Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1512/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2, art. 5 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 și art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 21 din 12 ianuarie 2010.

În vigoare de la 12 ianuarie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Marian Bîzgă în Dosarul nr. 38.935/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului nr. 1.755D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, precum și partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul său juridic, domnul Mihai Alexandru Ionescu.

Curtea dispune a se face apelul în dosarele nr. 1.990D/2009, nr. 5.056D/2009, nr. 5.057D/2009, nr. 5.143D/2009 și nr. 5.663D/2009, având ca obiect după cum urmează: excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Mioara Flenchea în Dosarul nr. 21.865/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Vișinel Ganea în Dosarul nr. 27.926/3/2008 al aceleiași instanțe; excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) teza întâi din același act normativ, ridicată de Petre Coman în Dosarul nr. 8.660/2/2008 al aceleiași instanțe; excepția de neconstituționalitate a întregii Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Petre Cepoi în Dosarul nr. 18.554/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2, art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 și art. 24 din ordonanța de urgență menționată, ridicată de Ion Burlacu în Dosarul nr. 31.479/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde apărătorul ales al autorului excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.990D/2009, domnul Haralambie Voicilaș, avocat membru al Baroului București, având delegația depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalți autori ai excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În toate aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilier juridic, cu delegații depuse la dosarele cauzelor.

Magistratul-asistent învederează Curții că, în Dosarul nr. 5.143D/2009, autorul excepției de neconstituționalitate a transmis note scrise prin care argumentează cererea de admitere a acesteia.

Curtea, observând identitatea parțială de obiect a dosarelor strigate, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.990D/2009, nr. 5.056D/2009, nr. 5.057D/2009, nr. 5.143D/2009 și nr. 5.663D/2009 la Dosarul nr. 1.755D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente. Domnul George Petric solicită admiterea excepției, depunând, în acest sens, concluzii scrise. Apărătorul doamnei Mioara Flenchea susține excepția de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate sunt neconstituționale, pentru motivele prezentate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea ca neîntemeiată a excepțiilor de neconstituționalitate, având în vedere practica de până acum a instanței de contencios constituțional.

Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 martie 2009, 31 martie 2009, 23 martie 2009, 4 iunie 2009 și 11 martie 2009, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 38.935/3/2008, nr. 21.865/3/2008, nr. 27.926/3/2008, nr. 8.660/2/2008 și nr. 31.479/3/2008 și de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 18.554/3/CA/2008, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, a prevederilor art. 2 lit. b) din aceeași ordonanță de urgență, a prevederilor art. 13 alin. (1) teza întâi din ordonanța de urgență menționată și a prevederilor art. 2, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 13 și art. 24 din același act normativ.

Excepțiile au fost ridicate de Marian Bîzgă, Mioara Flenchea, Vișinel Ganea, Petre Coman, Petre Cepoi și, respectiv, Ion Burlacu în cauze având ca obiect acțiuni în constatare.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține, în esență, că ordonanța criticată este neconstituțională, întrucât are în vedere stigmatizarea lucrătorilor și a colaboratorilor fostei Securități, instituind "o nouă poliție politică, vădit selectivă, excluzându-i pe adevărații vinovați de ororile comunismului". Se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât afectează drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, cu referire la egalitatea în fața legii, la nediscriminare, la dreptul de apărare și la fidelitatea față de țară.

În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, se susține că acestea reprezintă o formă indirectă de restrângere a unor drepturi și libertăți prin împiedicarea accesului liber la ocuparea unei funcții sau a unei demnități publice. Aceasta deoarece măsura constatării calității de colaborator sau lucrător al Securității nu e necesară în cazul persoanelor care au candidat pentru obținerea unui post, dar au fost respinse, și nici în cazul persoanelor care nu mai ocupă o demnitate sau o funcție publică. Măsura este abuzivă, disproporționată, de natură a leza imaginea publică și de a îngrădi exercitarea drepturilor politice, dreptul de a participa la viața publică și dreptul de a avea acces la funcții și demnități publice.

Se mai arată că nici prin ultima modificare a ordonanței de urgență nu s-au adus precizări de natură a face unele diferențieri în clasificarea calității de colaborator al Securității, menținându-se aceeași formulare generică existentă inițial și în Legea nr. 187/1999, care nu distinge, în stabilirea acestei calități, în funcție și de împrejurările și condițiile în care s-a ajuns la această colaborare. Noul cadru legislativ instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu respectă decizia Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 și menține caracterul represiv, abuziv al acestei proceduri. În plus, prin ordonanța de urgență criticată, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost înzestrat cu atribuții jurisdicționale, întrucât, în activitatea pe care o desfășoară, îndeplinește o funcție de anchetă, care nu poate fi exercitată în afara sferei autorității judecătorești, contravenind principiului separației puterilor în stat. În fine, se susține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile ordonanței de urgență criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează posibilitatea persoanei de a propune probe, de a cunoaște elementele probatorii în baza cărora Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității aprobă sau infirmă nota de constatare întocmită de direcția de specialitate. Apreciază că se încalcă astfel accesul la justiție, precum și principiul egalității armelor, pârâtul fiind privat de posibilitatea de a accede, în aceeași măsură cu reclamantul, la documentele ce reprezintă mijloace de probă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 5 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 și art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, precum și ordonanța de urgență în ansamblul său.

Dispozițiile art. 2 cuprind definiții ale unor termeni folosiți în textul ordonanței de urgență, la lit. b) a acestui articol fiind stabilită semnificația expresiei de "colaborator al Securității"; art. 5 alin. (1) instituie obligația persoanelor care candidează, au fost alese sau au fost numite în anumite demnități ori funcții de a face o declarație pe propria răspundere în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia și prevede că, pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în acele demnități ori funcții, verificarea calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia se face din oficiu, inclusiv pentru cele aflate în exercițiul respectivelor demnități ori funcții; art. 7 se referă la nota de constatare întocmită cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 8 cuprinde posibilitatea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discuție a acesteia; art. 11 stabilește reguli procedurale referitoare la acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia introduse la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București; art. 13 cuprinde definiția Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și unele reguli legate de funcționarea acestuia, iar art. 24 enumeră atribuțiile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate, precum și ordonanța în ansamblul său contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) referitor la caracterul României de stat de drept, democratic și social, art. 1 alin. (4) care statuează principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care statuează dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, art. 23 privind libertatea individuală, dar cu referire la alin. (11) al acestuia care instituie prezumția de nevinovăție, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 30 care consacră libertatea de exprimare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 referitor la fidelitatea față de țară, art. 55 privitor la apărarea țării, art. 57 care impune exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, art. 115 alin. (6) care prevede, printre altele, că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești, cu accent pe art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înființarea de instanțe extraordinare. De asemenea, se invocă și următoarele prevederi din ~Convenția~ pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 7 - "Nicio pedeapsă fără lege", art. 8 - "Dreptul la respectarea vieții private și de familie", art. 9 - "Libertatea de gândire, de conștiință și de religie", art. 10 - "Libertatea de exprimare", art. 14 - "Interzicerea discriminării" și art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Mai întâi, în ceea ce privește criticile formulate împotriva Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 în ansamblul său, prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, că ordonanța de urgență criticată nu reglementează în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci operează, pe de o parte, o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare sau colaboratoare ale Securității față de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, iar pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte sunt supuse controlului instanțelor de judecată.

Curtea s-a mai pronunțat și cu privire la critica referitoare la nesocotirea principiului separației puterilor în stat, constatând că nu există o imixtiune a puterii executive - care, în virtutea prerogativelor sale de legislator delegat, a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 - în atribuțiile puterii judecătorești. Prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară.

În ceea ce privește pretinsa nerespectare a prezumției de nevinovăție, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea a statuat că aceasta nu este aplicabilă procesului declanșat în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008. În soluționarea acțiunilor în constatare pot fi însă invocate dispozițiile ~art. 1169~ din Codul civil, care prevăd că "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual, acela al aflării adevărului.

În ceea ce privește prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, care instituie în sarcina persoanelor care candidează, care au fost alese sau care au fost numite în anumite demnități ori funcții obligația de a declara pe propria răspundere dacă au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Curtea constată că nu sunt de natură să aducă exercițiului unor drepturi restrângeri contrare dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală. Unul dintre autorii excepției susține că obligația impusă de textul de lege criticat "reprezintă o formă indirectă de restrângere a unor drepturi și libertăți prin împiedicarea accesului liber la ocuparea unei funcții sau a unei demnități publice". Curtea nu poate reține o astfel de critică, prevederile art. 5 alin. (1) din ordonanța de urgență constituind, în realitate, o expresie a dispozițiilor art. 31 din Constituție, care consacră dreptul oricărei persoane de a avea acces la orice informație de interes public. De altfel, Curtea constată că nu poate analiza interpretarea dată de autorul excepției, în sensul că măsura constatării calității de colaborator sau lucrător al Securității nu este necesară față de persoanele care au candidat pentru obținerea unui post, dar au fost respinse, și nici față de cele care nu mai ocupă o demnitate sau o funcție publică. Aceasta deoarece Curtea nu poate cenzura oportunitatea unei reglementări edictate de legiuitor cu respectarea prerogativelor sale constituționale. De asemenea, instanța de contencios constituțional nu deține competențe în ceea ce privește controlul modului concret de aplicare în practică a normelor legale.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Urmând același raționament ca în cazul constatării, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, a caracterului constituțional al prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reține că prevederile art. 2 lit. b) din aceeași ordonanță de urgență, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea observă că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 2, art. 5 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, art. 13 și art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, ridicată de Marian Bîzgă, Mioara Flenchea, Vișinel Ganea, Petre Coman și Ion Burlacu în dosarele nr. 38.935/3/2008, nr. 21.865/3/2008, nr. 27.926/3/2008, nr. 8.660/2/2008 și, respectiv, nr. 31.479/3/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Petre Cepoi în Dosarul nr. 18.554/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...