Parlamentul României

Codul Penal din 2009

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 2 din 26

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL II Cauzele justificative

Dispoziții generale

Art. 18. - Jurisprudență (2), Reviste (2), Referințe în cărți (2)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. Reviste (1)

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților. Reviste (2)

Legitima apărare

Art. 19. - Legislație conexă (1), Jurisprudență (106), Reviste (6), Modele (1), Referințe în cărți (4)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare. Jurisprudență (28)

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Jurisprudență (57), Reviste (2)

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. Jurisprudență (42), Reviste (2)

Starea de necesitate

Art. 20. - Jurisprudență (31), Reviste (4), Referințe în cărți (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență (8), Reviste (1)

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență (25), Reviste (2)

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații

Art. 21. - Jurisprudență (1), Reviste (2), Referințe în cărți (2)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta. Acțiuni admise (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. Reviste (2)

Consimțământul persoanei vătămate

Art. 22. - Jurisprudență (2), Reviste (4), Referințe în cărți (1)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.

(2) Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. Reviste (1)

CAPITOLUL III Cauzele de neimputabilitate Reviste (1)

Dispoziții generale

Art. 23. - Jurisprudență (2), Reviste (2), Referințe în cărți (3)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. Jurisprudență (1)

(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. Reviste (1)

Constrângerea fizică

Art. 24. - Jurisprudență (17), Reviste (3), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Jurisprudență (1)

Constrângerea morală

Art. 25. - Jurisprudență (16), Reviste (2), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență (6)

Excesul neimputabil

Art. 26. - Jurisprudență (32), Reviste (3), Referințe în cărți (2)

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Jurisprudență (9), Reviste (1)

(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență (2), Reviste (1)

Minoritatea făptuitorului

Art. 27. - Jurisprudență (6), Reviste (3), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Iresponsabilitatea

Art. 28. - Jurisprudență (41), Reviste (2), Referințe în cărți (2)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. Jurisprudență (1)

Intoxicația

Art. 29. - Jurisprudență (36), Reviste (2), Referințe în cărți (1)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. Puneri în aplicare (1), Legislație conexă (1), Jurisprudență (5)

Eroarea

Art. 30. - Jurisprudență (51), Reviste (3), Referințe în cărți (4)

(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență (17), Reviste (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență (3)

(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Jurisprudență (5), Reviste (1)

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale. Jurisprudență (1), Reviste (1)

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. Jurisprudență (1), Reviste (1)

Cazul fortuit

Art. 31. - Jurisprudență (52), Reviste (5), Referințe în cărți (4)

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Jurisprudență (1)

CAPITOLUL IV Tentativa

Tentativa

Art. 32. - Jurisprudență (2218), Reviste (5), Referințe în cărți (6)

(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Jurisprudență (183), Reviste (2)

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea. Jurisprudență (8)

Pedepsirea tentativei

Art. 33. - Jurisprudență (50), Reviste (4), Referințe în cărți (1)

(1) Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Jurisprudență (10)

(2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Jurisprudență (55), Reviste (3)

Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului

Art. 34. - Jurisprudență (27), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii. Jurisprudență (8), Reviste (1), Modele (1)

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. Jurisprudență (3), Reviste (3)

CAPITOLUL V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (1), Jurisprudență (1)

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 35. - Jurisprudență (306), Reviste (4), Referințe în cărți (5)

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (4949), Reviste (12), Comentarii expert (1)

(2) Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență (9), Reviste (1)

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

Art. 36. - Acțiuni respinse (1), Referințe (2), Jurisprudență (299), Referințe în cărți (4)

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (39), Reviste (3)

(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Jurisprudență (1), Reviste (1)

(3) Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată. Jurisprudență (3), Reviste (2)

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Jurisprudență (3)

Art. 37. - Jurisprudență (14), Reviste (1), Modele (1), Referințe în cărți (1)

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Jurisprudență (1)

Concursul de infracțiuni

Art. 38. - Acțiuni respinse (1), Referințe (1), Jurisprudență (2028), Reviste (7), Referințe în cărți (6)

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni. Jurisprudență (4800), Reviste (9)

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Jurisprudență (1006), Reviste (4)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

Art. 39. - Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (1242), Reviste (7), Modele (1), Referințe în cărți (6)

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: Jurisprudență (30), Reviste (1)

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență (167), Reviste (2)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Acțiuni respinse (9), Jurisprudență (2334), Reviste (7)

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (139), Reviste (2)

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (95), Reviste (1)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (43)

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Jurisprudență (5), Reviste (6)

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Art. 40. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (219), Reviste (3), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39. Jurisprudență (301)

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență (220)

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Jurisprudență (388), Reviste (2)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...