Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 741/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 183 și art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 04 iunie 2009

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 183 și art. 244 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a prevederii referitoare la sesizarea Curții Constituționale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 23D/2009, ce are ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale art. 183 și ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 2.556D/2008 și nr. 23D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

În temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 23D/2009 la Dosarul nr. 2.556D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a prevederilor art. 183 și ale art. 244 din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat ca inadmisibile, iar în ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 decembrie 2008 și din 27 noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 10.962/99/2005 și nr. 24.678/3/2005, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 183 din Codul de procedură civilă și art. 244 alin. 1 pct. 1 din același cod, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a prevederii referitoare la sesizarea Curții Constituționale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepții ridicate de Emil Balaure în cauze având ca obiect o acțiune în pretenții, respectiv o obligație de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție. Astfel, se arată că prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 referitoare la sesizarea Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția, precum și prevederile art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, care consacră imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanțe, îngrădesc dreptul părților la un proces echitabil. În același sens sunt și prevederile art. 183 și ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin redactarea defectuoasă, respectiv prin instituirea posibilității, iar nu a obligativității judecătorului de a suspenda cursul judecății, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

De asemenea, autorul excepției consideră ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicția pentru avocații - foști judecători de a pune concluzii la instanțele unde au funcționat, fiind nemulțumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumită persoană.

În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale, nu se precizează în ce constă contradictorialitatea cu Legea fundamentală.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă arată că dispozițiile art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, legiuitorul fiind îndreptățit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru asigurarea unei bune desfășurări a proceselor și împiedicarea abuzului de drept, fără a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare. De asemenea, arată că sunt constituționale și prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, referitoare la sesizarea Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția, și nu în mod direct, de către părți. Exercitarea oricărui drept procesual nu se poate face decât într-un cadru juridic, stabilit de către legiuitor, cu respectarea unor exigențe de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor.

Prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea suspendării cursului judecății, asigurându-se astfel respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tentativelor abuzive de tergiversare a judecății. Sunt constituționale și dispozițiile art. 244 din Codul de procedură civilă, consacrând dreptul, dar și datoria judecătorului de a suspenda judecata numai dacă soluția care s-ar da într-o altă pricină ar fi de natură a influența în mod decisiv soluționarea acțiunii.

În ceea ce privește invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, în opinia instanței de judecată, acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit motivării excepției, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28 alin. 1, 2 și 3, ale art. 183 și art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, precum și dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă:

"

Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";

- art. 183 din Codul de procedură civilă: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";

- art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă:

"

Instanța poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;"

- art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995: "(4) Avocații - foști judecători nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat, iar foștii procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistență juridică la unitatea de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea, timp de 2 ani de la încetarea funcției respective.";

- art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992: "(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 și ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de modalitatea de redactare a acestor texte de lege, susținând, în esență, că legiuitorul ar fi trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a suspenda cursul judecății, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Prin urmare, autorul excepției solicită indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", apare ca inadmisibil.

II. Autorul excepției mai susține neconstituționalitatea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicția pentru avocații - foști judecători de a pune concluzii la instanțele unde au funcționat, fiind nemulțumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumită persoană.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect o acțiune în pretenții, astfel încât excepția invocată nu are legătură cu cauza dedusă judecății. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, Curtea Constituțională nu poate decide decât asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei", Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilă.

III. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, se constată că aceasta nu este motivată, în sensul cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Încălcarea acestor dispoziții imperative are drept consecință imposibilitatea exercitării controlului de constituționalitate, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării, invocând unul sau mai multe motive de neconstituționalitate în locul acestuia, inițiativă care ar echivala cu un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

IV. Prevederile art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă instituie anumite condiții în care se poate face recuzarea judecătorilor unei instanțe ori a unei secții a acesteia, ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiași judecător. Prin urmare, textele de lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Pe de altă parte, textele de lege criticate realizează o veritabilă protecție a justițiabilului împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluționării cauzei, restrângând posibilitățile părților de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situații care se justifică rațional.

De altfel, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

În consecință, susținerile autorului excepției referitoare la îngrădirea dreptului constituțional la un proces echitabil, prin imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanțe, sunt nefondate.

V. Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia sesizarea Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția, iar nu direct de către părți, ar contraveni dreptului constituțional la un proces echitabil, aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Prin urmare, instanța de judecată se pronunță doar asupra oportunității sesizărilor, cu obligația de a respinge ca inadmisibile pe acelea care nu îndeplinesc condițiile legii, având rolul unui filtru al excepției de neconstituționalitate invocate de părți. Instituind imposibilitatea sesizării Curții Constituționale direct de către părți, legiuitorul a avut în vedere prevenirea eventualelor abuzuri și tergiversarea cauzelor deduse judecății, în deplin acord cu dispozițiile art. 57 din Constituție, potrivit cărora drepturile și libertățile constituționale trebuie exercitate cu bună-credință, fără a încălca drepturile și libertățile celorlalți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 și ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de același autor în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...