Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 681/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 22 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Su Ruxiang în Dosarul nr. 13.557/233/2009 al Judecătoriei Galați - Secția civilă, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 8.272D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba chineză, domnul Ioan Budura.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 8.273D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Xu Enchang în Dosarul nr. 13.553/233/2009 al aceleiași instanțe de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosarele celor două cauze note scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Președintele, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor strigate.

Președintele Curții, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.273D/2009 la Dosarul nr. 8.272D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției. Condițiile speciale impuse de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România se justifică prin obiectul acestei reglementări, și anume regimul juridic al străinilor care solicită o formă de protecție în România, astfel că nu se poate susține încălcarea accesului la justiție, drept ce, oricum, nu echivalează cu accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 29 octombrie 2009, pronunțate în Camera de Consiliu în dosarele nr. 13.557/233/2009 și nr. 13.553/233/2009, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepțiile au fost ridicate de Su Ruxiang și de Xu Enchang în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva unor decizii de respingere a cererilor de acordare a unei forme de protecție în România.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006, prin aceea că elimină dreptul la recurs împotriva sentinței de menținere a hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări, încalcă dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție.

Judecătoria Galați - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea de către legiuitor a unor căi de atac diferite pentru cele două situații reglementate de art. 81 din Legea nr. 122/2006 nu reprezintă o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici a dreptului la un recurs efectiv.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere prin care apreciază că dispozițiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituționale. Stabilirea caracterului irevocabil al hotărârii instanței prin care se menține hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări nu este incompatibilă cu prevederile constituționale care garantează accesul liber la justiție. Legiuitorul este abilitat să stabilească regulile de competență și procedură, iar în considerarea unor situații deosebite, cum ar fi, în cazul de față, soluționarea urgentă a unei anumite categorii de cereri formulate de o categorie specială de persoane, pot fi adoptate reglementări diferite. În plus, dublul grad de jurisdicție este prevăzut de ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar în materie penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu următorul conținut:

- Art. 81. - Hotărârea instanței de judecată: "(2) Hotărârea instanței prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă."

Dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. b), la care textul legal criticat face trimitere, prevăd următoarele:

"

(1) Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de 10 zile și pronunță o hotărâre motivată, prin care: (...)

b) menține hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text invocat prin raportare la art. 20 "Tratatele internaționale privind drepturile omului" și ale art. 21 "Accesul liber la justiție" din Constituție.

Analizând excepția, Curtea Constituțională constată că soluția juridică de principiu, reglementată de art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, este aceeași cu cea prevăzută de art. 21 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, act normativ abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 122/2006. Asupra acestui din urmă text, Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate și în această cauză, relevante în acest sens fiind Decizia nr. 445 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 13 octombrie 2005, sau Decizia nr. 364 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că textul de lege examinat nu contravine liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, reținând, în principiu, că "stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, atât în ceea ce privește termenele de soluționare a cererilor, cât și relativ la posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate".

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Su Ruxiang și Xu Enchang în dosarele nr. 13.557/233/2009 și nr. 13.553/233/2009 ale Judecătoriei Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...