Determinarea sau înlesnirea sinuciderii | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Infracțiuni contra persoanei - Infracțiuni contra vieții -
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Art. 191. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (5), Doctrină (6), Librăria Indaco (1)

(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani. Referințe în jurisprudență (2)

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani. Reviste (1)

(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putut să-și dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Reviste (1)

(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1) - (3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
    1. Prezentare comparativă. Supunând unei analize comparative dispozițiile penale succesive constatăm că, în primul rând, față de C. pen. din 1968, care nu face o asemenea diferențiere, noul C. pen. cuprinde o reglementare ce distinge între fapta care a fost urmată numai de o încercare de sinucidere și fapta care a condus la sinuciderea victimei. 
    În al doilea rând, în noul C. pen. tratamentul sancționator este diferențiat în funcție de împrejurarea dacă faptele au fost comise împotriva unei persoane cu discernământ nealterat, cu discernământ diminuat sau lipsită de discernământ. În ultima ipoteză, având în vedere că victima nu are discernământ, pedeapsa este cea prevăzută în cazul omorului simplu. Explicația constă în aceea că fapta de a determina o persoană să se sinucidă, dacă aceasta nu are discernământ sau voință, este o modalitate a omorului. [ Mai mult... ] 

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Precedent legislativ. Fapta era incriminată sub aceeași denumire în Codul penal anterior la art. 179. O primă diferență față de vechea reglementare constă în aceea că legiuitorul face de această dată distincția între fapta care a condus la sinucidere, păstrată ca variantă tip (primul alineat), și fapta soldată doar cu o încercare de sinucidere (nereușită), devenită variantă atenuată (alineatul final). O a doua noutate este dată de distincția care se face cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii, respectiv dacă faptele au fost comise împotriva: unei persoane cu discernământ nealterat (varianta tip); unei persoane cu discernământ diminuat [o primă variantă agravată – alin. (2)]; unei persoane lipsite de discernământ [a doua variantă agravată – alin. (3)]. Aceste modificări față de vechiul text sunt pe deplin justificate și se înscriu în limita observațiilor făcute în doctrină (V. Cioclei, Curs 2013, p. 8). În acest sens se poate observa că cea de-a doua variantă agravată este practic asimilată infracțiunii de omor, având același regim sancționator. S-a considerat că în acest caz nu poate fi vorba de o hotărâre luată de cel în cauză, ceea ce face ca fapta să prezinte caracteristicile unui omor comis prin energia fizică a victimei. Reglementarea este asemănătoare cu cele din alte legislații europene, respectiv: art. 580 C. pen.. italian, art. 135 C. pen.. portughez, §235 C. pen. norvegian (Expunere de motive, p. 37). [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea specială I, ediția 2
    Această incriminare prezintă o particularitate importantă, în raport cu celelalte infracțiuni împotriva vieții. Această particularitate constă în aceea că sunt incriminate unele activități care doar în mod indirect conduc la suprimarea vieții unei persoane, mai exact la o auto-suprimare a vieții sau la o încercare de acest fel. În acest sens, în doctrină s-a arătat că: „Prin această incriminare se creează un plus de ocrotire a vieții oamenilor, contra unor activități care pe căi ocolite conduc la suprimarea acesteia”132. Deoarece incriminarea se referă la activități care reprezintă practic o contribuție la suprimarea unei vieți, în doctrina penală mai veche s-a emis opinia potrivit căreia determinarea sau înlesnirea sinuciderii nu ar trebui privită ca o infracțiune de sine stătătoare, ci ca o formă de participație. În mod evident, însă, nu poate fi vorba despre o participație propriu-zisă, deoarece lipsește infracțiunea de referință, atâta vreme cât sinuciderea, fiind o specie de autolezare, nu poate crea un raport social de conflict și nu este incriminată. În realitate, contribuția la suprimarea unei vieți este sancționată în acest caz în mod distinct, determinarea sau înlesnirea sinuciderii fiind, prin urmare, o infracțiune autonomă, de sine stătătoare133. Fapta este incriminată într-o variantă tip, două variante agravate și o variantă atenuată, car se raportează atât la varianta tip, cât și la variantele gravate. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea specială
    A. Noțiune. Caracterizare 
    Potrivit art. 191 CP, "(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani. 
   (2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închi­soarea de la 5 la 10 ani. 
   (3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putut să-și dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Comentarii pe articole
    Cu unele deosebiri, determinarea sau înlesnirea sinuciderii prevăzută în art. 191 NCP are corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală din art. 179 CP 1969. 
    Atât în cazul determinării, cât și în cazul înlesnirii sinuciderii, activitatea de suprimare a vieții trebuie să fie în exclusivitate opera sinucigașului. Dacă făptuitorul săvârșește acte de cooperare directă cu victima la realizarea acțiunii acesteia, fapta va constitui infracțiunea de omor(11). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare
Recidiva în cazul persoanei juridice
Atenuarea și agravarea răspunderii penale a persoanei juridice
Prescripția răspunderii penale
Prescripția executării pedepsei
Reabilitarea persoanei juridice
Efectele comasării și divizării persoanei juridice
Omorul
Omorul calificat
Uciderea la cererea victimei
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Uciderea din culpă
Lovirea sau alte violențe
Vătămarea corporală
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
Vătămarea corporală din culpă
Relele tratamente aplicate minorului
Încăierarea
Violența în familie
Uciderea ori vătămarea nou născutului săvârșită de către mamă
Întreruperea cursului sarcinii
Reviste:
Aspecte esențiale privind cunoașterea părții speciale a dreptului penal care derivă din partea generală a dreptului penal, cu implicații la infracțiunile contra vieții
Omuciderea în noul Cod penal
Infracțiunea comisivă și infracțiunea omisivă
Uciderea la cererea victimei
Instrumente juridice internaționale folosite de legiuitorul român în redactarea și adoptarea noului Cod penal
Uciderea la cererea victimei. Considerații teoretice cu privire la scopul și funcțiile incriminării
Doctrină:
Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
Drept penal. Partea specială I, ediția 2
Drept penal. Partea specială
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Drept penal. Partea specială I, ediția 3
Referințe în cărți:
Explicațiile noului Cod penal. Vol.III: Art. 188-256
;
se încarcă...