Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 573/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de județul Covasna, prin consiliul județean, în Dosarul nr. 339/64/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.638D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008, excepție ridicată de orașul Băile Govora, prin primar, în Dosarul nr. 697/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 5.638D/2009 la Dosarul nr. 5.286D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorii excepțiilor.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 339/64/2009, și prin Încheierea din 17 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 697/46/2009, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare. Excepția a fost ridicată de județul Covasna, prin consiliul județean, și de orașul Băile Govora, prin primar, în cauze civile având ca obiect o acțiune în contencios administrativ, respectiv pretenții.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se arată, în acest sens, că prin reglementarea dispozițiilor criticate se aduce, implicit, o modificare a prevederilor art. 33 și art. 58 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ce schimbă regimul juridic aplicabil sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin instituirea unei obligații de regularizare a acestora în mod retroactiv. Se apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 sunt neconstituționale, în măsura în care se referă și la acele sume pentru care, în mod legal, înainte de adoptarea Ordonanței de urgență nr. 223/2008, s-au încheiat angajamente valabile, cu respectarea stării de drept existente la data încheierii lor. Autorul excepției consideră că, la momentul transmiterii, Guvernul României nu a prevăzut nicio sarcină, condiție, destinație sau termen în care sumele de bani puteau fi folosite, transmisiunea fiind pură și simplă. Consideră că, prin reglementarea criticată, Guvernul a impus autorului excepției o anumită conduită (obligativitatea folosirii banilor până la sfârșitul anului), ulterior nașterii raportului de drept, respectiv la data de 30 decembrie 2008.

Se arată că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) din Constituție, respectiv principiului constituțional al autonomiei locale, astfel cum acesta este reglementat de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. De asemenea, se apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 4 pct. 6 și art. 9 pct. 1 și pct. 4 din Carta europeană a autonomiei locale, precum și că, prin intervenția asupra cadrului legal existent [respectiv art. 9 din Legea nr. 215/2001 și art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (1) lit. b), art. 16 alin. (3) și alin. (4), art. 33 și art. 82 din Legea nr. 273/2006], se periclitează capacitatea administrativ-financiară a autorităților administrației publice locale de a satisface nevoile publice ale administraților. Se arată că obligația regularizării sumelor defalcate din TVA reprezintă o imixtiune a Guvernului în exercitarea de către consiliile județene a autonomiei locale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) și alin. (6) din Constituție, se consideră că, prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 223/2008, Guvernul s-a erijat în legiuitor, fără a justifica o urgență deosebită, precum și că sumele de bani retrase din bugetul local erau destinate cofinanțării proiectelor de infrastructură prevăzute în chiar preambulul ordonanței de urgență criticate.

Referitor la neconcordanța textului de lege criticat cu dispozițiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44, art. 120 și art. 135 din Constituție, se arată că, prin dispunerea reîntoarcerii sumelor de bani înapoi la transmițător (sume ce ieșiseră din patrimoniul statului și intraseră într-un patrimoniu autonom), Guvernul a dispus de un bun din patrimoniul altuia. Or, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile prevăzute de Constituție, dreptul de proprietate al orașului fiind recunoscut de lege și egal ocrotit cu cel aparținând oricărei persoane fizice sau juridice. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, arătându-se că nicio autoritate centrală nu poate priva autoritățile locale de bunuri care fac obiectul dreptului de proprietate, nu poate impune modalități de dispoziție, ca atribut al acestui drept, și nu poate priva ipso facto de proprietate o autoritate publică locală, în conformitate cu principiul constituțional al autonomiei locale. Se consideră că textul de lege criticat legiferează un transfer silit de proprietate, trecând sumele de bani din proprietatea privată a orașului în proprietatea publică a statului.

Se apreciază că legiuitorul ar fi trebuit să îndeplinească o minimă cerință de previzibilitate a normei, care să expună clar conduita subiecților de drept, lăsând loc interpretării de către instanța de judecată a sintagmei "sume neutilizate", în acest fel încălcându-se prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la previzibilitatea legii.

În ceea ce privește pretinsa încălcare de către textul de lege criticat a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, se arată că hotărârile de Guvern care au constituit temei juridic pentru transmiterea irevocabilă a sumelor de bani către autorul excepției, printr-un act administrativ, au fost abrogate de către art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008, modificându-se raporturile juridice create exclusiv în sfera Guvernului. Se consideră că nu are nicio relevanță faptul că ambele categorii de acte (ordonanța de urgență, respectiv hotărâri) au fost emise de către aceeași instituție, deoarece, în cazul ordonanței de urgență, Guvernul a acționat ca legiuitor excepțional, iar în cazul hotărârilor, acesta s-a manifestat ca putere executivă.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată în acest sens că dispozițiile de lege criticate contravin principiului neretroactivității legii civile, principiului securității raporturilor juridice și principiului descentralizării și autonomiei locale, în măsura în care aduc atingere obligațiilor asumate de autoritățile administrației publice locale în contractele încheiate cu terțe persoane, obligații pe care considerau că le pot onora din sumele avute la dispoziție în momentul încheierii acelor contracte. Apreciază că prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 pot genera, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, un climat general de incertitudine și nesiguranță juridică.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție. Arată, în acest sens, că sumele intrate în bugetul autorului excepției s-a dispus a fi restituite, fără să fi fost condiționate de utilizarea lor într-un anumit termen, deși nu s-a încălcat destinația stabilită, revocându-se hotărâri ale Guvernului intrate în circuitul civil și reglementându-se situații noi, cu efect retroactiv. Apreciază că, în cazul în care autorul excepției avea angajamente deja încheiate, dispozițiile criticate încalcă și dreptul de libertate economică, prevăzut în art. 45 din Constituție. În privința celorlalte critici de neconstituționalitate, instanța apreciază că excepția este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, precum și că prevederile art. 44 și art. 136 din Legea fundamentală nu au legătură cu soluționarea excepției invocate, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 reprezentând o derogare de la prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006. Apreciază că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 120 alin. (1) și nici art. 121 alin. (1) din Constituție, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 154 din 30 martie 2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 sunt constituționale. În acest sens arată că acestea nu conțin în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, nu aduc atingere art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) din Constituție și sunt în concordanță cu prevederile constituționale referitoare la obligativitatea motivării caracterului urgent al ordonanțelor de urgență, respectiv la domeniul de reglementare al acestora. Arată că celelalte dispoziții constituționale invocate nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins:

"

Art. 4. -

(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și alin. (5) referitor la respectarea Constituției și a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă, art. 120 privind principiile de bază ale administrației publice locale, art. 121 alin. (1) privind autoritățile comunale și orășenești și art. 135 referitor la economia României.

De asemenea, autorii excepției invocă încălcarea art. 4 pct. 6 privind întinderea autonomiei locale și art. 9 pct. 1 și 4 referitoare la resursele financiare ale autorităților administrației publice locale din Carta europeană a autonomiei locale, precum și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Examinând excepția, Curtea constată că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că prin reglementarea dispozițiilor criticate se aduce, implicit, o modificare a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, aceasta nu constituie o problemă de neconstituționalitate, ci, așa cum în numeroase rânduri a arătat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, una de aplicare în timp a legii. De altfel, prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-și obligația de protejare a intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, astfel cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) din Constituție, precum și a dispozițiilor art. 4 pct. 6 și art. 9 pct. 1 și 4 din Carta europeană a autonomiei locale, Curtea arată că, astfel cum reiese și din preambulul Ordonanței de urgență nr. 223/2008, la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, precum și asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispozițiile de lege criticate vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, apreciem că acestea au fost adoptate în deplină concordanță cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. Astfel cum este definită autonomia publică locală prin legea specială, respectiv Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale în cuprinsul art. 3, aceasta constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale". De asemenea, textul de lege criticat se află într-o deplină concordanță și cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituție, referitor la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare.

Autorul excepției consideră că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 sunt neconstituționale în măsura în care se referă și la acele sume pentru care, în mod legal, înainte de adoptarea Ordonanței de urgență nr. 223/2008, s-au încheiat angajamente valabile, cu respectarea stării de drept existente la data încheierii lor. Curtea constată că textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente și de capital, și nu pentru asigurarea finanțării de investiții, care să antreneze raporturi juridice contractuale cu obligații de plată asumate, fundamentate exclusiv pe această categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu există o obligație legală ca, la nivel local, finanțarea unor investiții să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Guvernul poate aloca, în situații excepționale, sume din Fondul de rezervă, pentru unitățile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiții începute.

Referitor la pretinsa neconcordanță a textului de lege criticat cu dispozițiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44, art. 120 și art. 135 din Constituție, Curtea constată că textul de lege criticat nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008, prin hotărâri ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de proprietate în sensul prevăzut de art. 44 și art. 135 din Constituție. Aceste resurse financiare se supun reglementării speciale privind sistemul financiar, cărora textul de lege criticat li se conformează, astfel încât nu se poate reține neconcordanța textului de lege criticat cu dispozițiile constituționale invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Pentru considerentele expuse mai sus, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție, respectiv la art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției apreciază că legiuitorul ar fi trebuit să îndeplinească o minimă cerință de previzibilitate a normei, care să expună clar conduita subiecților de drept, lăsând loc interpretării de către instanța de judecată a sintagmei "sume neutilizate", în acest fel încălcându-se prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la previzibilitatea legii. Curtea arată că previzibilitatea legii nu reiese din cuprinsul art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, astfel încât critica autorului nu poate fi admisă. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în numeroase rânduri că nu intră în competența sa de control interpretarea legii de către autoritățile judecătorești și nici modul de respectare a legii, în activitatea practică de aplicare a prevederilor sale.

În ceea ce privește abrogarea de către art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 a hotărârilor Guvernului emise anterior ordonanței de urgență, modificându-se astfel raporturile juridice create exclusiv în sfera Guvernului, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare în timp a celor două categorii de acte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de județul Covasna, prin consiliul județean, în Dosarul nr. 339/64/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și de orașul Băile Govora, prin primar, în Dosarul nr. 697/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...