Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 714/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 iunie 2009

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gondal Bilal Ahmad în Dosarul nr. 7.675/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului nr. 35D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 199D/2009, nr. 311D/2009, nr. 312D/2009, nr. 313D/2009 și nr. 459D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ali Ansar și Muhammad Nawaz în dosarele nr. 7.676/2/2008 și, respectiv, nr. 7.677/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman și Muhammed Shabbir Hussain în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 și, respectiv, nr. 1.429/59/2008 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 201D/2009 și nr. 636D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, excepție ridicată de Zahid Hussain și Arshad Mahmood în dosarele nr. 7.680/2/2008 și, respectiv, nr. 7.679/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, observând identitatea parțială de obiect a dosarelor strigate, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 199D/2009, nr. 201D/2009, nr. 311D/2009, nr. 312D/2009, nr. 313D/2009, nr. 459D/2009 și nr. 636D/2009 la Dosarul nr. 35D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 7.675/2/2008, nr. 7.676/2/2008, nr. 7.680/2/2008, nr. 7.677/2/2008 și nr. 7.679/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 și nr. 1.429/59/2008 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, precum și a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din același act normativ.

Excepțiile au fost ridicate de Gondal Bilal Ahmad, Ali Ansar, Zahid Hussain, Muhammad Nawaz, Arshad Mahmood și, respectiv, de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman și Muhammed Shabbir Hussain în cauze având ca obiect soluționarea cererilor formulate în vederea prelungirii duratei de luare în custodie publică a acestora de către Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea excepțiilor, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare și dreptul de acces liber la justiție, întrucât nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică și deoarece limitează durata procedurii. Se arată că se aduce o gravă atingere independenței judecătorului, care nu pronunță soluția în urma examinării tuturor susținerilor părților și probelor administrate, aceasta fiind impusă de însuși textul de lege criticat. În opinia autorilor excepțiilor, este nesocotit și principiul egalității părților în proces, întrucât textul de lege criticat exceptează Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă. Se susține că, în cadrul procesului prin care se solicită prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor, nu se respectă toate garanțiile procesuale prevăzute de lege. În fine, precizează că măsura este privativă de libertate, constituind și o restrângere a libertății de circulație.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 95 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcă dispozițiile din Constituție invocate de autorii excepției.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în punctele de vedere trimise în dosarele nr. 35D/2009, 199D/2009 și 459D/2009, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului opinează că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 97 alin. (5) și (7):

"

(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă.

.................................................................................

(7) În situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabilește că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garantează dreptul la apărare și art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. De asemenea, invocă și dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, atât în varianta anterioară republicării din 2008, cât și în forma actuală, care, de altfel, a consacrat aceeași soluție legislativă. În acest sens, pot fi menționate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Decizia nr. 28 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 384 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009. Prin deciziile amintite, analizând criticile prin prisma acelorași dispoziții constituționale ca cele invocate în cauza de față, Curtea a statuat, în esență, că prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României constituie o măsură solicitată unei instanțe de judecată, respectiv curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, și hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces care întrunește toate exigențele cerute unui proces echitabil într-o societate democratică. Sunt astfel garantate atât accesul liber la justiție al pârâtului și exercitarea dreptului la apărare, cât și independența judecătorului, acesta urmând să hotărască în mod liber, nicio prevedere din textele de lege criticate nefiind de natură să îl direcționeze în mod automat spre o anumită soluție.

În ceea ce privește susținerea referitoare la exceptarea Ministerului Administrației și Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă, Curtea constată că autorii excepției sunt de fapt nemulțumiți de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care să impună acestei autorități obligația plății unei astfel de taxe. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu poate să modifice sau să completeze textele de lege ce îi sunt supuse controlului, asemenea atribuții intrând în competența exclusivă a puterii legislative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ridicată de Gondal Bilal Ahmad, Ali Ansar, Zahid Hussain, Muhammad Nawaz și Arshad Mahmood în dosarele nr. 7.675/2/2008, nr. 7.676/2/2008, nr. 7.680/2/2008, nr. 7.677/2/2008 și, respectiv, nr. 7.679/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman și Muhammed Shabbir Hussain în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 și, respectiv, nr. 1.429/59/2008 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...