Infracțiunea | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

PARTEA GENERALĂ -
TITLUL II
Infracțiunea Jurisprudență

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 15. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (4)

(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (1)

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1)

Vinovăția

Art. 16. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: Jurisprudență, Reviste (4)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Modele (7)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Jurisprudență, Reviste (3)

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: Jurisprudență, Reviste (6)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; Jurisprudență, Reviste (4)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Jurisprudență, Reviste (3)

(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. Reviste (4)

(6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (1)

Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune

Art. 17. - Reviste (15), Doctrină (4)

Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când: Reviste (1)

a) există o obligație legală sau contractuală de a acționa; Reviste (1), Doctrină (1)

b) autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. Reviste (2), Doctrină (1)

CAPITOLUL II Cauzele justificative

Dispoziții generale

Art. 18. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților. Reviste (3), Doctrină (1)

Legitima apărare

Art. 19. - Legislație conexă (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (6), Modele (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (2)

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Starea de necesitate

Art. 20. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații

Art. 21. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. Reviste (3), Doctrină (1)

Consimțământul persoanei vătămate

Art. 22. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol. Reviste (4), Doctrină (1)

(2) Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. Reviste (4), Doctrină (1)

CAPITOLUL III Cauzele de neimputabilitate Reviste (1)

Dispoziții generale

Art. 23. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. Doctrină (1)

(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. Reviste (1), Doctrină (1)

Constrângerea fizică

Art. 24. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Jurisprudență

Constrângerea morală

Art. 25. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență

Excesul neimputabil

Art. 26. - Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (2)

(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Minoritatea făptuitorului

Art. 27. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (4)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Iresponsabilitatea

Art. 28. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. Jurisprudență

Intoxicația

Art. 29. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență

Eroarea

Art. 30. - Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (5)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Cazul fortuit

Art. 31. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (5)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Jurisprudență, Reviste (1)

CAPITOLUL IV Tentativa

Tentativa

Art. 32. - Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4)

(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea. Jurisprudență, Reviste (1)

Pedepsirea tentativei

Art. 33. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5)

Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului

Art. 34. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(1) Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Modele (1)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

CAPITOLUL V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 35. - Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (3)

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Puneri în aplicare (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență, Reviste (63), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(2) Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1)

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

Art. 36. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (2), Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată. Jurisprudență, Reviste (3)

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Jurisprudență

Art. 37. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Modele (1)

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Jurisprudență

Concursul de infracțiuni Jurisprudență

Art. 38. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (27), Doctrină (4)

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență, Reviste (53), Modele (2)

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (18)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

Art. 39. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (3), Modele (2)

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: Jurisprudență, Reviste (1)

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență, Reviste (2)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (19), Jurisprudență, Reviste (41), Modele (4)

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (4)

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Jurisprudență, Reviste (7)

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Art. 40. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență, Reviste (4), Modele (1)

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (6), Modele (2)

(4) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (2)

Recidiva

Art. 41. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4)

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Admiteri hotărâri prealabile (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (30), Modele (1), Comentarii expert (1)

(2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. Jurisprudență, Reviste (21)

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Jurisprudență

Condamnări care nu atrag starea de recidivă

Art. 42. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3), Modele (1)

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: Jurisprudență

a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; Jurisprudență, Reviste (12)

b) infracțiunile amnistiate; Jurisprudență, Reviste (12)

c) infracțiunile săvârșite din culpă. Jurisprudență

Pedeapsa în caz de recidivă Jurisprudență

Art. 43. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3), Modele (2)

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (19), Modele (1), Comentarii expert (2)

(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7)

(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Admiteri hotărâri prealabile (2), Jurisprudență, Reviste (17), Modele (1), Comentarii expert (3)

(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1) - (5). Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pluralitatea intermediară

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4), Modele (3)

(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (6), Modele (1), Comentarii expert (1)

Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni

Art. 45. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut: Jurisprudență, Reviste (3)

a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea; Jurisprudență, Reviste (4)

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune. Jurisprudență

(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată. Reviste (2)

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Jurisprudență, Reviste (11)

(6) Măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează. Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează. Jurisprudență

CAPITOLUL VI Autorul și participanții

Autorul și coautorii

Art. 46. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Instigatorul

Art. 47. - Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (4)

Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Complicele

Art. 48. - Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (4)

(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (13)

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa în cazul participanților

Art. 49. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74. Jurisprudență, Reviste (1)

Circumstanțe personale și reale

Art. 50. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4)

(1) Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Jurisprudență, Reviste (1)

Împiedicarea săvârșirii infracțiunii

Art. 51. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (4), Modele (1)

(1) Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o altă infracțiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Reviste (1)

Participația improprie

Art. 52. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (4)

(1) Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență, Reviste (4)

(4) Dispozițiile art. 50 și art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Avem același subiect pasiv sau mai multe subiecte pasive în cazul infracțiunii continuate? - Mădălina Moceanu
Prin Decizia nr. 368/30.05.2017 (decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 566/17.07.2017) CCR a admis excepția de neconstituționalitate referitor la sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.147 alin.4 din Constituție, „(...)De la data publicării, deciziile (CCR) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”
[ Mai mult... ]

Cum procedează judecătorul când în cauză există o cauză de majorare a pedepsei și o cauză de reducere a pedepsei? - Mădălina Moceanu
În conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (5) Cod penal, în caz de recidivă postexecutorie limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
În același timp, inculpatul beneficiază de prevederile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală – respectiv de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni de furt calificat.
[ Mai mult... ]

ÎCCJ și-a motivat hotărârea sa referitor la pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei - Mădălina Moceanu
Potrivit art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(....) Dacă în cazul persoanelor aflate în executarea pedepsei această măsură compensatorie are urmări în ce privește liberarea lor condiționată (prin adăugarea zilelor considerate ca executate la cele executate efectiv, cu consecința împlinirii mai rapide a fracției cerute de lege pentru ca acestea să aibă vocația la liberare), în cazul persoanelor deja liberate condiționat la momentul intrării în vigoare a legii măsura va avea ca efect reducerea corespunzătoare a duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii cu partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii.
[ Mai mult... ]

ÎCCJ și-a motivat hotărârea sa referitor la pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei - Mădălina Moceanu
Potrivit art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(....) Dacă în cazul persoanelor aflate în executarea pedepsei această măsură compensatorie are urmări în ce privește liberarea lor condiționată (prin adăugarea zilelor considerate ca executate la cele executate efectiv, cu consecința împlinirii mai rapide a fracției cerute de lege pentru ca acestea să aibă vocația la liberare), în cazul persoanelor deja liberate condiționat la momentul intrării în vigoare a legii măsura va avea ca efect reducerea corespunzătoare a duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii cu partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
    1. Prezentare comparativă. Deși cele mai multe dintre Codurile penale europene nu cuprind o definiție generală a infracțiunii (F. Streteanu, Proiectul noului Cod penal și reconfigurarea teoriei infracțiunii în dreptul penal român, în C.D.P. nr. 2/2009, p. 51), fidel tradiției, legiuitorul român a optat pentru definirea acesteia [dintre Codurile penale care cuprindeau definiții generale ale infracțiunii, menționăm aici pe cele din țările foste comuniste, respectiv Codul penal bulgar (art. 3), Codul penal albanez (art. 2), Codul penal ungar (art. 3) etc. Printre Codurile penale recente, care cuprind o definiție generală a infracțiunii se numără Codul penal spaniol (intrat în vigoare în 1995). Potrivit art. 10 C. pen.. spaniol: „sunt considerate delicte sau culpe acțiunile sau omisiunile frauduloase sau imprudente pedepsite de lege”]. [ Mai mult... ] 

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Precedent legislativ. Elemente de drept comparat. Textul are corespondent în art. 17 C. pen. din 1969 și păstrează aceeași structură de reglementare: definiția conceptului de infracțiune, în primul alineat, respectiv enunțarea principiului potrivit căruia infracțiunea este cauza și temeiul răspunderii penale, în alineatul al doilea. Astfel, art. 15 alin. (1), definind conceptul de infracțiune, stabilește trăsăturile esențiale ale acesteia care, conform enumerării conținute de text, sunt prevederea faptei în legea penală, vinovăția, caracterul nejustificat și caracterul imputabil, trăsături care sunt parțial diferite de cele stabilite de Codul penal din 1969 (art. 17). Au fost menținute prevederea faptei de legea penală și săvârșirea cu vinovăție, dar s-a renunțat la pericolul social; totodată, s-au adăugat două trăsături esențiale noi, respectiv caracterul nejustificat și cel imputabil al faptei. Vinovăția, deși apare în enumerarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, potrivit Expunerii de motive (pct. 2.4 și 2.5), nu reprezintă otrăsătură distinctă ainfracțiunii, ci un element al prevederii faptei de către legea penală. În acest context, au fost exprimate opinii doctrinare diferite cu privire la trăsăturile generale/esențiale ale infracțiunii. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
    Potrivit dispozițiilor art. 15 C. pen. în vigoare, caracterul nejustificat al faptei constituie o condiție de existență a infracțiunii, alături de celelalte trăsături (fapta să fie prevăzută de legea penală, fapta să fie comisă cu vinovăție, fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o). 
    Caracterul nejustificat al faptei sau caracterul ilicit al acesteia are în vedere împrejurarea că nu orice faptă concret săvârșită și care corespunde modelului legal descris de norma de incriminare, atât sub aspectul elementelor obiective, cât și al celor subiective, constituie prin ea însăși o infracțiune, atâta vreme cât prin voința legii acea faptă este declarată ca permisă de ordinea juridică. De exemplu, este justificată și, în consecință, nu constituie infracțiune fapta de vătămare corporală săvârșită în legitimă apărare împotriva agresorului, pentru a-l neutraliza, iar apărarea este proporțională cu atacul; tot astfel, nu constituie infracțiune, fiind considerată ca justificată, fapta de recoltare de sânge de la o persoană cu consimțământul acesteia [potrivit art. 40 lit. b) din Legea nr. 282/2005(287), constituie infracțiune recoltarea de sânge de la o persoană fără consimțământul acesteia]. [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Comentarii pe articole
    Textul legal stabilește noua definiție a infracțiunii [alin. (1)] și exprimă un prin­cipiu fundamental al materiei [alin. (2)]. La prima vedere, se menține același model de reglementare oferit de Codul penal din 1969, corespunzător definiției din art. 17 alin. (1), remarcând, pe de o parte, schimbarea majoră de optică în ceea ce privește definiția și, pe de altă parte, poziția constantă adoptată cu privire la principiul consacrat [preluat din art. 17 alin. (2) CP 1969]. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
    Potrivit dispozițiilor art. 15 C. pen. în vigoare, caracterul nejustificat al faptei constituie o condiție de existență a infracțiunii, alături de celelalte trăsături (fapta să fie prevăzută de legea penală, fapta să fie comisă cu vinovăție, fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o). 
    Caracterul nejustificat al faptei sau caracterul ilicit al acesteia are în vedere împrejurarea că nu orice faptă concret săvârșită și care corespunde modelului legal descris de norma de incriminare, atât sub aspectul elementelor obiective, cât și al celor subiective, constituie prin ea însăși o infracțiune, atâta vreme cât prin voința legii acea faptă este declarată ca permisă de ordinea juridică. De exemplu, este justificată și, în consecință, nu constituie infracțiune fapta de vătămare corporală săvârșită în legitimă apărare împotriva agresorului, pentru a-l neutraliza, iar apărarea este proporțională cu atacul; tot astfel, nu constituie infracțiune, fiind considerată ca justificată, fapta de recoltare de sânge de la o persoană cu consimțământul acesteia [potrivit art. 40 lit. b) din Legea nr. 282/2005(287), constituie infracțiune recoltarea de sânge de la o persoană fără consimțământul acesteia]. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
Legea penală și limitele ei de aplicare
Infracțiunea
Pedepsele
Măsurile de siguranță
Minoritatea
Răspunderea penală a persoanei juridice
Cauzele care înlătură răspunderea penală
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
Cauzele care înlătură consecințele condamnării
Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală
Infracțiuni contra persoanei
Infracțiuni contra patrimoniului
Reviste:
Concursul de infracțiuni: o succintă analiză comparativă între noua și vechea reglementare
Executarea ordinului de serviciu (din perspectiva dreptului muncii). Propuneri de lege ferenda
Unele probleme privind semnificația normativă a expresiei "pedeapsă prevăzută de lege"
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Respingere sesizare. Infracțiunea de proxenetism
Abuz în serviciu. Subiect activ calificat psihologul cu drept de liberă practică ce elaborează avizul psihologic necesar înscrierii la școala de șoferi
Codul muncii - Art. 247. Abaterile disciplinare (comentariu)
Cauzele justificative și de neimputabilitate în noul Cod penal
Unele probleme identificate în materia reglementării pluralității de infracțiuni
Excesul neimputabil. Evoluția istorică a conceptului, aspecte de drept comparat și practică judiciară
Clasarea pentru lipsa vinovăției în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată/[Not prosecuting given the lack of guilt in the offence of falsification of private documents]
Doctrină:
Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
Modele:
Sentința prin care instanța se pronunță asupra anulării liberării condiționate
Sentință privind modificări de pedepse (contopire)
Sentința de admitere a contestației la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile (reducerea pedepsei)
Cerere de continuare a procesului penal.
Sentința prin care instanța se pronunță asupra anulării renunțării la aplicarea pedepsei
Sentință de achitare
Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
Cerere de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente.
Sentința prin care instanța se pronunță cu privire la anularea amânării aplicării pedepsei
Sentință de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției
Admiteri hotărâri prealabile:
Decizia nr. 15/2018 privind soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 676/267/2017 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept
Decizia nr. 19/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea Militară de Apel București - prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul de a se stabili dacă fapta medicului, care are calitatea de funcționar public, de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal
Decizia nr. 3/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin Încheierea din data de 17 noiembrie 2016, în Dosarul nr. 10.693/3/2016 (2.079/2016), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept
Decizia nr. 3/2020 privind pronunțarea asupra sesizării formulate de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 5.916/99/2016, prin care se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție dezlegarea unei chestiuni de drept
Decizia nr. 1/2014 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 289/120/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni
Decizia nr. 7/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 54/244/2015
Decizia nr. 14/2019 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală
Decizia nr. 15/2014 sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secția I penală, prin Încheierea de ședință din 24 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 276/93/2014, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementează regimul sancționator al recidivei, în situația în care fapta a fost săvârșită după executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi interpretate în sensul că pot fi aplicabile și persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni cu reținerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, în situația în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza art. 6 din noul Cod penal
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 368/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 18/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b), în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avută în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din același cod
Decizia nr. 10/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii
Decizia nr. 70/2007 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la posibilitatea contopirii de către instanțele de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care infractorul a fost condamnat definitiv, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi de către instanța de fond
Legislație conexă :
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950*)
Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope
;
se încarcă...