. 14, 15 și art. 17 - 23 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată.

(3) Solicitările, respectiv răspunsurile, dacă sunt transmise în format electronic, se semnează cu semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde, potrivit legii, pentru integritatea și securitatea acestor date.

(4) Solicitările prevăzute la alin. (1) se procesează în condiții de confidențialitate.

(5) Datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare solicitate conform alin. (1) nu fac obiectul ștergerii sau anonimizării de către furnizori, atunci când solicitarea formulată în temeiul alin. (1) este însoțită ori urmată de o notificare cu privire la necesitatea menținerii lor, în scopul identificării și conservării probelor sau indiciilor temeinice, în cadrul investigațiilor pentru combaterea infracțiunilor ori în domeniul apărării și securității naționale, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunțarea unei hotărâri definitive a instanței de judecată.

(6) Instanțele de judecată, organele de urmărire penală sau organele de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale notifică furnizorilor încetarea motivelor care au stat la baza solicitării ori, după caz, pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive."

22. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 26 - Viața intimă, familială și privată și art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate și procedând mai întâi la verificarea întrunirii condițiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea constată că obiectul cauzelor în care instanțele de judecată au invocat, din oficiu, neconstituționalitatea Legii nr. 235/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice îl constituie cereri ale Ministerului Public de autorizare a obținerii de la operatori de telefonie mobilă a datelor de trafic, de identificare a echipamentului și a datelor de localizare pentru o serie de posturi telefonice, întemeiate pe art. 152 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 121 din Legea nr. 506/2004.

24. Or, excepția de neconstituționalitate are ca obiect atât aceste din urmă prevederi legale, care reglementează accesul la datele în discuție, respectiv obligațiile furnizorilor de a le pune la dispoziția autorităților, și care constituie chiar temeiul cererilor de chemare în judecată, cât și prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) și alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă, în esență, la stocarea și prelucrarea datelor mai sus menționate.

25. Examinând incidența, din această perspectivă, a cauzei de inadmisibilitate care privește lipsa legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, consacrată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea amintește condițiile desprinse în jurisprudența sa din interpretarea acestui text legal. Astfel, existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea și Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).

26. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența sa, și constatând că obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate îl constituie numai autorizarea accesului la datele de trafic, de identificare a echipamentului și de localizare, Curtea reține că prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) și art. 5 alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă la reținerea și prelucrarea acestor categorii de date, nu sunt incidente în cauză. Astfel fiind, excepția de neconstituționalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă.

27. Cât privește dispozițiile art. 121 din Legea nr. 506/2004, Curtea constată că sunt aplicabile în cauzele deduse judecății, constituind, alături de cele ale art. 152 din Codul de procedură penală, temeiul cererilor formulate de Ministerul Public. Și în privința acestora este însă incidentă aceeași cauză de inadmisibilitate, întrucât lipsește condiția interesului procesual, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității lor. Aceasta întrucât instanțele de judecată, prin încheierile pronunțate, au procedat atât la sesizarea din oficiu a Curții Constituționale, cât și la respingerea cererilor de acces la date. Ca urmare, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar mai produce niciun efect în aceste cauze. Or, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că "autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane" (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu și cauzelor în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nicio consecință, câtă vreme cererile de acces la date au fost respinse. În această situație particulară, dată de specificul cauzelor în care prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată, examinarea constituționalității normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate într-un control abstract. Astfel fiind, și excepția de neconstituționalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă.

28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) și (21), precum și ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală și de Judecătoria Sectorului 3 București, din oficiu, în dosarele nr. 27.877/303/2015 și, respectiv, nr. 33.147/301/2015.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...