Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 692/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 22 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Mircea Buta în Dosarul nr. 5.016/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 8.763D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 8.764-8.790D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borșa, Ștefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamaș, Mărioara Dandea, Ioan Tamaș, Nicolae Șuteu, Mihăilă Cibu, Ioan Bărbușiu, Nicolae Chirilă Borca, Ionița Albețel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Hațeganu, Adriana Mârza și, respectiv, Vasile Bișboacă în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr. 3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 și nr. 3.349/107/2008 ale aceleiași instanțe de judecată.

Se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu admiterea excepției de conexitate a dosarelor menționate.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.764-8.790D/2009 la Dosarul nr. 8.763D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, față de aspectele examinate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 594/2010, în prezentele cauze nu au fost aduse elemente noi.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 5, 9, 26 și 30 noiembrie 2009 și din 3 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr. 3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 și nr. 3.349/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Excepțiile au fost ridicate de Vasile Mircea Buta, Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borșa, Ștefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamaș, Mărioara Dandea, Ioan Tamaș, Nicolae Șuteu, Mihăilă Cibu, Ioan Bărbușiu, Nicolae Chirilă Borca, Ionița Albețel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Hațeganu, Adriana Mârza și, respectiv, de Vasile Bișboacă în cauze privind soluționarea unor recursuri formulate în acțiuni având ca obiect drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține că dispozițiile art. 287 din Codul muncii defavorizează angajatul în situația în care angajatorul nu depune în fața instanței înscrisurile necesare soluționării litigiului, deși se află în posesia acestora, astfel că instanța poate pronunța o soluție greșită, încălcându-se caracterul echitabil al procesului. De asemenea, este afectat și dreptul la apărare al angajatului dacă angajatorul nu depune probe până la prima zi de înfățișare, deoarece astfel "angajatul nu poate să propună probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege." Prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă sunt criticate sub aspectul încălcării principiului egalității și al dreptului la un proces echitabil. Astfel, partea care se află în recurs împotriva unei decizii date de tribunal în apel în temeiul art. 304 din același Cod nu poate cere examinarea cauzei decât sub anumite motive, pe când partea care se judecă în recurs în procedura prevăzută de art. 3041 poate invoca motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în acord cu principiul nediscriminării și cu dreptul la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare." De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, conform cărora: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Autorii excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în esență, cu aceeași motivare, și anume aceea referitoare la discriminarea și defavorizarea angajatorului în raport cu salariații, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepția, a reținut că dispozițiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, "salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe".

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, absența lui prelungind starea de conflict dintre angajat și angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine cât privește raporturile de muncă, afectând astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, fără a se limita la examinarea hotărârii pronunțate de prima instanță sub aspectul motivelor de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă.

Asupra dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanța constituțională s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reținând că " justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții."

În lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, cele statuate în deciziile indicate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Mircea Buta, Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borșa, Ștefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamaș, Mărioara Dandea, Ioan Tamaș, Nicolae Șuteu, Mihăilă Cibu, Ioan Bărbușiu, Nicolae Chirilă Borca, Ionița Albețel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Hațeganu, Adriana Mârza și, respectiv, Vasile Bișboacă în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr. 3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 și nr. 3.349/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...