Înalta Curte de Casație și Justiție - ÎCCJ

Decizia nr. 37/2009 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale

Modificări (...), Referințe în jurisprudență

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 217 din 07 aprilie 2010.

În vigoare de la 07 aprilie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 37
din 14 decembrie 2009

Dosar nr. 23/2009

Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 67 de judecători din 103 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea - procuror șef al Biroului de reprezentare din cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea acestuia, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor de judecată s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.

Astfel, unele instanțe au admis acțiunile formulate de funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și au obligat primăriile și consiliile locale la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

S-a reținut, de asemenea, că ulterior apariției Legii nr. 138/1999, Ministerul de Interne și Ministerul Administrației Publice s-au reorganizat prin comasare, formând Ministerul Administrației și Internelor și, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul de Interne, s-a dispus că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.

Totodată, în ordinul menționat a fost definită sintagma "personal civil", conținută de art. 47 din Legea nr. 138/1999 ca reprezentând funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, prevăzându-se că acest personal beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din aceeași lege, precum și de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.

Alte instanțe, dimpotrivă, au respins acțiunile având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, formulate de funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în administrația publică locală.

În motivare s-a arătat că Legea nr. 138/1999, astfel cum rezultă din însuși titlul ei, stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi numai pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Astfel, potrivit prevederilor art. 47 din legea menționată, numai personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1 beneficiază de unele drepturi prevăzute de acest act normativ, iar conform art. 49, personalul civil care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.

S-a arătat, de asemenea, că prevederile din Legea nr. 138/1999 și din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 referitoare la indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază nu sunt aplicabile și altor categorii de funcționari publici și personal angajat pe bază de contract care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, Ministerul Administrației și Internelor neavând nicio atribuție în privința salarizării acestor categorii profesionale, întrucât administrația publică locală nu face parte din structurile acestui minister.

S-a apreciat, prin recursul în interesul legii, că aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

În legătură cu această problemă de drept, în privința căreia s-a constatat că instanțele nu au un punct de vedere unitar, se rețin următoarele:

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Art. 13 din Legea nr. 138/1999 prevede: "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."

Prin prevederile art. 47 din aceeași lege se arată că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de prezenta lege", iar art. 49 stipulează că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".

Dispozițiile legale sus-menționate conțin o enumerare limitativă și sunt aplicabile personalului militar și civil din instituțiile menționate la art. 1 din lege, astfel că nu există niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază să poată fi recunoscute și acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală.

Aceste dispoziții legale nu au devenit aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală nici după ce Ministerului Administrației și Internelor i-au fost stabilite unele atribuții în domeniul administrației publice căci stabilirea respectivelor atribuții nu semnifică includerea administrației publice locale în structurile acestui minister, pentru a se putea considera că Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 ar fi privit și aceste categorii profesionale.

Prin acte normative succesive, ca urmare a unor reorganizări, denumirea Ministerului de Interne a fost schimbată de mai multe ori în decursul timpului, ocazie cu care s-a dispus și asupra atribuțiilor acestui minister, cât și cu privire la instituții publice și structuri ce urmau să își desfășoare activitatea în subordinea sa și, desigur, cu privire la situația personalului său și al acelor instituții.

Astfel, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor (în prezent abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare), acestui minister rezultat prin unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administrației i s-au stabilit atribuții atât în domeniul administrației publice, cât și în cel al ordinii și siguranței publice, iar potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) și (3) din același act normativ, personalul Ministerului de Interne și cel al Ministerului Administrației a fost transferat în interesul serviciului și numit pe funcții la Ministerul Administrației și Internelor, în condițiile legii, beneficiind de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Cu această ocazie, personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Direcției Generale de Pașapoarte, care a activat anterior în domeniul ordinii și siguranței publice din fostul Minister de Interne, a fost transferat în domeniul administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003.

Ulterior, conform prevederilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată prin Legea nr. 98/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, în subordinea noului minister fiind trecute instituțiile centrale menționate în art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) și (3) din această din urmă ordonanță de urgență, personalul ministerului reorganizat a fost transferat în interesul serviciului, cu menținerea funcțiilor deținute și a drepturilor salariale dobândite anterior, la ministerul rezultat din reorganizare.

În urma acestei măsuri, în domeniul administrației publice din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost transferat personalul din structurile prevăzute la art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În prezent, în urma reorganizării Ministerului Internelor și Reformei Administrative dispuse prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată prin Legea nr. 186/2009, a avut loc din nou înființarea Ministerului Administrației și Internelor, iar conform art. 21 din ordonanță, acesta a preluat personalul ministerului reorganizat, personal care și-a menținut nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare, așa cum se arată în art. 22 alin. (7) din același act normativ.

Pe parcursul succesiunii de acte normative care au vizat reorganizarea aceluiași minister, mai exact în baza art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003, a fost emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 privind modificarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul de Interne.

Din examinarea dispozițiilor ordinului se observă vă acesta a fost emis, printre altele, în vederea clarificării unor aspecte privind modalitatea de salarizare a personalului civil transferat în domeniul administrației publice din structurile aflate în subordinea fostului Minister de Interne, deoarece Ordinul ministrului de interne nr. 275/2002 fusese adoptat anterior reorganizării ministerului, astfel că se referea numai la personalul civil din instituțiile cu activitate în domeniul ordinii publice.

Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că "prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".

La același punct al ordinului se precizează că "personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților analogi din sectorul bugetar".

Așadar, prin dispozițiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv altui personal civil (funcționari publici și personal contractual) din domeniul administrației publice, decât cel aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, acestui minister i-au fost stabilite atribuții atât în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în cel al administrației publice.

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 nu s-a referit și nici nu se putea referi la vreo categorie de personal din administrația publică locală, căci autoritățile prin care aceasta se realizează nu se află în raport de subordonare nici față de Ministerul de Interne, nici față de vreo altă autoritate a statului, ci funcționează potrivit principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, așa cum se stabilește prin art. 120 alin. 1 din Constituția României, republicată, și art. 2 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum s-a arătat, prin ordonanțele de urgență ce au fost menționate se stabilește că funcționarii publici și personalul contractual ce au beneficiat de indemnizația de dispozitiv lunară cât timp au fost încadrați la Ministerul Administrației și Internelor vor continua să aibă respectivul drept și după transferul lor în structurile administrației publice centrale din subordinea acestui minister.

Ulterior, conform prevederilor art. 18 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, personalul fostului Minister al Administrației și Internelor a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu menținerea funcțiilor deținute și a drepturilor salariale dobândite anterior.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 520/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost înființate în subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale și al formațiunilor locale de evidență a populației din structura Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit art. 241 alin. (2) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 349/2005, personalul serviciilor comunitare de evidență a persoanelor este detașat de la Ministerul Administrației și Internelor, în condițiile legii, păstrându-și toate drepturile anterior dobândite.

Soluții legislative similare au fost adoptate și prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că personalul acestor servicii comunitare organizate în cadrul prefecturilor județene și al Prefecturii Municipiului București, în baza art. 151 și 152 din actul normativ menționat, este transferat din structura Ministerului Administrației și Internelor, păstrându-și toate drepturile anterior dobândite.

Astfel fiind, în afară de militarii și salariații civili (funcționari publici și personal contractual) din Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și din instituțiile publice aflate în subordinea ministerului, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, se acordă și următoarelor categorii de personal:

- personalului civil al serviciilor comunitare de evidență a persoanelor care sunt organizate și funcționează în subordinea consiliilor locale, în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că este încadrat la Ministerul Administrației și Internelor (fost Ministerul Internelor și Reformei Administrative) și este detașat la aceste servicii comunitare, păstrându-și toate drepturile anterior dobândite;

- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor organizate în cadrul prefecturilor județene și al Prefecturii Municipiului București în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 151 și 152 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că își păstrează toate drepturile dobândite anterior transferului din structura Ministerului Administrației și Internelor la aceste servicii comunitare.

Prin urmare, este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv alte categorii de funcționari publici sau personal contractual care, deși la un moment dat au avut beneficiul acestui drept salarial, în considerarea faptului că au făcut parte din structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, dar care în prezent nu se mai încadrează în niciuna dintre ipotezele juridice prezentate.

De asemenea, este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât nici aceste categorii de personal nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele juridice prezentate.

Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.

Nu se poate susține că există discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din ~Convenția~ Europeană a Drepturilor Omului și ~art. 16~ din Constituția României, republicată, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual transferat în structurile administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, precum și a celui detașat, respectiv transferat în serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor și celelalte categorii de funcționari publici și personal contractual care își desfășoară activitatea în alte instituții și servicii publice din administrația locală, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2003, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului ~nr. 221/2008~, aprobată prin Legea ~nr. 186/2009~, acte normative succesive care au reglementat măsuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevăzut că personalul din cadrul său își păstrează drepturile dobândite anterior.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

Or, în esență, acordarea de către legiuitor a acestui drept salarial categoriilor profesionale ce au fost arătate își are justificarea în complexitatea și gradul de dificultate al sarcinilor de serviciu, precum și al responsabilităților ce le revin.

Totodată, este evident că nu ne aflăm în prezența unor situații analoage tratate diferențiat.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2009.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...