Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 648/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 04 iunie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Tudorel Toader - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție invocată de Iosif Jager în Dosarul nr. 432/302/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 23 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 432/302/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție invocată de Iosif Jager într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate, prevăzând un termen de prescripție de 3 ani, nu reprezintă o îndeplinire întocmai și cu bună-credință a obligației statului român de a ocroti și garanta proprietatea privată. Astfel, în mod arbitrar, o persoană poate fi lipsită de proprietatea sa asupra unor titluri de creanță în cazul în care nu și-a exercitat dreptul de acțiune în termenul stabilit prin textul criticat.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie întregul text al art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În realitate, din analiza dosarului se constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică numai prevederile art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958, care au următorul cuprins: "Termenul prescripției este de 3 ani [...]."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate, în mod generic, și prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că, prin mai multe decizii, a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate în raport cu critici identice, formulate chiar de autorul prezentei excepții. Spre exemplu, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 303 din 17 aprilie 2008, sau Decizia nr. 267 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a statuat că "instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție". În acest sens, Curtea a arătat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiție, și anume Cauza Z și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), s-a statuat că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerință ilegală în privința exercițiului unuia dintre drepturile sale având caracter civil, însă "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" și "acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni". Așa fiind, Curtea a stabilit constituționalitatea prevederilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 prin raportare la dispozițiile art. 21 alin (3) din Constituție.

Prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, Curtea a apreciat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 44 din Constituție. De asemenea, în temeiul acelorași rațiuni, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor documentelor internaționale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție invocată de Iosif Jager în Dosarul nr. 432/302/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2010.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...