Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 658/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Tudorel Toader - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Marina Salzmann în Dosarul nr. 3.235/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în temeiul jurisprudenței constante a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.235/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Marina Salzmann.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că dispoziția legală criticată "încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât, pentru fapta nerespectării Legii nr. 112/1995 cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, sancționează numai cumpărătorul, deși același tratament juridic ar trebui să suporte și vânzătorul - statul român, din moment ce a fost, de asemenea, în culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, deci suportarea de către cocontractanți a sancțiunii ar trebui să fie solidară și proporțională cu culpa comisă de fiecare, potrivit regulilor culpei comune".

Pe de altă parte, prin efectul aplicării art. 501 din Legea nr. 10/2001, sancțiunea constând în lipsirea unei categorii de persoane de beneficiul restituirii valorii de piață a imobilelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995 se aplică retroactiv, întrucât nu era prevăzută la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare. Noua sancțiune se aplică unor relații civile născute și stinse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009 prin care a fost introdus art. 501 în Legea nr. 10/2001, ceea ce contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție.

Mai mult, persoanele care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 sunt private de dreptul la restituirea valorii de piață a imobilelor, drept care reprezintă o creanță asupra statului. Această măsură constituie o sancțiune prea oneroasă, echivalând cu confiscarea deghizată a bunului, fără o justificare obiectivă și rațională, fapt ce contravine prevederilor art. 44 din Constituție.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autor, respectiv nu au caracter retroactiv, nu stabilesc condiții discriminatorii pentru persoanele aflate în aceleași situații juridice și nu încalcă dreptul de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul conținut:

"

(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15, art. 16, art. 44 alin. (1) și (3) și art. 46.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional. În acest sens sunt deciziile nr. 1.351 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, și nr. 1.183 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 27 octombrie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001.

În plus față de rațiunile pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, Curtea reține și netemeinicia criticilor raportate la dispozițiile art. 15 din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii civile. Cu privire la aplicarea acestui principiu, Curtea apreciază că situația juridică generată de actul lovit de nulitate trebuie caracterizată ca facta pendentia, iar nu facta praeterita sau causae finite. Astfel, în situația succesiunii în timp a mai multor acte normative, momentul anulării actului, adică al producerii efectelor nulității trebuie distins de momentul în raport cu care se apreciază existența cauzei de nulitate. Ambele cazuri trebuie rezolvate potrivit regulii tempus regit actum: cauza de nulitate este reglementată de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic civil, în vreme ce efectele nulității sunt determinate de legea în vigoare în momentul anulării efective, care, în ipoteza pe care o avem în vedere, este legea nouă. Numai în cazul în care un act s-a încheiat și a fost anulat efectiv sub aceeași lege, suntem în prezența unei causae finite, care nu mai poate fi afectată de legea nouă.

Prin urmare, este posibil ca o lege să cârmuiască cauzele de nulitate și altă lege să se aplice efectelor acestei sancțiuni civile. O soluție contrară ar echivala cu înlăturarea principiului aplicării imediate a legii civile noi, și, deci, ultraactivitatea legii vechi, care nu poate fi admisă decât dacă este expres prevăzută de legea nouă.

Aplicând aceste considerații cu valoare de principiu obiectului dedus controlului de constituționalitate, Curtea reține că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar nu a prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, ca în cazul contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, nu constituie o nouă sancțiune civilă, așa cum pretinde autorul criticii de neconstituționalitate, ci reprezintă exclusiv un efect al constatării nulității actelor civile, stipulat de legea nouă. Curtea constată că aceasta își limitează incidența exclusiv la situații juridice cu persistență în timp, așadar integrate domeniului său temporal legitim de aplicare, ceea ce impune concluzia că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Distincția operată de textul de lege criticat sub aspectul valorii prețului restituit către cumpărător reprezintă o consecință a regimului juridic diferit aplicabil contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu fraudarea legii. Chiar făcând abstracție de posibila sa conotație penală, o asemenea manoperă constituie un delict civil, ceea ce, evident, înlătură orice posibilă legitimare a sa în considerarea unui drept sau a unei libertăți și, totodată, impune instituirea, în ceea ce o privește, a unui regim juridic sancționator.

Astfel, pretinsa contrarietate față de dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece textul legal criticat nu ocrotește în mod egal dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995 și dreptul de proprietate dobândit prin fraudarea legii, Curtea reține că aceasta este nefondată, deoarece principiul egalității impune aplicarea aceluiași tratament juridic unor persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, este evident că persoanele menționate se află în situații juridice diferite. Astfel, apare ca fiind echitabilă soluția ca prima categorie să beneficieze de plata unor despăgubiri ca urmare a desființării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil, la prețul de piață al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuințe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit prețul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment. În ceea ce privește a doua categorie de persoane, este de principiu că, ori de câte ori prin intermediul unui act juridic se urmărește un scop ilicit, cum ar fi fraudarea legii, potrivit principiului "fraus omnia corrumpit", operația devine ilicită în întregime, astfel încât actul juridic care îi dă expresie este lipsit de eficiență juridică, fiind lovit de nulitate absolută. Împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile Legii nr. 112/1995 cu privire la condițiile de înstrăinare a imobilelor cu destinația de locuință, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestora, nu s-a conformat exigențelor legale, dă expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză.

Mai mult, în argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca și de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Marina Salzmann în Dosarul nr. 3.235/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2010.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...