Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 688/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ion Pană, reprezentantul acționarilor Băncii Internaționale a Religiilor - S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin avocatul Vasilica Coroiu, cu împuternicire la dosar, RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., prin avocatul Simona Maria Miloș, cu împuternicire la dosar, și Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, prin consilierul juridic Carmen Lazăr, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții faptul că autorul excepției, prin împuternicit, a depus la dosarul cauzei materiale documentare pentru susținerea excepției. De asemenea, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției, iar Consiliul de administrație al Băncii Internaționale a Religiilor - S.A. a depus note scrise pentru admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul RVA Insolvency Specialists S.P.R.L. arată că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu obiectul cauzei. Solicită respingerea excepției ca fiind neîntemeiată și depune note scrise în acest sens.

Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar solicită respingerea excepției, pentru motivele depuse la dosarul Curții.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 133.01/3/2000, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Pană, reprezentantul acționarilor Băncii Internaționale a Religiilor - S.A., într-o cauză comercială ce are ca obiect procedura falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instanța de judecată nu s-a supus prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, făcând posibilă situația ca o societate profesională nedesemnată legal să efectueze acte și proceduri de lichidare a patrimoniului Băncii Internaționale a Religiilor, fără ca aceasta să aibă competența legală de a efectua astfel de operațiuni. Consideră că dispozițiile art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât portofoliul de dosare ce se transmite de drept persoanelor fizice sau societății civile profesionale cu răspundere limitată nou-înființate (SPRL) ori întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată (IPURL) are la bază emiterea unor hotărâri judecătorești de numire a lichidatorului de către judecătorul-sindic, anumite persoane, fizice sau juridice, substituindu-se judecătorului și hotărârii acestuia. Apreciază că "legiuitorul nu avea competența de a avea vreo imixtiune în ceea ce privește activitatea judecătorească". Arată că transferul dosarelor echivalează cu un transfer al hotărârilor judecătorești, fapt ce contravine prevederilor ~art. 126~ din Constituție, deoarece nu poate exista o ingerință a unei puteri sau a unei persoane în actul de justiție. Consideră că, în cazul în care societatea instituită inițial ca lichidator în cauză s-ar fi transformat, conform legii, în societate profesională, ar fi avut calitatea de succesoare în drepturi și obligații și nu s-ar fi impus numirea unui alt lichidator. Prin hotărâre, în conformitate cu dispozițiile legale, judecătorul-sindic trebuie să numească în cauză un alt lichidator. Arată că efectuarea procedurii de lichidare de către o persoană necompetentă atrage nulitatea tuturor actelor întocmite de către aceasta, având drept consecință prejudicierea gravă a intereselor creditorilor și acționarilor, astfel încât textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut în cuprinsul art. 6 din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, autorul arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât toți cetățenii ar trebui să se bucure de același tratament, în sensul suspendării cauzei, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât jurisprudența Curții se poate schimba. Consideră că legiuitorul a impus anumite pârghii de cenzură la dispoziția judecătorului, în locul Curții Constituționale. Arată că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece dreptul judecătorului-sindic de a respinge cererea de suspendare este conferit în mod discriminatoriu față de ceilalți magistrați ce nu au acest drept.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozițiile art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 sunt justificate de evitarea unor blocaje la instanțele de judecată în ceea ce privește dosarele aflate pe rol. În ceea ce privește prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 254/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 30 iulie 2007, rectificată prin Rectificarea din 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 13 septembrie 2007, și ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conținut:

- Art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006: "(3) Societățile comerciale de practicieni în reorganizare și lichidare își pot transmite întreg patrimoniul SPRL sau IPURL înființate conform prevederilor legale, fără lichidare. Portofoliul de dosare se transmite de drept cabinetelor individuale, în cazul practicienilor în insolvență persoane fizice, sau SPRL ori IPURL nou-înființate de către asociații acestora membri UNPIR, indiferent dacă societățile comerciale de practicieni în insolvență care îl dețineau sunt radiate sau își continuă activitatea, fără însă a mai avea în obiectul de activitate reorganizarea și lichidarea";

- Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: "(7) Prin derogare de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror constituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională. Suspendarea va privi doar cererile care au legătură directă cu reglementarea atacată."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești. De asemenea, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, în ceea ce privește critica autorului potrivit căreia instanța de judecată nu s-a supus prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și societatea instituită inițial ca lichidator în cauză nu s-a transformat, conform legii, în societate profesională, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii de către instanța de judecată, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, Curtea apreciază că textul criticat corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea acesteia, fără a leza în vreun fel rolul constituțional al instanțelor de judecată, în speță tribunalele, prin judecătorul-sindic, în soluționarea dosarelor având ca obiect procedura insolvenței instituțiilor de credit, astfel încât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție. De asemenea, textul nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la un recurs efectiv, prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 prin raportare la art. 20 din Constituție. Prin transmiterea portofoliului de dosare, prevăzută în cuprinsul textului criticat, nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferență de regim impusă în vederea împlinirii cu celeritate a procedurii insolvenței, existând posibilitatea efectivă pentru părți de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție. În considerarea angajamentelor asumate de autoritățile române în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, care au implicat identificarea și eliminarea cât mai rapidă, în mod necesar, anterior aderării, a tuturor aspectelor ce constituie obstacole în calea liberei circulații în spațiul comunitar a bunurilor, capitalurilor, serviciilor și persoanelor, s-a impus, cu stringență, adoptarea unui act normativ, în regim de urgență, pentru modificarea reglementării profesiei de practician de insolvență. Astfel, transmiterea portofoliului de dosare, ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, a fost justificată de necesitatea evitării creării unor blocaje în ceea ce privește dosarele aflate pe rolul instanțele de judecată. De altfel, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, fapt ce nu constituie o ingerință a puterii legiuitoare în activitatea judecătorească, astfel încât textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție. Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, s-a mai pronunțat, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reținut că, prin derogare de la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România. Astfel, prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Prin aceeași decizie s-a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Pentru aceste considerente, nu poate fi primită critica de neconstituționalitate a textului de lege criticat prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ion Pană, reprezentantul acționarilor Băncii Internaționale a Religiilor - S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...