Curtea Constituțională

Decizia nr. 258/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (8), art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8) și art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și ale art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 mai 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (8), art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8) și art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și ale art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Camelia Pânzaru în Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin Decizia nr. 1.304/2009.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.993/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (8), art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8) și art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și ale art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Camelia Pânzaru cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 creează, prin dispozițiile cuprinse în lit. a) și b), o situație discriminatorie, care contravine art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Constituție. Astfel, persoanele care nu realizează venituri impozabile sunt privilegiate, întrucât pot obține calitatea de asigurat plătind contribuția pe ultimele 6 luni, în timp ce persoanele care realizează astfel de venituri obțin aceeași calitate cu condiția plății contribuției pe ultimii 5 ani. Mai mult, acest text de lege profită celor ce în realitate obțin venituri fără a le declara organelor fiscale, încurajând astfel "munca la negru". În ceea ce privește dispozițiile art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 raportate la prevederile art. 259 alin. (8) și art. 257 alin. (8) din aceeași lege, precum și la cele ale art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, susțin că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) și art. 78 din Constituție. În acest sens, arată că, în aplicarea acestor texte de lege, au fost stabilite obligații de plată pe baza unor creanțe născute începând cu anul 2000, având ca temei legal prevederile Legii nr. 95/2006, aceasta în condițiile în care titlul VIII din această lege, care reglementează stabilirea acestor obligații, a intrat în vigoare în luna mai a anului 2006.

Judecătoria Cluj-Napoca, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 56/2006 și Decizia nr. 934/2006, arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor și nici celui privind așezarea justă a obligațiilor fiscale. De asemenea, consideră că obligația de plată a contribuției prevăzute de lege și pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a actului normativ nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 257 alin. (2) și (8), art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8) și art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 257 alin. (2) și (8):

"

(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj;

e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-e), alin. 21 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. [... ]

(8) Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale.";

- Art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8):

"

(7) Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:

a) să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere;

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă; [...]

(8) Pentru situațiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz.";

- Art. 863 lit. b):

"

Prezenta lege intră în vigoare astfel: [... ]

b) la 30 de zile de la publicare: titlul I «Sănătatea publică», titlul II «Programele naționale de sănătate», titlul V «Asistența medicală comunitară», titlul VII «Spitalele», titlul VIII «Asigurările sociale de sănătate», titlul XVI «Înființarea, organizarea și funcționarea Școlii Naționale de Sănătate Publică și Management Sanitar»;".

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel."

Autorii excepției consideră că sunt încălcate următoarele prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect pus în discuție de autorii excepției vizează existența unui tratament juridic diferențiat la care sunt supuse persoanele care realizează venituri impozabile în raport cu cele care nu realizează astfel de venituri, tratament instituit de prevederile art. 259 alin. (7) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006.

Față de aceste susțineri, Curtea reține că principiul constituțional al egalității în drepturi impune instituirea unui tratament juridic identic pentru situații identice. Aceasta nu înseamnă însă omogenitate, astfel că situații diferite permit și uneori impun o reglementare diferită, în deplin acord cu principiul constituțional amintit.

În mod asemănător, principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuția să fie aceeași. Același principiu presupune însă ca așezarea sarcinilor fiscale să țină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se țină seama de necesitatea de protecție a păturilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale contribuabililor în cauză.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci când, prin Legea nr. 264/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioară a art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 a fost modificată, instituindu-se un tratament juridic diferit după cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin această modificare s-a urmărit realizarea unei situații mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri și a căror situație, obiectiv mai dificilă din punct de vedere financiar, impunea un efort disproporționat pentru a obține calitatea de asigurat în condițiile art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 în raport cu efortul depus de persoanele care realizează venituri impozabile. În plus, s-a avut în vedere și faptul că, în situația acestei din urmă categorii de persoane, neachitarea contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate nu a fost justificată de imposibilitatea obiectivă a acestora de a îndeplini această obligație, ci pe ignorarea ei.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că diferența de tratament juridic instituită de prevederile art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 este rezonabilă și proporțională cu situația avută în vedere de legiuitor.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la principiul neretroactivității legii civile, Curtea constată că niciunul dintre textele de lege criticate nu conține prevederi prin care să se indice aplicarea retroactivă a legii, astfel că acestea încep să producă efecte juridice după intrarea în vigoare a legii. De asemenea, aceste texte de lege nu prevăd intrarea în vigoare a legii contrar normelor constituționale ale art. 78.

Cenzurarea modului în care instanțele aplică legea, criticat de asemenea de autorul excepției, nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

De altfel, Curtea constată că asupra aspectelor analizate în prezenta cauză s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (8), art. 259 alin. (7) lit. a) și b) și alin. (8) și art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și ale art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Camelia Pânzaru în Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

;
se încarcă...