Curtea Constituțională

Decizia nr. 318/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 14 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.148/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 7.117D/2009.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009-7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 și nr. 7.850D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 și nr. 3.473/87/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 și nr. 205/98/2009 ale Tribunalului Ialomița - Secția civilă, în dosarele nr. 4.093/117/2008 și nr. 1.633/33/2009 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 și nr. 4.741/108/2008 ale Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 588/88/2009 și nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.796/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secția civilă, în dosarele nr. 3.756/83/2008 și nr. 5.381/111/2007 ale Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 și 7.192/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 și nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și în Dosarul nr. 3.909/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 7.117D/2009, nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 și nr. 7.850D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 și nr. 7.850D/2009 la Dosarul nr. 7.117D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin deciziile din 5, 19 și 26 iunie 2009, 5 iulie 2009, 26 august și 28 august 2009, precum și prin încheierile din 1 și 8 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3.042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2.144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 și nr. 3.473/87/2008, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 7 și 21 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.480/98/2008 și nr. 205/98/2009, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin Încheierea din 30 iunie 2009 și Decizia nr. 1.750/R/2009 din 29 septembrie 2009 și 21 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.093/117/2008 și nr. 1.633/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 20 august 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.756/115/2008 și nr. 4.741/108/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierea din 31 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.085/113/2008, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.099/120/2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 6 mai 2009 și 3 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 588/88/2009 și nr. 605/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin Încheierea din 5 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.796/111/2009, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 13 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.756/83/2008 și nr. 5.381/111/2007, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 1 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 și 7.192/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin Încheierea din 1 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 439/40/2009, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin încheierile din 5 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 și nr. 2.719/120/2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Prin Încheierea din 23 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.909/87/2008, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în spețele sale, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepției o consideră esențială pentru motivarea sa, și anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franței - 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus față de acestea, autorul excepției amintește că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. De asemenea, în dosarele având ca obiect recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanțele de judecată au respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă, soluționând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanțele de judecată au respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepției privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competența instanței de judecată, iar nu a celei de contencios constituțional.

Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, soluționând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanțele de judecată au respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepției privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competența instanței de judecată, iar nu a celei de contencios constituțional.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Tribunalul Bihor - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Tribunalul Oradea - Secția civilă mixtă arată că prevederile de lege criticate nu sunt în contradicție cu Constituția și că problemele de tehnică legislativă și de concurs între norme ce se regăsesc în acte normative distincte și care au un conținut contrar urmează a fi soluționate fie pe calea jurisprudenței, fie pe calea pronunțării unui recurs în interesul legii.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale arată că autorul excepției pune în discuție modul de interpretare și aplicare a unor norme legale, prin raportare la Legea nr. 24/2000, astfel că nu vizează propriu-zis neconcordanța dispoziției legale menționate cu prevederile constituționale invocate.

Judecătoria Târgoviște - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este în acord cu prevederile Constituției invocate de autorul excepției.

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal consideră că aspectele invocate de autorul excepției privesc probleme de aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziții contrare."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilește domeniul de reglementare al legii și art. 79 alin. (1) referitor la atribuțiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 6 din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice, și anume Codul muncii și Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Autorul excepției susține, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată, în privința constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri judecătorești diferite asupra aceleiași probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.

Or, Curtea reține că problemele ce țin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenței în cauză a unor texte de lege, revin instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar nu instanței de contencios constituțional. Astfel, instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanței de judecată poate fi atacată la instanța superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile Legii nr. 168/1999 și cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituțională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să își limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competența de a lipsi de efecte juridice legile neconstituționale.

De asemenea, Curtea reține că atribuțiile sale privind analiza conformității unor texte de lege cu Constituția nu se pot extinde și asupra aspectelor ce țin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanță în plan constituțional.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 și nr. 3.473/87/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 și nr. 205/98/2009 ale Tribunalului Ialomița - Secția civilă, în dosarele nr. 4.093/117/2008 și nr. 1.633/33/2009 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 și nr. 4.741/108/2008 ale Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 588/88/2009 și nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrative, în Dosarul nr. 1.796/111/2009, al Tribunalului Bihor - Secția civilă, în dosarele nr. 3.756/83/2008 și nr. 5.381/111/2007 ale Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 și 7.192/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 și nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și în Dosarul nr. 3.909/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

;
se încarcă...