Curtea Constituțională

Decizia nr. 32/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05 februarie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moinești.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autoarea excepției a transmis la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind că nu se justifică în condițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.063/260/2009, Judecătoria Moinești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Diana Ioana Iordache într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, deși necalificată în dreptul românesc ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de "acuzație în materie penală" potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impune respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție. Susține că se încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât "polițistul are o dublă calitate, de organ de constatare a contravențiilor, ceea ce este normal, dar și de instanță de judecată (ilegală și neconstituțională), care aplică direct sancțiunile". Precizează că "într-un timp comprimat la maxim din punct de vedere juridic nu îți poți face nicio apărare, nu poți apela nici la expertiza unui apărător calificat și nu este prevăzută și nu se respectă nicio procedură de administrare, de apreciere și de evaluare a probelor".

Judecătoria Moinești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul excepției sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale și convenționale pe care își sprijină critica autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 109 alin. (1): "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care statuează obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție și art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - "Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea autorului excepției privitoare la nerespectarea prezumției de nevinovăție cu prilejul întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, întrucât acesta nu reprezintă un act prin care se pronunță un verdict definitiv de vinovăție și prin care se stabilește răspunderea juridică a contravenientului, ci este un simplu act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separației puterilor în stat, întrucât textul de lege criticat dă expresie competenței polițistului rutier ca reprezentant al autorității publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, fără să constituie o intruziune în activitatea puterii judecătorești. Prin constarea contravenției și aplicarea unei sancțiuni pentru săvârșirea acesteia, polițistul rutier nu înfăptuiește justiția și nu se substituie în niciun fel instanțelor judecătorești, ci doar face aplicarea unor dispoziții prin care legiuitorul, în considerarea pericolului social al unor fapte, le-a reglementat ca fiind contravenții și pentru care a stabilit sancțiuni corespunzătoare. În plus, măsurile dispuse de reprezentanții poliției rutiere sunt supuse controlului instanțelor de judecată, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 214 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009.

În ceea ce privește susținerea referitoare la durata prea scurtă a termenelor procedurale ce trebuie respectate în cadrul procesului al cărui obiect îl constituie soluționarea plângerii contravenționale, Curtea constată că nu are relevanță în cauză, instanța de contencios constituțional fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care stabilește autoritatea care are competența de a constata săvârșirea contravențiilor și de a aplica sancțiunile corespunzătoare. Or, acest text de lege este incident exclusiv în etapa administrativă, anterior celei jurisdicționale cu privire la care ar putea fi, eventual, invocate critici referitoare la caracterul nerezonabil al termenelor, în condițiile art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moinești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

;
se încarcă...