PARTEA GENERALĂ | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

PARTEA GENERALĂ Reviste (1)

TITLUL I Legea penală și limitele ei de aplicare Jurisprudență, Reviste (3)

CAPITOLUL I Principii generale Jurisprudență

Legalitatea incriminării Reviste (1)

Art. 1. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (23), Doctrină (4)

(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (9)

(2) Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Legalitatea sancțiunilor de drept penal

Art. 2. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (4)

(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia. Reviste (6)

CAPITOLUL II Aplicarea legii penale Reviste (1)

SECȚIUNEA 1 Aplicarea legii penale în timp Referințe (1)

Activitatea legii penale

Art. 3. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (4)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Jurisprudență

Aplicarea legii penale de dezincriminare

Art. 4. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (2), Respingeri hotărâri prealabile (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (44), Doctrină (4), Modele (6), Comentarii expert (2)

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (1)

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Art. 5. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (6), Respingeri hotărâri prealabile (2), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (123), Doctrină (4), Comentarii expert (2)

(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (28)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (5)

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei Comentarii expert (1)

Art. 6. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (5), Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (28), Doctrină (4), Modele (4), Comentarii expert (1)

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Admiteri hotărâri prealabile (6), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (27), Jurisprudență, Reviste (8), Modele (4)

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă. Jurisprudență, Reviste (2)

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta. Jurisprudență, Reviste (3)

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1) - (6). Jurisprudență, Reviste (1)

Aplicarea legii penale temporare

Art. 7. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. Reviste (1)

(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a impus adoptarea sa. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 2-a Aplicarea legii penale în spațiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 8. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat. Jurisprudență

(3) Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. Jurisprudență

(4) Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (1)

Personalitatea legii penale

Art. 9. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Modificări (1), Jurisprudență

Realitatea legii penale

Art. 10. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis. Jurisprudență, Reviste (1)

Universalitatea legii penale

Art. 11. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5)

(1) Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri: Jurisprudență

a) s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unui tratat internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; Jurisprudență

b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată. Jurisprudență

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.

(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.

Legea penală și tratatele internaționale

Art. 12. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Dispozițiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care România este parte. Jurisprudență

Imunitatea de jurisdicție

Art. 13. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român. Jurisprudență

Extrădarea Jurisprudență

Art. 14. - Legislație conexă (5), Jurisprudență, Doctrină (5)

(1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condițiile legii. Reviste (1)

(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în condițiile legii.

TITLUL II Infracțiunea Jurisprudență

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 15. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (4)

(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (1)

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1)

Vinovăția

Art. 16. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: Jurisprudență, Reviste (4)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Modele (7)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Jurisprudență, Reviste (3)

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: Jurisprudență, Reviste (6)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; Jurisprudență, Reviste (4)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Jurisprudență, Reviste (3)

(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. Reviste (4)

(6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (1)

Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune

Art. 17. - Reviste (15), Doctrină (4)

Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când: Reviste (1)

a) există o obligație legală sau contractuală de a acționa; Reviste (1), Doctrină (1)

b) autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. Reviste (2), Doctrină (1)

CAPITOLUL II Cauzele justificative

Dispoziții generale

Art. 18. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților. Reviste (3), Doctrină (1)

Legitima apărare

Art. 19. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (6), Modele (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2)

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Starea de necesitate

Art. 20. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații

Art. 21. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. Reviste (3), Doctrină (1)

Consimțământul persoanei vătămate

Art. 22. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. Reviste (4), Doctrină (1)

CAPITOLUL III Cauzele de neimputabilitate Reviste (1)

Dispoziții generale

Art. 23. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. Doctrină (1)

(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. Reviste (1), Doctrină (1)

Constrângerea fizică

Art. 24. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Jurisprudență

Constrângerea morală

Art. 25. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență

Excesul neimputabil

Art. 26. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Minoritatea făptuitorului

Art. 27. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Iresponsabilitatea

Art. 28. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. Jurisprudență

Intoxicația

Art. 29. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență

Eroarea

Art. 30. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (5)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Cazul fortuit

Art. 31. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Jurisprudență, Reviste (1)

CAPITOLUL IV Tentativa

Tentativa

Art. 32. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4)

(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea. Jurisprudență, Reviste (1)

Pedepsirea tentativei

Art. 33. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5)

Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului

Art. 34. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

CAPITOLUL V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 35. - Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (3)

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Puneri în aplicare (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență, Reviste (63), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

Art. 36. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (2), Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată. Jurisprudență, Reviste (3)

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Jurisprudență

Art. 37. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Modele (1)

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Jurisprudență

Concursul de infracțiuni Jurisprudență

Art. 38. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (27), Doctrină (4)

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (53), Modele (2)

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (18)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

Art. 39. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (3), Modele (2)

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: Jurisprudență, Reviste (1)

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență, Reviste (2)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (19), Jurisprudență, Reviste (41), Modele (4)

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (4)

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Jurisprudență, Reviste (7)

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Art. 40. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență, Reviste (4), Modele (1)

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (6), Modele (2)

(4) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (2)

Recidiva

Art. 41. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4)

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Admiteri hotărâri prealabile (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (30), Modele (1), Comentarii expert (1)

(2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. Jurisprudență, Reviste (21)

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Jurisprudență

Condamnări care nu atrag starea de recidivă

Art. 42. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3), Modele (1)

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: Jurisprudență

a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; Jurisprudență, Reviste (12)

b) infracțiunile amnistiate; Jurisprudență, Reviste (12)

c) infracțiunile săvârșite din culpă. Jurisprudență

Pedeapsa în caz de recidivă Jurisprudență

Art. 43. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (19), Modele (1), Comentarii expert (2)

(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7)

(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Admiteri hotărâri prealabile (2), Jurisprudență, Reviste (17), Modele (1), Comentarii expert (3)

(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1) - (5). Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pluralitatea intermediară

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (6), Modele (1), Comentarii expert (1)

Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni

Art. 45. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut: Jurisprudență, Reviste (3)

a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea; Jurisprudență, Reviste (4)

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune. Jurisprudență

(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată. Reviste (2)

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Jurisprudență, Reviste (11)

(6) Măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează. Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează. Jurisprudență

CAPITOLUL VI Autorul și participanții

Autorul și coautorii

Art. 46. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Instigatorul

Art. 47. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (4)

Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Complicele

Art. 48. - Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (4)

(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (13)

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa în cazul participanților

Art. 49. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74. Jurisprudență, Reviste (1)

Circumstanțe personale și reale

Art. 50. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Jurisprudență, Reviste (1)

Împiedicarea săvârșirii infracțiunii

Art. 51. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o altă infracțiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Reviste (1)

Participația improprie

Art. 52. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență, Reviste (4)

(4) Dispozițiile art. 50 și art. 51 se aplică în mod corespunzător.

TITLUL III Pedepsele Referințe (1), Jurisprudență

CAPITOLUL I Categoriile pedepselor

Pedepsele principale

Art. 53. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

Pedepsele principale sunt:

a) detențiunea pe viață; Jurisprudență

b) închisoarea; Jurisprudență

c) amenda. Jurisprudență

Pedeapsa accesorie

Art. 54. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

Pedepsele complementare

Art. 55. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Pedepsele complementare sunt: Jurisprudență

a) interzicerea exercitării unor drepturi; Jurisprudență, Reviste (1)

b) degradarea militară;

c) publicarea hotărârii de condamnare. Puneri în aplicare (1), Reviste (1)

CAPITOLUL II Pedepsele principale

SECȚIUNEA 1 Detențiunea pe viață

Regimul detențiunii pe viață

Art. 56. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor. Referințe (1)

Neaplicarea detențiunii pe viață

Art. 57. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

Dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detențiunii pe viață i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Înlocuirea detențiunii pe viață

Art. 58. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1)

În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale. Jurisprudență

Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață

Art. 59. - Jurisprudență, Doctrină (3), Modele (1)

În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 2-a Închisoarea

Regimul închisorii

Art. 60. - Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani, și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 3-a Amenda Reviste (2)

Stabilirea amenzii

Art. 61. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (4), Modele (3), Comentarii expert (2)

(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile. Jurisprudență, Reviste (9)

(3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5), Modele (1)

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: Jurisprudență, Reviste (5)

a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii; Jurisprudență, Reviste (2)

b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani; Jurisprudență, Reviste (7), Modele (1)

c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. Jurisprudență, Reviste (6)

(5) Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime. Jurisprudență, Reviste (1)

(6) Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5). Jurisprudență, Reviste (1)

Amenda care însoțește pedeapsa închisorii

Art. 62. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii. Reviste (3)

(2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanță și nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei. Modele (1)

(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii

Art. 63. - Puneri în aplicare (1), Admis recurs în interesul legii (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

(2) Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă. Jurisprudență, Modele (1)

(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condițiile alin. (1) și alin. (2), unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității

Art. 64. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) Dacă amenda înlocuită conform dispozițiilor alin. (1) a însoțit pedeapsa închisorii, obligația de muncă în folosul comunității se execută după executarea pedepsei închisorii. Modele (1)

(3) Coordonarea executării obligației de muncă în folosul comunității se face de serviciul de probațiune. Jurisprudență

(4) Executarea muncii în folosul comunității dispusă în condițiile alin. (1) încetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate. Jurisprudență

(5) Instanța înlocuiește zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă: Jurisprudență, Modele (1)

a) persoana condamnată nu execută obligația de muncă în folosul comunității în condițiile stabilite de instanță; Jurisprudență, Reviste (8), Modele (1)

b) persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a obligației de muncă în folosul comunității. Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității la data comiterii noii infracțiuni, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infracțiune. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (7), Modele (1)

(6) Dacă persoana condamnată, aflată în situația prevăzută în alin. (1), nu își dă consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, amenda neexecutată se înlocuiește cu pedeapsa închisorii conform art. 63. Jurisprudență

CAPITOLUL III Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare

SECȚIUNEA 1 Pedeapsa accesorie

Conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 65. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) -n), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (30), Doctrină (1), Modele (4)

(2) În cazul pedepsei detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi: Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (4)

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părintești;

f) dreptul de a fi tutore sau curator.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (1), Comentarii expert (2)

(4) În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie prevăzută în alin. (2) lit. c) se pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată. Modificări (1), Derogări (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 2-a Pedepsele complementare

Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 66. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1)

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (50), Modele (5)

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; Jurisprudență, Reviste (47), Modele (5)

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României; Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

d) dreptul de a alege; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7), Modele (4)

e) drepturile părintești; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

f) dreptul de a fi tutore sau curator; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; Jurisprudență, Reviste (14)

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; Jurisprudență, Reviste (3)

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță; Jurisprudență, Reviste (5)

j) dreptul de a părăsi teritoriul României; Jurisprudență, Reviste (1)

k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; Jurisprudență, Reviste (6)

l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță; Jurisprudență, Reviste (6)

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; Jurisprudență

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea; Jurisprudență, Reviste (2)

o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată. Jurisprudență, Reviste (10)

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b). Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ. Jurisprudență

(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată. Jurisprudență

(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 67. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (10)

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Jurisprudență, Reviste (11)

(3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Jurisprudență, Reviste (1)

Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 68. - Derogări (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe: Jurisprudență, Reviste (1)

a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii; Jurisprudență, Reviste (2)

b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; Jurisprudență, Reviste (9)

c) după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) În cazul în care s-a dispus liberarea condiționată, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României se execută la data liberării. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârșirea unei noi infracțiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după executarea pedepsei închisorii. Jurisprudență

Degradarea militară

Art. 69. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Jurisprudență

(2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață. Jurisprudență

(3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari în activitate, în rezervă sau în retragere pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani. Jurisprudență

Publicarea hotărârii definitive de condamnare

Art. 70. - Legislație conexă (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului, instanța apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni.

(2) Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instanță, într-un cotidian local sau național, o singură dată.

(3) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.

CAPITOLUL IV Calculul duratei pedepselor

Durata executării

Art. 71. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (3)

(1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socotește din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei. Jurisprudență

(4) Permisiunile de ieșire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei.

Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate

Art. 72. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (2)

(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (8), Modele (3)

(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă. Jurisprudență

(3) În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (3)

Computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării

Art. 73. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România. Jurisprudență

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pedeapsa executată în afara țării este amenda.

CAPITOLUL V Individualizarea pedepselor

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Criteriile generale de individualizare a pedepsei

Art. 74. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (59), Doctrină (4), Modele (4)

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; Jurisprudență, Reviste (5)

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; Jurisprudență, Reviste (2)

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; Jurisprudență, Reviste (4)

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; Jurisprudență, Reviste (2)

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; Jurisprudență, Reviste (1)

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; Jurisprudență, Reviste (2)

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea. Jurisprudență, Reviste (2)

SECȚIUNEA a 2-a Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante

Circumstanțe atenuante

Art. 75. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale: Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; Jurisprudență, Reviste (9), Comentarii expert (1)

b) depășirea limitelor legitimei apărări; Jurisprudență, Reviste (3)

c) depășirea limitelor stării de necesitate. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare: Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; Jurisprudență, Reviste (1)

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Jurisprudență, Reviste (13)

Efectele circumstanțelor atenuante

Art. 76. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

(1) În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime. Jurisprudență, Reviste (11)

(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanțelor atenuante reținute. Jurisprudență

Circumstanțe agravante

Art. 77. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante: Jurisprudență

a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (1)

b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante; Jurisprudență

c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri; Jurisprudență

d) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; Jurisprudență, Reviste (6)

e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze; Jurisprudență, Reviste (1)

f) săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii; Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Reviste (2)

g) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență; Jurisprudență, Reviste (1)

h) săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. Jurisprudență, Reviste (2)

Efectele circumstanțelor agravante

Art. 78. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Jurisprudență

(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanțelor agravante reținute. Jurisprudență

Concursul între cauze de atenuare sau de agravare

Art. 79. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2). Jurisprudență, Reviste (3)

SECȚIUNEA a 3-a Renunțarea la aplicarea pedepsei

Condițiile renunțării la aplicarea pedepsei

Art. 80. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (27), Doctrină (4), Modele (1), Comentarii expert (1)

(1) Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: Jurisprudență, Reviste (1)

a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; Jurisprudență, Reviste (2)

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; Jurisprudență, Modele (1)

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; Jurisprudență

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență, Reviste (6), Modele (1)

(3) În caz de concurs de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracțiune concurentă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2). Jurisprudență

Avertismentul

Art. 81. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (23), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) În caz de concurs de infracțiuni se aplică un singur avertisment. Jurisprudență, Reviste (1)

Efectele renunțării la aplicarea pedepsei Modificări (1)

Art. 82. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (21), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Renunțarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre. Reviste (2), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 4-a Amânarea aplicării pedepsei

Condițiile amânării aplicării pedepsei

Art. 83. - Jurisprudență, Reviste (51), Doctrină (4), Modele (3), Comentarii expert (2)

(1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: Jurisprudență, Reviste (11), Modele (1)

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; Jurisprudență, Reviste (4)

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5), Comentarii expert (2)

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (4)

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților. Respingeri de neconstituționalitate (5), Jurisprudență, Reviste (7), Modele (1)

(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care însoțește pedeapsa închisorii în condițiile art. 62. Jurisprudență, Reviste (4), Modele (1)

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat amânarea aplicării pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

Termenul de supraveghere

Art. 84. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță. Jurisprudență

Măsurile de supraveghere și obligațiile

Art. 85. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (3)

(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (1), Modele (3)

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; Referințe (1), Jurisprudență

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

d) să comunice schimbarea locului de muncă; Jurisprudență

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

(2) Instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1), Modele (2)

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență

b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor; Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Modele (1)

d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală; Legislație conexă (1)

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea; Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1)

f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; Legislație conexă (1), Reviste (1)

g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță; Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Comentarii expert (1)

h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; Legislație conexă (1), Jurisprudență

i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței; Legislație conexă (1), Modele (1)

j) să nu ocupe sau să nu exercite funcția, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Legislație conexă (1), Jurisprudență

(3) Pentru stabilirea conținutului obligațiilor prevăzute în alin. (2) lit. a)-c), instanța va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. Modificări (1), Jurisprudență

(4) Când stabilește obligația prevăzută în alin. (2) lit. e), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(5) Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Reviste (2)

Supravegherea

Art. 86. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) -e) se comunică serviciului de probațiune. Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) și alin. (5) se face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. d) -j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora. Jurisprudență

(3) Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a) -d), într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Jurisprudență

(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă: Jurisprudență, Comentarii expert (1)

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; Jurisprudență, Reviste (1)

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin;

c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Jurisprudență, Reviste (1)

Modificarea sau încetarea obligațiilor

Art. 87. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare. Jurisprudență

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. Jurisprudență

Revocarea amânării aplicării pedepsei

Art. 88. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Jurisprudență, Reviste (4), Modele (1)

(2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (2)

(4) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență, Reviste (3)

Anularea amânării aplicării pedepsei

Art. 89. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(2) În caz de concurs de infracțiuni, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior amânarea aplicării pedepsei. Jurisprudență, Reviste (4), Modele (1)

Efectele amânării aplicării pedepsei

Art. 90. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(1) Persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare. Jurisprudență

(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.

SECȚIUNEA a 5-a Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere Reviste (1)

Art. 91. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (48), Doctrină (4), Modele (8), Comentarii expert (2)

(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții: Jurisprudență, Reviste (10)

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (4), Comentarii expert (1)

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) Când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. Reviste (2)

(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă: Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (4), Comentarii expert (1)

a) pedeapsa aplicată este numai amenda; Reviste (1)

b) aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată; Reviste (1)

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. Jurisprudență, Reviste (11), Modele (3)

Termenul de supraveghere

Art. 92. - Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (4), Modele (5), Comentarii expert (2)

(1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate. Jurisprudență, Reviste (7)

(2) Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. Jurisprudență, Reviste (4)

(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță. Jurisprudență, Reviste (3)

Măsurile de supraveghere și obligațiile

Art. 93. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: Jurisprudență, Reviste (21), Doctrină (1), Modele (3)

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4)

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; Referințe (1), Reviste (1)

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; Jurisprudență, Reviste (2)

d) să comunice schimbarea locului de muncă; Jurisprudență, Reviste (1)

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1)

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Modele (3)

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (14)

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală; Jurisprudență

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței. Jurisprudență, Reviste (5), Modele (1)

(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (24), Modele (3)

(4) Pentru stabilirea conținutului obligațiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b), precum și în alin. (3), instanța va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens. Modificări (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(5) Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Jurisprudență, Reviste (2)

Supravegherea condamnatului

Art. 94. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) -e) se comunică serviciului de probațiune. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. b), alin. (3) și alin. (5) se face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) și lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora. Jurisprudență

(3) Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. b), precum și alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Jurisprudență

(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă: Jurisprudență, Reviste (1)

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; Reviste (1)

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin;

c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Modificarea sau încetarea obligațiilor

Art. 95. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare. Jurisprudență

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. Jurisprudență, Reviste (3)

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 96. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (27), Doctrină (4), Modele (4)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

(3) Dacă pedeapsa amenzii care a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 nu a fost executată și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) și alin. (6), instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.

(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (10)

(5) Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (8)

(6) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține ori revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul revocării, dispozițiile alin. (1), alin. (4) și alin. (5) se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 97. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Jurisprudență, Reviste (1)

Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 98. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 6-a Liberarea condiționată Admis recurs în interesul legii (1)

Condițiile liberării condiționate în cazul detențiunii pe viață

Art. 99. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă, dacă: Doctrină (1)

a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; Jurisprudență

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; Jurisprudență

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(3) De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii

Art. 100. - Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) -d). Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani. Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență, Modele (1)

(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni ori nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

(6) Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat. Jurisprudență, Reviste (3), Modele (1)

Măsurile de supraveghere și obligațiile

Art. 101. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (3)

(1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Modele (1)

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; Referințe (1), Jurisprudență

b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa; Referințe (1)

c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; Jurisprudență

d) să comunice schimbarea locului de muncă; Jurisprudență

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Jurisprudență

(2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1), Modele (1)

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; Referințe (1), Legislație conexă (1)

c) să nu părăsească teritoriul României; Jurisprudență, Reviste (1), Modele (2)

d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1)

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea; Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1)

f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță; Jurisprudență

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Reviste (1), Modele (2)

(3) Obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c) -g) pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. Jurisprudență, Modele (1)

(4) Când stabilește obligația prevăzută în alin. (2) lit. e), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei. Modificări (1), Reviste (1)

(5) Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c) -g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.

(6) Pentru stabilirea conținutului obligațiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b), instanța va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

Supravegherea condamnatului

Art. 102. - Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin. (1) lit. c) -e) se comunică serviciului de probațiune. Reviste (1)

(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) și lit. b) se face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c) -g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora. Reviste (1)

(3) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) și lit. e) poate fi realizată și printr-un sistem electronic de supraveghere, în condițiile prevăzute de legea specială. Reviste (1)

(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă: Jurisprudență

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.

Modificarea sau încetarea obligațiilor

Art. 103. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare socială.

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. Reviste (1)

Revocarea liberării condiționate

Art. 104. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (2)

(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară. Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (11), Modele (1)

(3) Dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață.

Anularea liberării condiționate

Art. 105. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. Reviste (1), Modele (1), Comentarii expert (1)

(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 99 sau art. 100, instanța poate acorda liberarea condiționată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.

(3) Când, după anulare, instanța dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Efectele liberării condiționate Modificări (1)

Art. 106. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

TITLUL IV Măsurile de siguranță Reviste (1)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Scopul măsurilor de siguranță

Art. 107. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Modele (1), Comentarii expert (1)

(1) Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Jurisprudență, Reviste (6), Modele (2)

(2) Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (1)

(3) Măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. Jurisprudență, Reviste (3)

Categoriile măsurilor de siguranță

Art. 108. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4), Modele (1)

Măsurile de siguranță sunt:

a) obligarea la tratament medical; Jurisprudență, Reviste (1)

b) internarea medicală; Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

c) interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii; Jurisprudență, Reviste (3)

d) confiscarea specială. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

CAPITOLUL II Regimul măsurilor de siguranță Jurisprudență

Obligarea la tratament medical

Art. 109. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Modele (4)

(2) Când persoana față de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală. Jurisprudență

(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei. Jurisprudență, Reviste (2)

Internarea medicală

Art. 110. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (4), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4), Modele (1)

Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență

Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii

Art. 111. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Comentarii expert (1)

(1) Când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcții, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfășurarea unei alte activități, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea funcție ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare. Jurisprudență, Modele (1)

Confiscarea specială

Art. 112. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (2), Legislație conexă (4), Jurisprudență, Reviste (21), Doctrină (5), Modele (4)

(1) Sunt supuse confiscării speciale: Jurisprudență, Reviste (2)

a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; Jurisprudență

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (9), Modele (3)

c) bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; Jurisprudență, Reviste (4)

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor; Jurisprudență, Reviste (2)

e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (12)

f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală. Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (5), Comentarii expert (1)

(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) și lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de contribuția bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime. Jurisprudență

(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparțin infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozițiilor alin. (2). Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârșite prin presă.

(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) -e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora. Jurisprudență

(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c). Jurisprudență, Reviste (4)

TITLUL V Minoritatea Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (3)

CAPITOLUL I Regimul răspunderii penale a minorului Legislație conexă (1)

Limitele răspunderii penale

Art. 113. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (5)

Consecințele răspunderii penale

Art. 114. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (4), Modele (1), Comentarii expert (1)

(1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Jurisprudență, Reviste (7), Comentarii expert (1)

(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: Jurisprudență, Reviste (6), Comentarii expert (1)

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat; Reviste (5)

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață. Jurisprudență, Reviste (9)

Măsurile educative Reviste (1)

Art. 115. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. Jurisprudență, Reviste (2)

1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt: Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

a) stagiul de formare civică; Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

b) supravegherea; Jurisprudență, Modele (1)

c) consemnarea la sfârșit de săptămână; Jurisprudență, Modele (1)

d) asistarea zilnică. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

2. Măsurile educative privative de libertate sunt: Reviste (1), Doctrină (1)

a) internarea într-un centru educativ; Jurisprudență, Reviste (2), Modele (2)

b) internarea într-un centru de detenție. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

Referatul de evaluare

Art. 116. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74, instanța va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță.

(2) Referatul de evaluare privind respectarea condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse se întocmește în toate cazurile în care instanța dispune asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse, precum și la terminarea executării măsurii educative. Modificări (1), Modele (3)

CAPITOLUL II Regimul măsurilor educative neprivative de libertate Legislație conexă (1)

Stagiul de formare civică

Art. 117. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

(2) Organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul școlar sau profesional al minorului.

Supravegherea

Art. 118. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Modele (2)

Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia. Jurisprudență, Reviste (1)

Consemnarea la sfârșit de săptămână

Art. 119. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse de instanță.

(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune. Jurisprudență, Reviste (1)

Asistarea zilnică

Art. 120. - Legislație conexă (3), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului. Jurisprudență

(2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune. Jurisprudență

Obligații ce pot fi impuse minorului

Art. 121. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanța poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligații: Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Modele (6)

a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională; Referințe (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (1), Modele (3)

b) să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de instanță; Legislație conexă (2), Jurisprudență, Modele (2)

c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (1), Modele (3)

d) să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță; Legislație conexă (2), Jurisprudență, Modele (3)

e) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta; Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2)

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. Legislație conexă (2), Jurisprudență

(2) Când stabilește obligația prevăzută în alin. (1) lit. d), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei.

(3) Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță se face sub coordonarea serviciului de probațiune. Jurisprudență

(4) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă: Jurisprudență, Modele (1)

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; Modele (1)

b) persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin. Jurisprudență

Modificarea sau încetarea obligațiilor

Art. 122. - Referințe (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse mai mari de îndreptare. Modele (1)

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. Reviste (1), Modele (1)

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate

Art. 123. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța dispune: Jurisprudență, Modele (1)

a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta; Jurisprudență, Modele (3)

b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; Jurisprudență, Modele (1)

c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, inițial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă. Reviste (1), Modele (1)

(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța înlocuiește măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ. Reviste (2), Modele (1)

(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța dispune: Jurisprudență, Reviste (4)

a) prelungirea măsurii educative luate inițial, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta; Modele (1)

b) înlocuirea măsurii luate inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), precum și în alin. (3) lit. a) și lit. b), instanța poate impune noi obligații în sarcina minorului ori sporește condițiile de executare a celor existente. Modele (1)

CAPITOLUL III Regimul măsurilor educative privative de libertate Legislație conexă (1)

Internarea într-un centru educativ

Art. 124. - Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (4), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenție. Jurisprudență, Reviste (5), Modele (1)

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: Jurisprudență, Reviste (1), Modele (2)

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani; Jurisprudență, Modele (1)

b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (1)

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (2)

(7) În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune: Jurisprudență, Reviste (3), Modele (2)

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;

b) internarea într-un centru de detenție.

Internarea într-un centru de detenție

Art. 125. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Legislație conexă (4), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Jurisprudență, Reviste (10), Comentarii expert (1)

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (10), Comentarii expert (1)

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: Jurisprudență, Reviste (2), Modele (2)

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani; Jurisprudență

b) liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării. Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenție. Jurisprudență, Reviste (2), Modele (3)

(7) În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune: Jurisprudență, Reviste (3), Modele (2)

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenție; Reviste (1)

b) prelungirea duratei acestei internări în condițiile prevăzute în alin. (3).

Schimbarea regimului de executare

Art. 126. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (3)

Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

Calculul duratei măsurilor educative

Art. 127. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozițiile art. 71-73 se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV Dispoziții comune Admis recurs în interesul legii (1)

Efectele cauzelor de atenuare și agravare

Art. 128. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

În cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.

Pluralitatea de infracțiuni

Art. 129. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74. Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (7)

(2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: Jurisprudență, Reviste (6)

a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa; Jurisprudență, Reviste (1)

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat; Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (1)

c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se execută numai această pedeapsă;

d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta.

(3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării. Reviste (1)

(4) În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2). Jurisprudență, Reviste (2)

(5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere. Respingeri de neconstituționalitate (2)

Descoperirea unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității

Art. 130. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2) - (4).

Prescripția răspunderii penale a minorilor

Art. 131. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Termenele de prescripție a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. Jurisprudență

Prescripția executării măsurilor educative

Art. 132. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.

(2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani. Reviste (1)

(3) Termenele de prescripție a executării măsurilor educative se întrerup și se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. Reviste (1)

(4) În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea.

Efectele măsurilor educative

Art. 133. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități.

Minorul devenit major

Art. 134. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Reviste (3)

(2) Când, la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanța, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar. Reviste (2)

TITLUL VI Răspunderea penală a persoanei juridice Legislație conexă (1), Reviste (2)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice

Art. 135. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (30), Doctrină (5)

(1) Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (9)

(2) Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat. Reviste (7), Doctrină (1)

(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte. Reviste (9), Doctrină (1)

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Art. 136. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și complementare. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Pedeapsa principală este amenda. Jurisprudență, Reviste (5)

(3) Pedepsele complementare sunt: Jurisprudență, Reviste (3)

a) dizolvarea persoanei juridice; Jurisprudență, Reviste (3)

b) suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; Reviste (2)

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; Reviste (3)

d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

e) plasarea sub supraveghere judiciară; Reviste (1)

f) afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare. Jurisprudență, Reviste (1)

Stabilirea amenzii pentru persoana juridică

Art. 137. - Derogări (1), Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4)

(1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. Jurisprudență

(2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 și 5.000 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 600 de zile. Puneri în aplicare (1), Derogări (1), Reviste (3)

(3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice. Reviste (2)

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: Puneri în aplicare (1), Reviste (3)

a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii; Reviste (1)

c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;

d) 240 și 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;

e) 360 și 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detențiunea pe viață.

(5) Când prin infracțiunea săvârșită persoana juridică a urmărit obținerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăși maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit. Reviste (1)

CAPITOLUL II Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

Aplicarea și executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice

Art. 138. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de împrejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare. Reviste (1)

(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ. Reviste (1)

(4) Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Dizolvarea persoanei juridice

Art. 139. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când: Jurisprudență

a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni; Jurisprudență

b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracțiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În caz de neexecutare, cu rea-credință, a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b) -e), instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.

(3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de îndată, instanței civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului. Jurisprudență

Suspendarea activității persoanei juridice

Art. 140. - Legislație conexă (2), Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice constă în interzicerea desfășurării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.

(2) În caz de neexecutare, cu rea-credință, a pedepsei complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. f), instanța dispune suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.

(3) Dacă până la împlinirea termenului prevăzut în alin. (2) pedeapsa complementară nu a fost pusă în executare, instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.

Neaplicarea dizolvării sau suspendării activității persoanei juridice

Art. 141. - Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. a) și lit. b) nu pot fi aplicate instituțiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și organizațiilor religioase ori aparținând minorităților naționale, constituite potrivit legii. Reviste (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul presei.

Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice Jurisprudență

Art. 142. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Pedeapsa complementară a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru aparținând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul presei.

Interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice

Art. 143. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziții publice, prevăzute de lege.

Plasarea sub supraveghere judiciară

Art. 144. - Legislație conexă (2), Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Plasarea sub supraveghere judiciară constă în desemnarea de către instanță a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfășurarea activității ce a ocazionat săvârșirea infracțiunii. Modificări (1)

(2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligația de a sesiza instanța atunci când constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni. În cazul în care instanța constată că sesizarea este întemeiată, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută în art. 140. Modificări (1)

(3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul persoanelor juridice menționate în art. 141.

Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare

Art. 145. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) Afișarea hotărârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

(2) Prin afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane. Reviste (1)

(3) Afișarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma și locul stabilite de instanță, pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni. Jurisprudență

(4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras și în forma stabilită de instanță, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de instanță. Reviste (1)

(5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanța stabilește numărul aparițiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăși 3 luni.

CAPITOLUL III Dispoziții comune

Recidiva în cazul persoanei juridice

Art. 146. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică săvârșește din nou o infracțiune, cu intenție sau cu intenție depășită.

(2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii. Reviste (2)

(3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infracțiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta.

(4) Dispozițiile art. 42 se aplică în mod corespunzător.

Atenuarea și agravarea răspunderii penale a persoanei juridice

Art. 147. - Reviste (3), Doctrină (4)

(1) În caz de concurs de infracțiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) În caz de pluralitate de infracțiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu excepția dizolvării, sau cele de aceeași natură, dar cu conținut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeași natură și cu același conținut se aplică cea mai grea. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) În caz de pluralitate de infracțiuni, măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează.

Prescripția răspunderii penale

Art. 148. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condițiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispozițiile art. 153-156 aplicându-se în mod corespunzător.

Prescripția executării pedepsei

Art. 149. - Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Termenul de prescripție a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani. Jurisprudență

(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată. Jurisprudență

(3) Dispozițiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 și art. 164 se aplică în mod corespunzător.

Reabilitarea persoanei juridice

Art. 150. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune. Reviste (1)

Efectele comasării și divizării persoanei juridice

Art. 151. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) În cazul pierderii personalității juridice prin fuziune, absorbție sau divizare intervenită după comiterea infracțiunii, răspunderea penală și consecințele acesteia se vor angaja: Jurisprudență, Reviste (2)

a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune; Reviste (1)

b) în sarcina persoanei juridice absorbante;

c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate. Reviste (1)

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va ține seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infracțiunea, precum și de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la operațiune. Jurisprudență, Reviste (1)

TITLUL VII Cauzele care înlătură răspunderea penală Reviste (1)

Efectele amnistiei

Art. 152. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate. Doctrină (1)

Prescripția răspunderii penale

Art. 153. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Prescripția înlătură răspunderea penală. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război. Modificări (1), Reviste (3), Doctrină (1)

Termenele de prescripție a răspunderii penale

Art. 154. - Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (4)

(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5)

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani; Jurisprudență, Reviste (2)

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; Jurisprudență, Reviste (2)

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (4)

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (8), Comentarii expert (1)

(3) În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. Reviste (6)

(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului. Modificări (1), Reviste (2)

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale

Art. 155. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Respingeri hotărâri prealabile (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respins recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (11), Comentarii expert (3)

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. Respingeri de neconstituționalitate (1)

(4) Termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depășite cu încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (9)

(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale. Reviste (2)

Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale

Art. 156. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Jurisprudență

Lipsa plângerii prealabile

Art. 157. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea. Respingeri de neconstituționalitate (1), Derogări (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

(5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu. Reviste (1)

Retragerea plângerii prealabile

Art. 158. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanții lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, retragerea se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(4) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

Împăcarea

Art. 159. - Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4), Modele (2)

(1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1), Modele (1)

(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (11), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1), Modele (1)

(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convențional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârșit infracțiunea și persoana vătămată nu produce efecte față de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiași fapte. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(6) În cazul în care infracțiunea este săvârșită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispozițiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Reviste (2)

TITLUL VIII Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei

Efectele grațierii

Art. 160. - Referințe (2), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Jurisprudență

(2) Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare și măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.

(3) Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.

(4) Grațierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de grațiere.

Prescripția executării pedepsei

Art. 161. - Legislație conexă (2), Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Prescripția înlătură executarea pedepsei principale. Jurisprudență

(2) Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile de genocid, contra umanității și de război. Modificări (1)

Termenele de prescripție a executării pedepsei

Art. 162. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: Jurisprudență

a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani; Jurisprudență

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; Jurisprudență

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda. Jurisprudență

(2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiționate, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.

(4) În cazul revocării liberării condiționate, în condițiile art. 104 alin. (1), termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă și se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.

(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripție curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.

(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu.

(7) Prin pedeapsa ce se execută se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, ținându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Întreruperea cursului prescripției executării pedepsei

Art. 163. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii. Jurisprudență

(2) Cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni. Jurisprudență

(3) Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei amenzii se întrerupe și prin înlocuirea obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Suspendarea cursului prescripției executării pedepsei

Art. 164. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) Cursul termenului prescripției executării pedepsei este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală. Jurisprudență

(2) Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Jurisprudență

TITLUL IX Cauzele care înlătură consecințele condamnării Reviste (1)

Reabilitarea de drept

Art. 165. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4), Modele (1)

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. Referințe (1), Jurisprudență

Reabilitarea judecătorească

Art. 166. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene: Jurisprudență

a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii; Jurisprudență

d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. Reviste (1)

Calculul termenului de reabilitare

Art. 167. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod. Jurisprudență

(3) În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată. Jurisprudență

(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere. Jurisprudență, Reviste (1)

(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse. Jurisprudență

Condițiile reabilitării judecătorești

Art. 168. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: Jurisprudență

a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; Jurisprudență

b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Efectele reabilitării de drept sau judecătorești

Art. 169. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.

(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.

Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească

Art. 170. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă. Jurisprudență

(2) Condițiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

(3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

Anularea reabilitării

Art. 171. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4), Modele (1)

Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare. Jurisprudență

TITLUL X Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală Jurisprudență, Reviste (1)

Dispoziții generale

Art. 172. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie dintre cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acesteia este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.

Legea penală

Art. 173. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (4)

Prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

Săvârșirea unei infracțiuni

Art. 174. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (3)

Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice. Jurisprudență, Comentarii expert (1)

Funcționar public

Art. 175. - Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (22), Doctrină (3)

(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: Jurisprudență, Reviste (25)

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; Jurisprudență, Reviste (7)

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; Admiteri hotărâri prealabile (3), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (19), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (5)

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (3), Respingeri de neconstituționalitate (5), Jurisprudență, Reviste (43), Comentarii expert (1)

Public

Art. 176. - Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3)

Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. Jurisprudență

Membru de familie

Art. 177. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (3)

(1) Prin membru de familie se înțelege: Jurisprudență, Reviste (2)

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; Reviste (2)

b) soțul; Jurisprudență, Reviste (2)

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești. Reviste (1)

Informații secrete de stat și înscrisuri oficiale

Art. 178. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Informații secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparține unor asemenea persoane. Jurisprudență, Reviste (3)

Arme

Art. 179. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Jurisprudență

Instrument de plată electronică

Art. 180. - Legislație conexă (1), Reviste (2), Doctrină (3)

Prin instrument de plată electronică se înțelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare.

Sistem informatic și date informatice

Art. 181. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Prin date informatice se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic. Reviste (2)

Exploatarea unei persoane

Art. 182. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

Prin exploatarea unei persoane se înțelege: Reviste (1)

a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat; Reviste (1)

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; Reviste (1)

c) obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală; Respingeri de neconstituționalitate (3), Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (4)

d) obligarea la practicarea cerșetoriei; Jurisprudență

e) prelevarea de organe în mod ilegal. Modificări (1), Reviste (3)

Consecințe deosebit de grave

Art. 183. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.

Faptă săvârșită în public

Art. 184. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)

Fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă: Jurisprudență

a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; Jurisprudență

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; Jurisprudență

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; Jurisprudență

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante. Jurisprudență

Timp de război

Art. 185. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

Prin timp de război se înțelege durata stării de mobilizare a forțelor armate sau durata stării de război.

Calculul timpului

Art. 186. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

(1) La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracția de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracția se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obținută se transformă în luni. În acest caz, luna se socotește de 30 de zile și se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracției.

(3) În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani se aplică în mod corespunzător dispozițiile alin. (2), transformarea făcându-se între ani și luni. Jurisprudență

Pedeapsă prevăzută de lege

Art. 187. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (3)

Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Comentarii expert (1)

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Amânare aplicării pedepsei(art. 83 din noul CP) -comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (rt. 81 din vechiul CP) - Mădălina Moceanu
Este adevărat că ambele instituții, atât cea a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementată de vechiul Cod penal, cât și cea a amânării aplicării pedepsei, reglementată de noul Cod penal, au ca efect imediat neexecutarea efectivă a pedepsei de către inculpat, dar nu se poate spune că noua instituție este o preluare a celei vechi, deoarece între acestea există o deosebire de esență și anume: pe când suspendarea condiționată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 din Codul penal, reprezintă o modalitate alternativă la executarea unei pedepsei, subsecventă unei soluții de condamnare, amânarea aplicării pedepsei, reglementată de art. 83 din noul Cod penal, este o alternativă la condamnare, astfel cum se desprinde din dispozițiile art. 396 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, care tratează soluția de amânare a aplicării pedepsei distinct de soluția de condamnare.
Extras din Decizia penală nr.65/A/ 27.01.2015, Curtea de Apel Alba Iulia- Secția penală și pentru cauze cu minori, www.portal.just.ro
[ Mai mult... ]

Amânarea aplicării pedepsei - Mădălina Moceanu
Potrivit art. 80 alin. 1 C.p., instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Din probele dosarului rezultă că instanța de fond a determinat necorespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății, ceea ce a avut drept efect nestabilirea față de inculpat a unei pedepse.
[ Mai mult... ]

Amenda penală. Stabilire cuantum zi-amendă - Mădălina Moceanu
La stabilirea cuantumului unei zile-amendă, instanța de fond nu a indicat care au fost criteriile pentru care a stabilit un cuantum de 40 lei pentru o zi-amendă.
Potrivit art.61 alin.3 tz. II Cod penal, cuantumul sumei corespunzător unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
[ Mai mult... ]

Aolicarea art. 4 si 5 din Codul penal. Dezincriminarea faptei - Mădălina Moceanu
În apelurile penale declarate de asigurator si inculpat si extinzând efectele acestora si la inculpatul P.L. au fost achitati inculpatii pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa ca urmare a dezincriminarii faptei.
Fapta pentru care au fost cercetati inculpatii nu mai constituie infractiune raportat la cerinta legii noi care prevede pentru aceasta infractiune ca numarul de zile de îngrijiri medicale trebuie sa depaseasca 90 de zile.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
    1. Prezentare comparativă. Procedând la un examen comparativ între dispozițiile referitoare la amnistie cuprinse în noul C. pen. și cele ale C. pen. din 1968, constatăm că nu există diferențe esențiale, principiile reglementării vechi regăsindu-se și în conținutul normelor corespondente noi. Remarcăm, totuși, două deosebiri. 
    Prima diferență se referă la înlocuirea expresiei „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârșită” cu expresia – mai riguroasă –înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Justificarea acestei modificări rezidă în aceea că, pentru a fi incidentă amnistia, în prealabil, trebuie să se constate că fapta săvârșită întrunește conținutul unei infracțiuni. În caz contrar, amnistia nu poate opera, deoarece este lipsită de obiect (I. Pascu, P. Buneci, Noul Cod penal. Partea generală și Codul penal. Partea generală în vigoare. Prezentare comparativă, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 206; M.A. Hotca, în Noul Cod penal comentat, vol. I, p. 743). Dacă fapta nu constituie infracțiune, nu există o problemă a răspunderii penale și, prin urmare, nici a incidenței unei cauze care înlătură răspunderea penală. [ Mai mult... ] 

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Precedent legislativ și situații tranzitorii. Amnistia, alături de prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile, respectiv retragerea acesteia și împăcarea, este o cauză care înlătură răspunderea penală. Actualul Cod penal grupează aceste cauze exclusive de răspundere penală într-un titlu separat (Titlul VII); aceeași abordare vizează și cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei (Titlul VIII – grațierea, prescripția executării pedepsei), precum și pe cele care înlătură consecințele condamnării (Titlul IX – reabilitarea de drept și judecătorească). S-a realizat o reorganizare a Titlului VII din Codul penal anterior care grupa toate aceste cauze, reorganizare justificată de opiniile exprimate în doctrină referitor la natura diferită a acestor cauze, temeiurile diferite care stau la baza incidenței lor (Expunere de motive, pct. 2.39). În contextul actualei sistematizări se impune precizarea că amnistia, în funcție de momentul în care intervine – ante sau postcondamnatoriu – poate fi o cauză de înlăturare a răspunderii penale (atunci când intervine înainte de pronunțarea unei condamnări, ea va paraliza pronunțarea unei pedepse, înlăturând răspunderea penală) sau o cauză care înlătură și executarea pedepsei (intervenind după pronunțarea unei pedepse, amnistia postcondamnatorie va înlătura executarea acelei pedepse, situație care ar putea justifica încadrarea amnistiei postcondamnatorii în rândul cauzelor de înlăturare a executării, alături de grațiere ori prescripția executării). Aceste particularități sunt prevăzute de primele două fraze ale art. 152 alin. (1) C. pen.. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
§1. Noțiunea de "amnistie" 

    Amnistia(782) este un act de clemență acordat prin lege organică în temeiul unor considerente social-politice și de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei și alte consecințe ale condamnării, pentru infracțiuni săvârșite până la data apariției legii de amnistie. 
    Această uitare a infracțiunilor săvârșite într-o anumită perioadă de timp este dictată de rațiuni de politică penală superioare celor care ar fi legitimat reacția coercitivă a societății împotriva infractorilor, considerându-se mai utilă și mai eficientă, sub raportul realizării scopurilor politicii penale, înlăturarea incidenței legii penale față de infracțiunile săvârșite până la intrarea în vigoare a actului de amnistie. [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Comentarii pe articole
    Prin dispozițiile acestui articol se reglementează amnistia, din punct de vede­re al efectelor (și al limitelor efectelor) acestei instituții juridico-penale, act de clemență al forului legiuitor (Parlamentul României), care se acordă prin lege orga­nică [art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituție], prin care se înlătură răspunderea penală și, în unele cazuri, (și) executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecin­țe ale condamnării, pentru infracțiuni comise anterior momentului adoptării/apariției sale (data intrării în vigoare sau altă dată indicată în cuprinsul actului de amnistie). Se păstrează în general o reglementare asemănătoare Codului penal din 1969 (art. 119), operând unele modificări, prin fixarea precisă a obiectului amnistiei - infracțiunea comisă -, cât și o restrângere a limitelor sale în raport de sancțiunile aplicabile persoanelor fizice infractori minori. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
§1. Noțiunea de "amnistie" 

    Amnistia(782) este un act de clemență acordat prin lege organică în temeiul unor considerente social-politice și de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei și alte consecințe ale condamnării, pentru infracțiuni săvârșite până la data apariției legii de amnistie. 
    Această uitare a infracțiunilor săvârșite într-o anumită perioadă de timp este dictată de rațiuni de politică penală superioare celor care ar fi legitimat reacția coercitivă a societății împotriva infractorilor, considerându-se mai utilă și mai eficientă, sub raportul realizării scopurilor politicii penale, înlăturarea incidenței legii penale față de infracțiunile săvârșite până la intrarea în vigoare a actului de amnistie. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
PARTEA GENERALĂ
PARTEA SPECIALĂ
Reviste:
Abuz în serviciu. Subiect activ calificat psihologul cu drept de liberă practică ce elaborează avizul psihologic necesar înscrierii la școala de șoferi
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Respingere sesizare. Infracțiunea de proxenetism
Unele probleme privind semnificația normativă a expresiei "pedeapsă prevăzută de lege"
Regimul răspunderii penale a minorului
Măsuri educative privative de libertate aplicate minorului. Prevederile noului Cod penal
Instrumente juridice internaționale folosite de legiuitorul român în redactarea și adoptarea noului Cod penal
Dare de mită. Art. 308 alin. (1) C. pen. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Amânarea aplicării pedepsei. Pedeapsă prevăzută de lege
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Admitere sesizare. Interpretare a dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal și art. 88 alin. (3) din Codul penal. Revocarea amânării aplicării pedepsei
Răspunderea penală a persoanei juridice
Unele probleme identificate în materia reglementării pluralității de infracțiuni
Doctrină:
Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Drept penal. Partea specială I, ediția 2
Drept internațional public. Vol. I, Vol 1, ediția 3
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
Modele:
Sentință de amânare a aplicării pedepsei
Sentința prin care instanța se pronunță asupra înlocuirii măsurilor educative neprivative de libertate
Sentința prin care instanța se pronunță asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse ori stabilite de lege [I] / neîndeplinirea obligațiilor civile [II]
Sentința prin care instanța se pronunță asupra modificării sau încetării obligațiilor ce pot fi impuse minorilor în cazul măsurilor educative neprivative de libertate
Sentința prin care instanța se pronunță asupra liberării din centrul educativ/centru de detenție a persoanei internate care a împlinit vârsta de 18 ani
Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
Sentința prin care instanța se pronunță asupra liberării condiționate
Sentință de revocare a amânării aplicării pedepsei pentru nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse ori stabilite de lege [I] / neîndeplinirea obligațiilor civile [II]
Sentință de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției
Sentință de aplicare a unei măsuri educative neprivative/privative de libertate
Admiteri hotărâri prealabile:
Decizia nr. 1/2014 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 289/120/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni
Decizia nr. 15/2014 sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secția I penală, prin Încheierea de ședință din 24 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 276/93/2014, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementează regimul sancționator al recidivei, în situația în care fapta a fost săvârșită după executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi interpretate în sensul că pot fi aplicabile și persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni cu reținerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, în situația în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza art. 6 din noul Cod penal
Decizia nr. 19/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea Militară de Apel București - prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul de a se stabili dacă fapta medicului, care are calitatea de funcționar public, de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal
Decizia nr. 15/2018 privind soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 676/267/2017 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept
Decizia nr. 24/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în Dosarul nr. 14.607/197/2016, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal și art. 88 alin. (3) din Codul penal, respectiv: dacă "în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracțiune ori se poate dispune din nou amânarea aplicării pedepsei pentru aceasta, fără revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare"
Decizia nr. 6/2015 privind examinarea sesizării formulate de către Curtea de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 22.259/197/2013, prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3.283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 76/2014 și Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 118/2014) a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț în prezent, cu consecința dezincriminării in concreto a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, și de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008
Decizia nr. 30/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, prin Încheierea din data de 16 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 121/62/2014, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept "dacă în situația unei infracțiuni de înșelăciune
Decizia nr. 2/2014 privind examinarea sesizării formulată de către Curtea de Apel București - Secția I penală prin Încheierea din 18 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 530/303/2013, prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, respectiv dacă instituția prescripției răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă sau nu față de instituția pedepsei
Decizia nr. 5/2014 privind examinarea sesizării formulate de către completul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, în Dosarul nr. 48.654/3/2012, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracțiunii continuate
Decizia nr. 10/2014 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 30.259/215/2013, prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 651/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală și ale art. 4 din Codul penal
Decizia nr. 265/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal
Decizia nr. 368/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal
Decizia nr. 601/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal
Decizia nr. 297/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal
Decizia nr. 508/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 18/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b), în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avută în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din același cod
Decizia nr. 4/2020 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.141/1/2019
Decizia nr. 10/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii
Decizia nr. 70/2007 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la posibilitatea contopirii de către instanțele de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care infractorul a fost condamnat definitiv, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi de către instanța de fond
Decizia nr. 50/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 631 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii
Decizia nr. 29/2019 privind soluționarea recursului în interesul legii, ce face obiectul Dosarului nr. 1.574/1/2019
Decizia nr. 67/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la stabilirea momentului îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată
Decizia nr. 18/2005 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000- SECȚIILE UNITE -
Decizia nr. 10/2019 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale incidente în "soluționarea propunerii de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul în care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, prevăzută de art. 342 alin. (6) din Codul penal"
Decizia nr. 5/2016 privind examinarea Sesizării nr. 16.504/3.010/III-5/2015 din data de 23 februarie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în ipoteza inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal
Legislație conexă :
Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Codul de Procedură Penală din 2010
Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950*)
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală*)
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene
Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României
;
se încarcă...