Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 666/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, precum și a dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, precum și a dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, excepție ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată în ceea ce privește art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând sub acest aspect jurisprudența Curții Constituționale în materie, și ca inadmisibilă în ceea ce privește Legea nr. 506/2004, arătând că în privința acesteia autorul excepției nu a motivat critica formulată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.370/63/2009, Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, precum și a dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, excepție ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 2 lit. a) și h) din Legea nr. 682/2002 sunt neconstituționale, deoarece "asigură protecție numai persoanelor ce testează ca martori în cazurile unor infracțiuni grave sau cu prejudicii diferite, fără ca acest aspect să fie relevant din punctul de vedere al martorului, legea neinstituind criterii de protecție a martorului în raport de gradul de pericol concret la care acesta este supus, de împrejurările și circumstanțele concrete ale faptei, făptuitorului, antecedentele acestuia, amenințările sau indiciilor care să creeze suspiciunea că viața, sănătatea, integritatea corporală și intimitatea persoanei ar fi în pericol, și nu în raport de infracțiunea față de care înțelege să depună mărturie". Se apreciază că "scopul pe care l-a urmărit legiuitorul atunci când a legiferat protecția martorului a fost acela de acordare a unei protecții reale și eficiente a martorului în toate situațiile în care acesta ar putea avea de suferit în urma ajutării organelor statului la prinderea și pedepsirea infractorilor, fără ca vreuna din valorile ocrotite de Constituția României să fie puse în pericol". Or, "într-o atare situație, limitarea nefirească, forțată, a limitelor de aplicare a Legii nr. 682/2002 prin conținutul prevederilor art. 2 lit. a) și lit. h) duce la o ineficientizare a legii, ce aduce atingere valorilor constituționale". Cu privire la art. 19 din același act normativ, se susține că este discriminatoriu, deoarece, deși în timpul cercetării judecătorești autorul excepției a furnizat informații esențiale organelor de urmărire penală, dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, în condițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât fapta de tâlhărie pentru care a fost cercetat nu face parte dintre infracțiunile grave la care se referă art. 2 din Legea nr. 682/2002. Excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 506/2004 nu a fost motivată.

Tribunalul Dolj - Secția minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și h) din Legea nr. 682/2002 este neîntemeiată, arătând că acestea nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Cu privire la art. 19 din Legea nr. 682/2002, se susține că este neconstituțional în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "acordă beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care sunt cercetați pentru infracțiuni grave, nu și celorlalți care, deși nu sunt cercetați pentru infracțiuni grave, totuși denunță și/sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave. Se creează în acest fel două categorii de persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiază de reducerea pedepsei, deși este cercetată pentru o infracțiune gravă, iar alta care nu are acest beneficiu, doar pentru simplul fapt că este cercetată pentru o infracțiune minoră, deși ambele categorii de persoane aduc aceeași contribuție la înfăptuirea scopului pentru care a fost adoptată legea privind protecția martorilor". Se mai arată că "norma criticată încalcă principiul egalității între cetățeni în fața legii, întrucât situația unor inculpați-martori, care din start cooperează cu organele judiciare sau, cel mai târziu pe parcursul soluționării procesului în fața instanței judecătorești, trebuie să fie aceeași, indiferent de gravitatea faptei pentru care ei sunt cercetați". Cu privire la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 506/2004, se arată că nu a fost motivată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 2 lit. a) și h):

"

În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații:

1. are calitatea de martor, potrivit ~Codului~ de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;

2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate și, prin informațiile și datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni; [...]

h) infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare; [...]";

- Art. 19: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, de asemenea, dispozițiile Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1) și (2) privind liberul acces la justiție, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 2 lit. a) și h) din Legea nr. 682/2002, referitoare la definirea calității de martor și stabilirea "infracțiunilor grave", care atrag incidența normelor speciale reglementate de același act normativ, nu încalcă sub niciun aspect prevederile constituționale invocate, definirea termenilor și a expresiilor utilizate în cuprinsul unei legi fiind atributul legiuitorului.

În ceea ce privește dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu prevederile constituționale ce consacră egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, și Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, prin care Curtea a statuat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaților într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, și anume acela de a fi comis o infracțiune gravă și care, până în momentul condamnării, denunță ori facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. Curtea a mai reținut, cu același prilej, că "principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator diferențiat în funcție de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescența unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri și traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecției martorilor și nu este de natură să aducă atingere principului egalității în drepturi". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate anterior de Curte își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost motivată, astfel cum prevăd, imperativ, dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curții "trebuie făcute în forma scrisă și motivate".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și h) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, excepție ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...