Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 702/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 22 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Koket" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 7.953D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de autorul excepției. În legătură cu procedura de citare ce privește cealaltă parte, VRC Meatmed Ltd din Limassol - Republica Cipru, magistratul-asistent referă asupra faptului că aceasta și-a ales sediul procesual la un cabinet de avocatură, care între timp s-a mutat de la sediul indicat în dosar. În aceste condiții, dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra acestui aspect, consideră că se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 98 din Codul de procedură civilă din moment ce partea nu a încunoștințat Curtea Constituțională de noua adresă la care urmează a fi citată.

Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește partea VRC Meatmed Ltd din Limassol - Republica Cipru astfel încât procedura de citare se consideră a fi legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 7.964D/2009 și nr. 7.989D/2009, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate similară cu cea ridicată în Dosarul nr. 7.953D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere similitudinea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 și nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 și nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.313/89/2009, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Koket" - S.R.L. din Vaslui într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare formulate împotriva unei ordonanțe de plată.

Prin încheierile din 13 octombrie 2009, 14 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.839/4/2009 și nr. 3.495/1285/2009, Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Comercial Cluj au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul ei, respectiv art. 2, art. 5 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul ei, excepții ridicate de Societatea Comercială "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca și Societatea Comercială "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca în cauze având ca obiect soluționarea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 7.953D/2009, Societatea Comercială "Koket" - S.R.L. din Vaslui susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 permit instanței de judecată să soluționeze cauza fără a-și exercita obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditorului. Apărarea exercitată pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevăzută de dreptul comun, în condițiile în care mijloacele de probă nu sunt identice. În consecință, posibilitatea soluționării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse și a cererii în anulare formulată de debitor doar prin analizarea actelor și a explicațiilor date de către acesta, împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar și executarea acestui titlu încalcă dreptul constituțional la ocrotirea proprietății. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, decăderea debitorului din dreptul de a contesta creanța prin întâmpinare, soluționarea cererii în anulare de către aceeași instanță care a soluționat cererea de emitere a ordonanței de plată, imposibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de respingere a cererii în anulare sunt tot atâtea motive care demonstrează neconstituționalitatea actului normativ contestat.

În fine, este încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât respingerea cererii în anulare duce la imposibilitatea debitorului de a-și dovedi ulterior, pe calea unei acțiuni de drept comun, drepturile asupra fondului raporturilor juridice dintre părți.

În Dosarul nr. 7.964D/2009, Societatea Comercială "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca susține că, în cadrul procedurii reglementate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007, nu se poate administra un probatoriu complet și nu se pot face nici apărări de fond, iar debitorul este amenințat cu obținerea unui titlu executoriu de către creditor într-un termen foarte scurt și nerezonabil. Astfel, din punct de vedere procesual, debitorul este pus într-o situație vădit inferioară creditorului din moment ce debitorul este pus în situația de a nu se mai putea apăra.

Cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, se arată că acestea încalcă art. 21 alin. (1) și (3), precum și art. 124 alin. (2) din Constituție, întrucât transformă judecătorul cererii de emitere a ordonanței de plată într-o autoritate "care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se face orice verificare".

În Dosarul nr. 7.989D/2009, Societatea Comercială "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât cererea privind ordonanța de plată este analizată de instanță doar prin prisma susținerilor creditoarei, fără a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și fără a se da posibilitatea debitorului să își susțină, cu probe, punctul său de vedere. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, posibilitatea oferită instanței de judecată de a nu își exercita obligația de aflare a adevărului sau posibilitatea soluționării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de acesta sunt tot atâtea încălcări ale art. 21 alin. (3), ~art. 24~ și ~art. 44~ alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Vaslui - Secția civilă și Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Tribunalul Comercial Cluj, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate formulate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 7.964D/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, în timp ce, în celelalte dosare, nu a comunicatul punctul său de vedere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, precum și, punctual, prevederile art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007. Textele legale punctual criticate au următorul cuprins:

- Art. 2:

"

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:

a) creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență;

b) contractele încheiate între comercianți și consumatori.";

- Art. 5:

"

(1) Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(2) În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă.

(3) Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii.";

- Art. 7 alin. (1): "(1) Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată.";

- Art. 10:

"

(1) În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.

(2) Dacă debitorul recunoaște o parte a pretențiilor creditorului, instanța emite o ordonanță de plată parțială pentru suma ce corespunde părții necontestate a creanței, stabilind termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.

(4) Ordonanța de plată se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind caracterele statului român, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (2) privind legiferarea în domeniul procedurii de judecată și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat că "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Or, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluționarea pricinilor în primă instanță, are obligația de a încerca împăcarea părților. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunță, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanță prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanța de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța constatând că cererea este întemeiată".

II. De principiu, Curtea a statuat că, "în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție, [...] accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac". În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.

Aceste considerente sunt pe deplin valabile și în cauza de față, raportat la critica de neconstituționalitate potrivit căreia hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare nu este supusă recursului.

III. Prin Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, Curtea a constatat că " specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă, evident, o cale de atac împotriva ordonanței. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, într-adevăr, în măsura în care textul constituțional de referință folosește termenul generic de «căi de atac», fără a le identifica și a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel și recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constituționalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca în considerarea anumitor particularități să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.

O asemenea concluzie rezultă, de altfel, din chiar formula redacțională adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Pe de altă parte, Curtea constată că reglementarea acestei căi de atac constituie expresia aplicării în plan legislativ a garanției constituționale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în condițiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acțiune în pretenții prin care își poate valorifica dreptul, în virtutea egalității de arme care guvernează procesul civil, apare ca justă și echitabilă punerea la dispoziția debitorului a cererii în anularea ordonanței de plată."

IV. În materia căilor de atac, Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit cu titlu de principiu că o soluție legislativă ce prevede soluționarea, de către aceeași instanță, a căii de atac împotriva propriei sale hotărâri nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, cu condiția ca soluționarea cauzei să aparțină unor complete cu o compunere diferită (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006). Aceste considerente se aplică mutatis mutandis și prezentei cauze.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Koket" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, ale dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul ei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.839/4/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, și ale dispozițiilor art. 2, art. 5 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul ei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.495/1285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...