Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1082/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 659 din 03 octombrie 2009.

În vigoare de la 03 octombrie 2009

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, excepție ridicată de Gheorghe Moraru în Dosarul nr. 15.111/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 15.111/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, excepție ridicată de Gheorghe Moraru într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției de nedepunere a declarației de avere și interese.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile Legii nr. 144/2007 sunt aplicabile, astfel cum prevede expunerea de motive a legii, numai cu privire la persoanele care ocupă funcții sau demnități publice, categorie în care nu pot fi incluși toți salariații instituțiilor publice implicate în privatizare decât cu încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii. De asemenea, se mai arată că textul de lege este discriminatoriu și disproporționat din perspectiva faptului că obligația depunerii declarației de avere o are numai personalul din instituțiile publice implicate în procesul de privatizare angajat cu contract individual de muncă, iar nu și personalul din celelalte instituții publice.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cărora le revine obligația de a depune declarația de avere și interese, legiuitorul a avut în vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât și importanța funcțiilor deținute de acestea. Or, activitatea personalului instituțiilor publice implicate în privatizare are o importanță deosebită din moment ce aceasta are ca obiect gestionarea banului public și, astfel, se justifică interesul oricărui cetățean referitor la veniturile realizate și incompatibilitățile existente cu privire la personalul vizat. În consecință, soluția legislativă criticată este constituțională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. În realitate, Curtea reține că autorul excepției critică dispozițiile art. 39 alin. (1) pct. 34 ale legii menționate, text care, în urma republicării Legii nr. 144/2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, a devenit art. 41 alin. (1) pct. 34. În consecință, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează, prin prezenta decizie, să se pronunțe asupra textului art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007, care are următorul cuprins:

- "Art. 41. -

(1) Următoarele categorii de persoane au obligația declarării averii și a intereselor:

[...]

34. personalul instituțiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare;".

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile nediscriminării și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Textul art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 a mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu o critică identică. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Decizia nr. 75 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, și Decizia nr. 131 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 12 mai 2009, a statuat că reglementarea criticată nu conține dispoziții discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) și art. 16 din Constituție, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de norma legală. Obligația instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupție de către anumite categorii de personal individualizate de legiuitor și nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exercițiului drepturilor sau al unor libertăți consacrate în Constituție.

Neexistând elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele de mai sus, Curtea reține că existența unei eventuale neconcordanțe între expunerea de motive a unei legi și prevederile propriu-zise ale acesteia nu poate fi calificată ca un fine de neconstituționalitate. Expunerea de motive nu conține norme juridice, astfel că destinatarii legii sau instanțele de judecată urmează să aplice textul de lege, și nu expunerea de motive. Desigur, aceștia pot însă interpreta, în mod teleologic, un text de lege prin prisma celor arătate în expunere de motive a legii.

Curtea mai reține că soluția legislativă criticată este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligații suplimentare în sarcina acelui personal care desfășoară o activitate de o anumită natură și importanță. În cazul de față, obligația de a depune declarații de avere și interese se impune personalului implicat în procesul de privatizare tocmai prin legătura pe care aceștia o au cu gestionarea fondurilor publice, dar și prin atribuțiile de serviciu specifice pe care le îndeplinesc. Or, pentru ca activitatea acestora să se desfășoare sub semnul imparțialității, integrității și transparenței, legiuitorul este liber să stabilească măsuri de protecție a acestor deziderate. O astfel de măsură este obligația de depunere a declarațiilor de avere și interese în sarcina personalului implicat în procesul de privatizare. Desigur, sfera acestui personal se va determina in concreto, astfel încât nu orice salariat al instituției cu atribuții în privatizare va avea obligația depunerii unor asemenea declarații.

Se mai constată că textul art. 53 din Constituție nu are incidență în cauză, întrucât invocarea acestuia în susținerea unei critici de neconstituționalitate se face întotdeauna prin arătarea dreptului a cărui exercitare se pretinde a fi restrânsă; or, în cauza de față, autorul excepției nu și-a îndeplinit această obligație.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, excepție ridicată de Gheorghe Moraru în Dosarul nr. 15.111/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...