Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 711/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 iunie 2009

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1.325/2008.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 47.338/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în cauza ce are ca obiect judecarea unor cereri privind drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 este neconstituțional, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4), ~art. 126~ alin. (6) și ~art. 146~ lit. a) și c) din Constituție, "în măsura în care este interpretat în sensul că se dă în căderea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi, ordonanțe și acte administrative cu caracter normativ".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate că ele conferă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prerogativa de a anula sau refuza aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 1.325/2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dispoziții care au următorul conținut:

"

(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

(2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.

(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării.

(5) Acțiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul instituției sau în alt loc stabilit de acesta.

(6) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.

(8) Hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (4) referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative și ale art. 146 lit. a) și c) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea reține că prin Decizia nr. 997/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, s-a pronunțat din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate cu cele existente în cauza de față. Prin această decizie a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că - în ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 - sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, referitoare la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate în cazul în care prevederile supuse controlului de constituționalitate au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară. Întrucât încheierea Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost sesizată Curtea Constituțională este din 23 iunie 2008, iar decizia Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) a fost publicată la data de 18 noiembrie 2008, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege a devenit inadmisibilă.

II. Curtea constată că asupra prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 s-a mai pronunțat, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate decât cele existente în cauza de față, prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Ținând cont de acestea, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, referitoare la inadmisibilitatea excepției în cazul în care prevederile supuse controlului de constituționalitate au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară, deoarece criticile autorului excepției sunt diferite față de cele avute în vedere în Decizia Curții Constituționale nr. 1.325/2008.

În consecință, analizând criticile formulate referitoare la alin. (1), (2), (4) - (10) ale art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, așa cum a statuat prin Decizia nr. 997/2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2), (4)-(10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...