Curtea Constituțională

Decizia nr. 231/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 mai 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. din București și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.A. din București în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 6.805D/2009 și nr. 7.107D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 7.107D/2009 la Dosarul nr. 6.805D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții în această materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.617/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 și art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București, respectiv de Mariana Mustea.

Prin Decizia civilă nr. 1.337R, pronunțată în Dosarul nr. 13.915/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. din București și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, prin posibilitatea acordată instanței învestite cu soluționarea contestației la executare de a dispune cu privire la suspendarea executării, dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil prevăzute de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, este neconstituțională reglementarea care, condiționând suspendarea executării silite de plata unei cauțiuni, nu reglementează suspendarea de drept a executării silite în cazul formulării de către debitor a contestației la executare.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, având ca obiect dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se arată, în esență, că textul de lege criticat este în contradicție atât cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiție, cât și cu art. 284 din Codul muncii, care stabilește competența pentru soluționarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința reclamantul. La stabilirea acestei competențe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiție al salariatului. Or, în condițiile în care titlul executoriu este emis de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la sediul debitorului sau al terțului poprit. Întrucât, în speță, sediul debitorului este unic, în municipiul București, textul criticat limitează liberul acces la justiție al salariaților-creditori, care sunt nevoiți să se deplaseze la București pentru a-și obține drepturile.

Pe de altă parte, autorii excepției consideră că reglementarea criticată favorizează organele de executare silită de la sediul debitorilor.

Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Măsura suspendării reprezintă o garanție procesuală pentru ca o executare silită, în privința căreia există motive pentru promovarea unei contestații la executare și care ar putea pune în mod serios în discuție modalitatea de executare sau chiar valabilitatea titlului, să poată fi suspendată până ce se va pronunța soluția asupra contestației. În funcție de aspectele contestate, instanța va aprecia dacă se impune sau nu oprirea activității execuționale, suspendarea executării silite fiind o măsură excepțională.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea și decizia de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 și art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";

- Art. 453 alin. 1: "Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 53, precum și prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cadrul unei jurisprudențe constante, exemplu fiind Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

În ceea ce privește caracterul facultativ al suspendării executării silite, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța competentă are posibilitatea să aprecieze cu privire la oportunitatea dispunerii unei astfel de măsuri până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, ținând seama de datele concrete ale cauzei deduse judecății. Instanța se pronunță asupra cererii de suspendare prin încheiere, care, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, poate fi atacată cu recurs, în mod separat. Așa fiind, cu prilejul dezbaterilor contradictorii în fața instanței de fond sau a celei care judecă recursul, în ipoteza exercitării acestei căi de atac, părțile au posibilitatea de a-și susține opiniile în sensul necesității suspendării executării silite sau, dimpotrivă, a lipsei de temei a unei atare cereri.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile procedurale cuprinse în art. 403 din cod cuprind suficiente garanții menite să asigure accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil prin intermediul căruia părțile își pot valorifica drepturile consacrate de Legea fundamentală.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a statuat că textul de lege criticat stabilește competența materială și teritorială pentru soluționarea cererii creditorului de înființare a popririi. Astfel, legea atribuie competența materială de a dispune înființarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuționale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție sau în considerarea altor criterii, și anume creditorii deținători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi.

De asemenea, este nefondată și critica autorilor excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor internaționale cuprinse în art. 6 și 13 din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. din București și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.A. din București în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

;
se încarcă...