Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 698/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy și Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 1.635/2009.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.345/175/2008, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy și Maria Marian într-o cauză având ca obiect anulare act.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea cuprinsă în art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 este neconstituțională, întrucât realizează discriminări între cetățeni în ceea ce privește comunicarea deciziilor și cu privire la exercitarea căilor de atac împotriva acestora. Astfel, arată că deciziile emise în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 sunt supuse controlului judecătoresc într-un termen de 30 de zile de la comunicare, fără a exista însă obligația ca acestea să fie comunicate și terților. Din acest punct de vedere, se consideră discriminați față de terțele persoane, chiriașii, pentru care este aplicabilă reglementarea cuprinsă de Legea nr. 10/2001, și unde, împotriva deciziilor emise în baza acestui act normativ, se aplică procedura de drept comun.

Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că, la examinarea constituționalității unui text de lege, nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile și dispozițiile Legii fundamentale. Totodată, arată că procedura și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt mai restrictive decât cele prevăzute de dreptul comun, fără a se aduce atingere, însă, principiului egalității în drepturi sau accesului liber la justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că principala critică a autorilor excepției se referă la o omisiune legislativă, or, în aceste condiții, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate de prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în fața legii și art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția, Curtea constată că autorii acesteia susțin neconstituționalitatea reglementării criticate, deoarece instituie un regim diferențiat în ceea ce privește posibilitatea atacării de către terțele persoane a deciziilor emise în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000. Astfel, aceștia consideră că prin procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ aceste persoane - terți față de actul administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept constituțional, și anume accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 1.635 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a reținut că, "potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, ca act normativ special în domeniul retrocedărilor pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În consecință, deciziile Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi atacate de către terți la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, aceștia având la dispoziție un termen de un an de la data luării la cunoștință în care să atace actul administrativ contestat."

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a considerat că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia norma legală criticată "instituie un regim diferențiat în ceea ce privește ocrotirea dreptului de proprietate al cetățenilor persoane fizice sau al persoanelor juridice de drept privat față de persoanele juridice beneficiare ale legislației reparatorii, prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, care creează un regim favorizant față de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare ale prevederilor Legii nr. 10/2001", întrucât dispozițiile legale în cauză se referă distinct la două categorii de persoane, aflate în situații juridice diferite.

De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy și Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...