Înalta Curte de Casație și Justiție - ÎCCJ

Decizia nr. 26/2009 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema încadrării juridice a faptei conducătorului de autovehicul sau tramvai având o îmbibație alcoolică peste limita legală, care a produs o vătămare corporală din culpă, în concurs de infracțiuni sau într-o singură infracțiune complexă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 aprilie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 26
din 12 octombrie 2009

Dosar nr. 18/2009

Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema încadrării juridice a faptei conducătorului de autovehicul sau tramvai având o îmbibație alcoolică peste limita legală, care a produs o vătămare corporală din culpă, în concurs de infracțiuni sau într-o singură infracțiune complexă prevăzută la ~art. 184~ alin. 41 din Codul penal.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 72 de judecători din 108 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:

1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât și cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, soluția este aceea a reținerii unui concurs real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal și cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracțiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibație alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei conducătorului auto sau de tramvai care, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, produce o vătămare corporală din culpă, ce constituie infracțiunea prevăzută la ~art. 184~ alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, într-un asemenea caz, infracțiunea complexă de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal, absoarbe în toate situațiile infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Alte instanțe au considerat că o astfel de faptă constituie, în concurs real sau ideal, după caz, atât infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cât și infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal sau la art. 184 alin. 1 și 3 din același cod.

Au fost și instanțe care au încadrat o atare faptă, considerată ca săvârșită în concurs real sau ideal, în infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, și în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 1, 2 și 41 din Codul penal sau la art. 184 alin. 2, 4 și 41 din același cod.

Examinarea practicii judiciare a mai scos în evidență că, pe lângă ipoteza comună ce a fost prezentată, mai este întâlnită și situația când conducătorul auto sau de tramvai se află în stare de ebrietate, chiar dacă nu a depășit îmbibația de 0,80 g/l alcool pur în sânge în momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Ca urmare a acestor eventualități întâlnite în practica judiciară, s-au pronunțat soluții contradictorii în următoarele cazuri de vătămare corporală din culpă:

- când conducătorul autovehiculului sau tramvaiului se află concomitent atât în stare de ebrietate, cât și cu îmbibație alcoolică peste limita legală admisă prin art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată;

- când conducătorul autovehiculului ori tramvaiului se află în stare de ebrietate, fără să aibă și îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală admisă;

- când conducătorul autovehiculului sau tramvaiului nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita admisă de lege.

În legătură cu prima ipoteză, privind concurența între starea de ebrietate și prezența sau lipsa îmbibației de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la conducătorul autovehiculului sau al tramvaiului implicat în săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută la ~art. 184~ alin. 41 din Codul penal, sunt de observat următoarele:

Incriminarea vătămării corporale din culpă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal nu cuprinde și elemente din reglementarea dată prin art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, pentru a se putea considera că s-a comis o infracțiune complexă realizată prin absorbție deoarece valorile sociale ocrotite în cele două texte de lege sunt distincte, prin primul urmărindu-se proteguirea integrității corporale sau a sănătății, iar prin cel de-al doilea vizându-se garantarea siguranței circulației pe drumurile publice.

Ca urmare, infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal are caracter autonom în raport cu cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, un atare caracter fiind demonstrat de posibilitatea producerii unei astfel de vătămări corporale și în afara unui drum public.

De asemenea, cele două incriminări se deosebesc și sub aspectul subiectului activ, în sensul că în cazul infracțiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal vătămarea corporală din culpă este comisă de persoana aflată în stare de ebrietate ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități, spre deosebire de infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care este săvârșită de o persoană care are o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Așadar, cele două infracțiuni se disting și prin conținuturile constitutive ce cuprind noțiuni diferite și anume aceea de "stare de ebrietate", prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, iar în cazul art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, aceea de "îmbibație alcoolică peste limita legală".

Existența concursului real între cele două infracțiuni se susține și prin natura faptelor, în sensul că acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată în stare de ebrietate nu este suficientă prin ea însăși să producă un prejudiciu al integrității corporale sau sănătății.

Prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit că o asemenea acțiune poate constitui cel mult o condiție favorizatoare pentru săvârșirea unor acte păgubitoare și nicidecum cauza generatoare a unor asemenea prejudicii, întrucât pentru producerea acestora conducătorul auto trebuie să mai săvârșească neapărat un act omisiv sau comisiv, care să aibă drept urmare producerea prejudiciului.

Or, tocmai acest act suplimentar care excedează infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, va constitui elementul material al infracțiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

În acest fel, într-o atare situație apare evidentă existența concursului real de infracțiuni, în condițiile prevăzute prin dispozițiile ~art. 33~ lit. a din Codul penal.

În cazul celei de-a doua ipoteze privind conducătorul de autovehicul sau tramvai ce se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta comisă de acesta constituie infracțiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

În cazul celei de-a treia ipoteze, și anume aceea referitoare la conducătorul de autovehicul sau tramvai care nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibație alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002, republicată, sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din ordonanța mai sus menționată, fiind exclusă existența infracțiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal, ca urmare a lipsei stării de ebrietate.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, republicată, precum și ale ~art. 414~2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 184 alin. 41 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se stabilește că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:

1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât și cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, se va reține concurs real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal și cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracțiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibație alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Obligatorie, potrivit ~art. 414~2 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

;
se încarcă...