Curtea Constituțională

Decizia nr. 340/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 mai 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Anghel C. Constantin în Dosarul nr. 8.501/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.501/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Anghel C. Constantin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă dreptul pe care îl are o persoană de a apela la cenzurarea măsurii complementare de către instanța de judecată. Se arată că "prin formularea «fapta se sancționează și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile» în loc de facultatea aplicării sancțiunii contravenționale în regim variabil se încalcă dreptul pe care îl are o persoană de a apela la cenzurarea măsurii complementare de către instanța de judecată". Astfel, din exigențele textului rezultă că sancțiunea complementară se aplică automat, fără a da posibilitatea instanței de judecată de a cenzura această măsură independent de sancțiunea principală a amenzii contravenționale. Prin urmare, "dacă o persoană este nemulțumită doar de aplicarea sancțiunii complementare [...] măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi atacată separat în justiție, îngrădindu-se astfel dreptul constituțional".

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este întemeiată. Se arată în acest sens că "exigențele legale care duc la imposibilitatea arătării nemulțumirii numai față de măsurile complementare în fața instanței de judecată duc la îngrădirea accesului la justiție".

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate se constată că acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum și a concluziilor scrise depuse de autorul excepției în dosarul instanței de judecată, în care este citat textul de lege criticat, se constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora

"

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă și cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale complementare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanța de urgență criticată, exprimă preocuparea statului pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, precum și a proprietății publice și private. Nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiție, câtă vreme împotriva procesului-verbal de contravenție poate fi formulată plângere în condițiile cap. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 "Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției", cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, persoana contravenientă poate formula orice apărări consideră necesare, iar instanța de judecată învestită cu soluționarea acesteia procedează la verificare legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunilor contravenționale aplicate de organul constatator.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Anghel C. Constantin în Dosarul nr. 8.501/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

;
se încarcă...