Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 742/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 iulie 2009

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor ~art. 71~ alin. 4 din Codul penal, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.106/109/2008, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe penale pronunțate de Tribunalul Argeș, prin care această din urmă instanță a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei de către petenta condamnată, care are un copil mai mic de un an.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, precum și condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât pedepsei accesorii sau complementare a interzicerii drepturilor părintești nu i se aplică regimul juridic al instituției întreruperii executării pedepsei. Arată că nerespectarea principiului constituțional al egalității în drepturi este cu atât mai evidentă cu cât pedepsele accesorii au un regim juridic subsecvent față de cel al pedepselor principale, neexistând nicio justificare rațională ca, în cazul întreruperii executării pedepsei principale, pedepsele accesorii să fie exceptate de la aplicarea aceluiași regim juridic. De asemenea, consideră că art. 71 alin. 4 din Codul penal restrânge exercițiul drepturilor părintești în ipoteza în care legiuitorul admite întreruperea executării pedepsei și, prin urmare, repunerea condamnatului în exercițiul prerogativelor unor drepturi și libertăți fundamentale, inclusiv în ceea ce privește libertatea individuală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. În acest sens, face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 1.122/2008. Arată că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate este modul de interpretare și aplicare a legii, aspecte care excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 71 alin. 4 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, având următorul cuprins: "Pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, condamnatul poate să își exercite drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 53 privind condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că restrângerea cu titlu de pedeapsă a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este permisă, așa cum prevede art. 53 din Constituție, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor. În ceea ce privește instituirea pedepselor aplicabile și a condițiilor de aplicare și executare a acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul că prin lege s-a prevăzut că pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii condamnatul poate să își exercite drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator numai dacă aceste drepturi nu au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare reprezintă o opțiune de politică penală a legiuitorului, care a considerat că posibilitatea exercitării respectivelor drepturi trebuie apreciată de instanța de judecată de la caz la caz, ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. În aceste condiții, nu pot fi reținute argumentele potrivit cărora dispozițiile art. 71 alin. 4 din Codul penal contravin prevederilor art. 16 și 53 din Legea fundamentală.

Pe de altă parte, ceea ce a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate este modul de aplicare a legii, aspect care excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ~art. 71~ alin. 4 din Codul penal, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...