Infracțiunea | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

PARTEA GENERALĂ -
TITLUL II
Infracțiunea Jurisprudență (1), Practică judiciară (134)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 15. - Referințe (1), Practică judiciară (127), Reviste (10), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Jurisprudență (1), Practică judiciară (26), Reviste (7)

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Jurisprudență (3), Practică judiciară (17), Reviste (6)

Vinovăția

Art. 16. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (73), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală. Practică judiciară (7), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită. Practică judiciară (45)

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: Jurisprudență (5), Practică judiciară (16), Reviste (3)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; Jurisprudență (27), Practică judiciară (355), Reviste (1), Doctrină (1), Modele (7)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Jurisprudență (7), Practică judiciară (202)

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: Jurisprudență (2), Practică judiciară (4), Reviste (2)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; Jurisprudență (10), Practică judiciară (7), Reviste (1)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Jurisprudență (12), Practică judiciară (8)

(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Practică judiciară (2), Reviste (5), Doctrină (1)

Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune

Art. 17. - Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când:

a) există o obligație legală sau contractuală de a acționa;

b) autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. Reviste (1)

CAPITOLUL II Cauzele justificative

Dispoziții generale

Art. 18. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. Reviste (1)

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților. Reviste (3)

Legitima apărare

Art. 19. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (19), Practică judiciară (102), Reviste (9), Doctrină (5), Modele (2), Referințe în cărți (3)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare. Jurisprudență (11), Practică judiciară (25)

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Jurisprudență (24), Practică judiciară (48), Reviste (5), Doctrină (1)

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. Jurisprudență (21), Practică judiciară (37), Reviste (2)

Starea de necesitate

Art. 20. - Jurisprudență (16), Practică judiciară (29), Reviste (5), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență (1), Practică judiciară (8), Reviste (1)

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență (7), Practică judiciară (21), Reviste (2), Doctrină (1)

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații

Art. 21. - Practică judiciară (3), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (3), Reviste (3)

(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. Reviste (2)

Consimțământul persoanei vătămate

Art. 22. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (6), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol. Reviste (1)

(2) Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. Reviste (1)

CAPITOLUL III Cauzele de neimputabilitate Reviste (1)

Dispoziții generale

Art. 23. - Practică judiciară (2), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. Practică judiciară (1)

(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. Reviste (1), Doctrină (1)

Constrângerea fizică

Art. 24. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (15), Reviste (5), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Practică judiciară (1)

Constrângerea morală

Art. 25. - Jurisprudență (7), Practică judiciară (16), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență (1), Practică judiciară (7)

Excesul neimputabil

Art. 26. - Jurisprudență (19), Practică judiciară (35), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Jurisprudență (4), Practică judiciară (8), Reviste (2), Doctrină (1)

(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1)

Minoritatea făptuitorului

Art. 27. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (3), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Iresponsabilitatea

Art. 28. - Jurisprudență (21), Practică judiciară (33), Reviste (3), Doctrină (4), Referințe în cărți (2)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. Practică judiciară (1)

Intoxicația

Art. 29. - Jurisprudență (19), Practică judiciară (30), Reviste (3), Doctrină (4), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Practică judiciară (5)

Eroarea

Art. 30. - Jurisprudență (9), Practică judiciară (48), Reviste (3), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență (7), Practică judiciară (15), Reviste (2)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2)

(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Practică judiciară (5), Reviste (1)

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. Jurisprudență (1), Practică judiciară (1), Reviste (1)

Cazul fortuit

Art. 31. - Jurisprudență (18), Practică judiciară (47), Reviste (10), Doctrină (4), Referințe în cărți (3)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Practică judiciară (1)

CAPITOLUL IV Tentativa

Tentativa

Art. 32. - Jurisprudență (23), Practică judiciară (2255), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (5)

(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Jurisprudență (9), Practică judiciară (199), Reviste (2)

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea. Practică judiciară (8)

Pedepsirea tentativei

Art. 33. - Jurisprudență (3), Practică judiciară (53), Reviste (5), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Jurisprudență (1), Practică judiciară (9)

(2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (5), Practică judiciară (56), Reviste (4)

Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului

Art. 34. - Jurisprudență (2), Practică judiciară (28), Reviste (2), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență (1), Practică judiciară (8), Reviste (1), Modele (1)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Practică judiciară (3), Reviste (3)

CAPITOLUL V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Practică judiciară (1)

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 35. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (317), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Puneri în aplicare (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență (38), Practică judiciară (5127), Reviste (28), Comentarii expert (1)

(2) Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență (3), Practică judiciară (10), Reviste (4)

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

Art. 36. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (2), Jurisprudență (3), Practică judiciară (310), Doctrină (3), Referințe în cărți (3)

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (49), Reviste (4)

(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență (1), Practică judiciară (2), Reviste (1)

(3) Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată. Practică judiciară (4), Reviste (2)

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Practică judiciară (3)

Art. 37. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (15), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Practică judiciară (2)

Concursul de infracțiuni Jurisprudență (1)

Art. 38. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe (1), Jurisprudență (35), Practică judiciară (2028), Reviste (15), Doctrină (3), Referințe în cărți (5)

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni. Jurisprudență (142), Practică judiciară (4996), Reviste (21), Modele (2)

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Jurisprudență (31), Practică judiciară (1040), Reviste (7)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

Art. 39. - Puneri în aplicare (1), Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență (45), Practică judiciară (1239), Reviste (14), Doctrină (3), Modele (2), Referințe în cărți (5)

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: Jurisprudență (3), Practică judiciară (31), Reviste (1)

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență (2), Practică judiciară (166), Reviste (2)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (15), Jurisprudență (169), Practică judiciară (2413), Reviste (13), Modele (4)

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență (4), Practică judiciară (142), Reviste (4)

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (3), Practică judiciară (101), Reviste (1)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (2), Practică judiciară (43), Reviste (1)

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Practică judiciară (5), Reviste (7)

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Art. 40. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (33), Practică judiciară (206), Reviste (3), Doctrină (3), Modele (2), Referințe în cărți (1)

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39. Jurisprudență (19), Practică judiciară (303), Reviste (1)

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență (20), Practică judiciară (221), Reviste (2), Modele (1)

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Jurisprudență (4), Practică judiciară (397), Reviste (2), Modele (2)

(4) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Practică judiciară (1), Reviste (1)

Recidiva

Art. 41. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (24), Practică judiciară (996), Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (4)

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Admiteri hotărâri prealabile (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență (58), Practică judiciară (3628), Reviste (7), Modele (1), Comentarii expert (1)

(2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. Jurisprudență (1), Practică judiciară (93), Reviste (7)

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. Jurisprudență (1), Practică judiciară (9)

Condamnări care nu atrag starea de recidivă

Art. 42. - Practică judiciară (143), Reviste (4), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: Jurisprudență (1), Practică judiciară (11)

a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; Practică judiciară (13), Reviste (9)

b) infracțiunile amnistiate; Practică judiciară (16), Reviste (9)

c) infracțiunile săvârșite din culpă. Practică judiciară (36)

Pedeapsa în caz de recidivă Jurisprudență (2), Practică judiciară (78)

Art. 43. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență (13), Practică judiciară (92), Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2), Referințe în cărți (5)

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Admiteri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență (17), Practică judiciară (84), Reviste (10), Modele (1), Comentarii expert (2)

(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Jurisprudență (17), Practică judiciară (190), Reviste (3)

(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Admiteri hotărâri prealabile (2), Jurisprudență (25), Practică judiciară (109), Reviste (6), Modele (1), Comentarii expert (3)

(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1) - (5). Jurisprudență (1), Practică judiciară (2)

(7) Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pluralitatea intermediară

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (14), Practică judiciară (15), Reviste (5), Doctrină (3), Modele (3), Referințe în cărți (5)

(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Jurisprudență (31), Practică judiciară (51), Reviste (2)

(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni. Jurisprudență (20), Practică judiciară (34), Reviste (1), Modele (1)

Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni

Art. 45. - Jurisprudență (6), Practică judiciară (303), Reviste (4), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală. Practică judiciară (321), Reviste (1)

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală. Practică judiciară (49)

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut: Practică judiciară (232), Reviste (1)

a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea; Jurisprudență (5), Practică judiciară (49)

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune. Practică judiciară (3)

(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată. Reviste (2)

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Jurisprudență (2), Practică judiciară (43), Reviste (2)

(6) Măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează. Practică judiciară (24), Reviste (1)

(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează. Practică judiciară (4)

CAPITOLUL VI Autorul și participanții

Autorul și coautorii

Art. 46. - Jurisprudență (4), Practică judiciară (26), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Practică judiciară (17)

(2) Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență (2), Practică judiciară (4)

Instigatorul

Art. 47. - Jurisprudență (5), Practică judiciară (645), Reviste (7), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență (1), Practică judiciară (6)

Complicele

Art. 48. - Jurisprudență (12), Practică judiciară (1916), Reviste (3), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență (1), Practică judiciară (110), Reviste (2)

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Practică judiciară (5), Reviste (1)

Pedeapsa în cazul participanților

Art. 49. - Practică judiciară (25), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74. Practică judiciară (13), Reviste (1)

Circumstanțe personale și reale

Art. 50. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Practică judiciară (19), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Practică judiciară (1), Reviste (2)

(2) Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Jurisprudență (1), Practică judiciară (9)

Împiedicarea săvârșirii infracțiunii

Art. 51. - Practică judiciară (3), Reviste (1), Doctrină (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii. Practică judiciară (1)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o altă infracțiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Reviste (1)

Participația improprie

Art. 52. - Jurisprudență (1), Practică judiciară (86), Reviste (1), Doctrină (3), Referințe în cărți (2)

(1) Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Practică judiciară (5), Reviste (1)

(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență (1), Practică judiciară (21)

(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență (2), Practică judiciară (267), Reviste (2)

(4) Dispozițiile art. 50 și art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Mergi la:
Legea penală și limitele ei de aplicare
Infracțiunea
Pedepsele
Măsurile de siguranță
Minoritatea
Răspunderea penală a persoanei juridice
Cauzele care înlătură răspunderea penală
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
Cauzele care înlătură consecințele condamnării
Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală
Infracțiuni contra persoanei
Infracțiuni contra patrimoniului

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...