Curtea Constituțională

Decizia nr. 1640/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (12), (16) și (17) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 ianuarie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (12), (16) și (17) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Roxana Chivoiu în Dosarul nr. 1.084/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ridicate ca devenită inadmisibilă, întrucât Curtea a constatat neconstituționalitatea textelor criticate prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.084/120/2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (12), (16) și (17) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Roxana Chivoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele criticate care condiționează preluarea sau angajarea personalului de obținerea încrederii primului-ministru încalcă egalitatea în drepturi, precum și dreptul la muncă. Se mai susține că textul criticat se constituie într-o veritabilă derogare de la dispozițiile Codului muncii, astfel încât o atare reglementare este discriminatorie prin natura sa. În fine, se apreciază că reglementarea raporturilor de muncă nu se poate face prin ordonanțe de urgență și că textul criticat încalcă și art. 115 alin. (6) din Constituție, din moment ce afectează dreptul constituțional la muncă.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, Curtea Constituțională a statuat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 este neconstituțională.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, Curtea Constituțională a statuat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 este neconstituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. VII alin. (12), (16) și (17) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 11 februarie 2009, texte care au următorul cuprins:

"

(12) Personalul Corpului de control al primului-ministru este încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul-ministru și cu condiția semnării unui angajament de loialitate. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum și eliberarea sau destituirea din funcție ori desfacerea contractului de muncă, după caz. Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a personalului Corpului de control al primului-ministru se realizează prin ordonatorul principal de credite al Secretariatului General al Guvernului [...].

(16) Personalul fostului Departament de Control al Guvernului se preia în limitele numărului de posturi alocat prin decizie a primului-ministru, pe baza îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, a bunului său renume și a încrederii acordate de primul-ministru, cu condiția semnării unui angajament de loialitate, cu păstrarea drepturilor salariale aferente funcției de execuție.

(17) Persoanele care nu se vor încadra în prevederile alin. (16) vor fi concediate în condițiile legii".

Autorul excepției susține că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind categoriile de legi și ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate, a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2009. Cu acel prilej, Curtea a subliniat faptul că "declararea ca neconstituțională a unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte juridice, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție". Motivul principal care a dus la neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2009 a fost chiar încălcarea art. 41 din Constituție, printre altele, de textele legale criticate în prezenta cauză.

În consecință, Curtea reține că Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 consacră o interferență între controlul a priori și cel a posteriori de constituționalitate, în sensul că, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, s-a declarat ca fiind neconstituțională o soluție legislativă cuprinsă într-un act normativ în vigoare. O atare soluție este justificată de imperativul ca în dreptul pozitiv să nu existe sau să nu rămână în vigoare acte juridice vădit neconstituționale, Curtea neputând rămâne în pasivitate până când Parlamentul în mod ipotetic ar fi respins ordonanța de urgență în cauză. În această situație, în temeiul și în condițiile art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, respectiv art. 3 alin. (2) și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 și-a încetat efectele, soluția legislativă criticată fiind cea care, de altfel, a atras această soluție din partea Curții Constituționale.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (12), (16) și (17) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, excepție ridicată de Roxana Chivoiu în Dosarul nr. 1.084/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...