Curtea Constituțională

Decizia nr. 245/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10 mai 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că libertatea economică permite anumite limitări pentru respectarea intereselor legitime ale altor persoane.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.217/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care interzice concedierea reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit, este contrar prevederilor art. 20 din Constituție prin raportare la art. 1 și art. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că aceste dispoziții internaționale limitează protecția liderilor sindicali doar la motivele care țin de îndeplinirea mandatului lor și nu privesc și calitatea lor proprie de angajați. De asemenea, consideră că art. 223 alin. (2) din Codul muncii aduce atingere dreptului de a exercita liber o activitate economică și creează discriminări între salariați, favorizându-i pe liderii sindicali. În plus față de aceste argumente, arată că situația economică precară nu mai permite menținerea în funcție a mai multor angajați, întrucât nu mai există producție și posturile urmează a fi desființate.

Tribunalul Satu Mare - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, fiind justificat tratamentul juridic diferențiat al liderilor sindicali din perspectiva necesității de a asigura stabilitatea raporturilor de muncă.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate".

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 1 și 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor în întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora, aprobată de Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii la data de 23 iunie 1971, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, dispoziții referitoare la protecția acordată reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi și înlesnirile ce trebuie acordate acestora pentru îndeplinirea atribuțiilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 124 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul muncii în raport cu principiul constituțional referitor la egalitatea în drepturi și prevederile art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, pentru considerentele acolo reținute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale referitoare la libertatea economică, Curtea observă că această libertate nu este absolută, ci este garantată de Constituție "în condițiile legii", astfel că limitările stabilite de legiuitor pentru a asigura protecția unor interese generale sau a drepturilor unor categorii de persoane sunt în deplin acord cu dispozițiile Constituției referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În situația concretă, pusă în discuție de autorul excepției, Curtea apreciază că orice posibilitate lăsată angajatorului de a iniția încetarea contractului de muncă al liderilor sindicali este de natură a încuraja abuzurile din partea acestuia, care poate găsi ușor motive ce țin de necesitatea unei reorganizări a activității sau de existența unor dificultăți financiare pentru a înlătura liderii sindicali.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971, Curtea reține că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la înlesnirile, respectiv mijloacele pe care angajatorul trebuie să le pună la dispoziția reprezentanților salariaților în vederea îndeplinirii eficace și rapide a funcțiilor lor, iar nu la măsurile de protecție care țin de interzicerea desfacerii contractului de muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

;
se încarcă...