Art 20 Starea de necesitate | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Cauzele justificative - Starea de necesitate -
Art. 20. -
Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (5)

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    Dacă art. 45 C. pen.. face parte din Capitolul intitulat „Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, corespondentul său din Noul Cod penal, respectiv art. 20, este încadrat în Capitolul privind „Cauzele justificative”, mai apropiat ca terminologie de semnificația din Codul civil și prevede că: „Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru asalva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori aaltei persoane sau un bun important al său ori aaltei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.” Din aceste texte putem extrage ideea conform căreia această stare vizează un pericol ce se urmărește afi anihilat, datorat unui eveniment extern, care poate îmbrăca forma unui cataclism, unui fenomen natural, dar și aunei acțiuni umane, care generează obiectiv ostare de pericol, nu un atac ca în cazul legitimei apărări. [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
    1. Prezentare comparativă. În noul C. pen., starea de necesitate (art. 20 noul C. pen.) are natură juridică expres indicată de lege de cauză justificativă, fapt ce determină oextindere aariei de incidență prin efectul in rem conferit de lege. La examinare în contextul situațiilor tranzitorii, ar trebui să se constate că noua reglementare este mai favorabilă tocmai prin efectele care le generează (de exemplu, extinderea lor și asupra participanților). [ Mai mult... ] 

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
    1. Precedent legislativ și situații tranzitorii. Reglementarea actuală este cvasi-identică cu cea precedentă și conținută de art. 45 C. pen. din 1969.Unele diferențe sunt minime și constau în înlocuirea unor termeni (pericol iminent cu pericol imediat, interes obștesc cu interes general – ase vedea supra comentariul art. 19, pct. 1), respectiv unele modificări terminologice, prin înlocuirea sintagmei „a/al altuia” ce determina enumerarea valorilor vizate de pericol și care fac obiectul acțiunii de apărare cu sintagma „a altei persoane”. Se menține în domeniul cauzei justificative, ca și în reglementarea anterioară, ipoteza în care urmarea produsă de acțiunea de salvare depășește, fără să fie vădit, urmarea ce s-ar fi produs în absența intervenției. Altfel spus, va fi reținută cauza justificativă și atunci când autorul acțiunii de salvare aștiut/ și-a dat seama în momentul în care desfășura această acțiune că aceasta va produce urmări mai grave decât cele pe care le-ar fi produs pericolul, cu condiția ca această depășire/dezechilibru între urmări să nu aibă caracter vădit/evident. Dacă disproporția este vădită, dar autorul acțiunii de salvare nu și-a dat seama de aceasta, va exista cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 26 alin. (2), iar nu cauza justificativă; dacă însă și-a dat seama de urmările vădit mai grave, nu va fi incidentă nici cauza justificativă, nici cea de neimputabilitate, autorul urmând să răspundă pentru fapta săvârșită în astfel de condiții, urmând afi reținute dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. c), respectiv circumstanța atenuantă legală adepășirii limitelor stării de necesitate. Diferența majoră oconstituie consacrarea caracterului de cauză justificativă astării de necesitate (care va opera in rem, înlăturând și pentru participanți caracterul antijuridic, ilicit al faptei), spre deosebire de caracterul său de cauză care înlătura vinovăția subiectului, aautorului faptei, așa cum era potrivit Codului penal anterior. Prin urmare, nu sunt modificate condițiile de existență ale stării de necesitate, nici efectele acesteia, ci întinderea acestor efecte și la nivelul participanților (extindere care operează prin conferirea caracterului de cauză justificativă și care aînlocuit caracterul de cauză care înlătură vinovăția). Această diferență va fi determinantă în identificarea legii penale mai favorabile, atunci când va fi vorba de participanți. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
§1. Conceptul de stare de necesitate 

    Starea de necesitate este reglementată în art. 20 C. pen., care prevede: "(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. 
   (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoanei sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat". [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Comentarii pe articole
    În materia stării de necesitate, legea penală română (atât actuală, cât și ante­rioară) distinge între forma proprie (perfectă, propriu-zisă) și improprie (im­perfectă) a acesteia. Noul Cod penal prevede în art. 20 alin. (1) și (2) starea de necesitate, instituție având natura juridică de cauză generală de excludere a infracțiunii, cu apartenență la categoria cauzelor justificative, producând efecte in rem, doctrina(57) relevând împrejurarea că fapta tipică comisă în stare de necesitate "nu tulbură ordinea de drept, deoarece nu există niciun prejudiciu pentru socie­tate, comportarea celui care se salvează, sacrificând un alt bun, fiind conformă intereselor ordinii de drept". Spre deosebire de soluția legislației în vigoare, în art. 45 alin. (1) și (2) CP 1969, starea de necesitate era situată în rândul cauzelor de înlăturare a caracterului penal al faptei, fiind concepută a produce efecte in personam, potrivit unei viziuni în care fapta prevăzută de legea penală comisă în stare de necesitate era percepută ca săvârșită sub imperiul unei constrângeri de factură psihică (necesitatea de a înlătura pericolul, cu toate caracterele acestuia), așadar, fără vinovăție aptă să genereze răspundere penală (fiind afectat factorul volitiv, premisă a vinovăției). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
Art 10 Realitatea legii penale
Art 11 Universalitatea legii penale
Art 12 Legea penală și tratatele internaționale
Art 13 Imunitatea de jurisdicție
Art 14 Extrădarea
Art 15 Trăsăturile esențiale ale infracțiunii
Art 16 Vinovăția
Art 17 Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune
Art 18 Dispoziții generale
Art 19 Legitima apărare
Art 20 Starea de necesitate
Art 21 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
Art 22 Consimțământul persoanei vătămate
Art 23 Dispoziții generale
Art 24 Constrângerea fizică
Art 25 Constrângerea morală
Art 26 Excesul neimputabil
Art 27 Minoritatea făptuitorului
Art 28 Iresponsabilitatea
Art 29 Intoxicația
Art 30 Eroarea
Reviste:
Condițiile răspunderii disciplinare - lipsa vinovăției
Cauzele justificative și de neimputabilitate în noul Cod penal
Executarea ordinului de serviciu (din perspectiva dreptului muncii). Propuneri de lege ferenda
Răspunderea disciplinară a polițiștilor
Violența economică - viciu de consimțământ la încheierea actelor juridice civile?
Codul muncii - Art. 247. Abaterile disciplinare (comentariu)
Revista Curierul Judiciar nr. 3/2019/2019
Reflecții privind violența ca viciu de consimțământ. Drept comparat
Doctrină:
Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1
Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
;
se încarcă...