Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 299/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 910-914 din Codul de procedură civilă

Modificări (...), Reviste (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 iulie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 909-913 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Niță în Dosarul nr. 1.226/198/2014 al Judecătoriei Brezoi și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.206D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care prezintă situația de fapt, sens în care anexează documente, și face precizări asupra excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care arată că autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, fiindu-i încălcat accesul liber la justiție, întrucât creditorul este lipsit de dreptul câștigat printr-un titlu executoriu și, implicit, este lipsit de dreptul de a avea legături personale cu copilul său.

5. Apreciază că, în realitate, dispozițiile legale criticate conțin mai multe măsuri menite să constrângă debitorul obligației la executare, astfel încât acestea sunt în concordanță cu rigorile dreptului la un proces echitabil. Pentru cele arătate, formulează concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 21 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.226/198/2014, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 909-913 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Niță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate împotriva procesului-verbal al executorului judecătoresc prin care acesta a oprit executarea silită după sesizarea parchetului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale deoarece lasă la dispoziția debitorului de rea- credință posibilitatea de a amâna sau stinge efectele unei hotărâri judecătorești definitive sau executorii, inclusiv posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul și că lipsește creditorul de dreptul câștigat printr-un titlu executoriu și implicit de a avea legături personale cu copilul său.

8. Judecătoria Brezoi opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate și constatării că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 148 din Constituție, fiind instituite garanții suficiente pentru asigurarea unui proces echitabil.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale ale art. 910-914 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 909-913 din Codul de procedură civilă. Însă, Curtea observă că înainte de sesizarea sa Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar textele legale criticate, în urma renumerotării, se regăsesc, în realitate, la art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate reglementează procedura cuprinsă în secțiunea a 2-a - Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori a capitolului IV - Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face din Codul de procedură civilă din titlul III - executarea silită directă al cărții a V-a - Despre executare silită din Codul de procedură civilă.

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Legea fundamentală.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează procedura de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, atunci când copilul minor a fost încredințat unuia dintre părinți, unui terț sau unei instituții de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, iar persoana care deține copilul încearcă să se sustragă de la executarea hotărârii, având un caracter de noutate în legislația procesual civilă. Procedura reglementată de textele legale criticate prevede că în cazul refuzului debitorului obligației de încredințare a minorului de a executa această obligație pot fi luate măsuri de constrângere de natură patrimonială prevăzute de lege pentru neexecutarea obligațiilor de a face, respectiv când obligația nu este evaluabilă în bani [art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar dacă debitorul este de rea-credință legiuitorul a reglementat obligația executorului judecătoresc de a sesiza parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale.

17. Curtea reține că executarea silită începe prin comunicarea încheierii de încuviințare a executării împreună cu o somație emisă de executorul judecătoresc către debitor prin care i se aduc la cunoștință termenul de executare și procedura [art. 910 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. Dacă debitorul nu se conformează somației și refuză executarea obligației, creditorul poate cere executorului judecătoresc să solicite instanței de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 906 din Codul de procedură civilă, respectiv să oblige debitorul, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, la plata unei penalități, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. În situația în care, în termen de trei luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalităților, debitorul nu își execută obligația, instanța de executare va fixa suma definitivă, prin încheiere definitivă și executorie [art. 910 alin. (3) din Codul de procedură civilă]. Executorul judecătoresc va proceda la executarea silită dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii de stabilire a penalităților debitorul nu execută obligația sa [art. 911 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului, a unui psiholog, dacă este cazul, și cu concursul agenților forței publice [art. 911 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă].

18. Penalitatea stabilită de instanța de judecată va curge până la momentul îndeplinirii obligației, dar nu poate depăși 3 luni de la comunicarea încheierii prin care a fost stabilită [art. 912 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Dacă în acest termen, de trei luni, debitorul nu își îndeplinește obligația ori este de rea-credință și ascunde minorul în scopul neexecutării, legiuitorul a reglementat o soluție legislativă severă stabilind o sancțiune mai drastică decât cea a penalităților, respectiv debitorul este pasibil a se supune rigorilor legii penale, întrucât executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești [art. 912 alin. (2) din Codul de procedură civilă].

19. Prin urmare, din analiza textelor legale menționate, Curtea observă că legiuitorul a reglementat mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale. Reviste (1)

20. Referitor la critica privind posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în funcție de vârsta copilului un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului executorul judecătoresc va relua procedura executării silite.

21. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea reține că procedura criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil garantat constituțional și convențional. Dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție prevăd judecarea proceselor în mod echitabil și soluționarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfințit și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanție a principiului egalității, iar termenul rezonabil o garanție a faptului că justiția asigură realizarea drepturilor și libertăților cetățenilor, cu eliminarea tergiversărilor și a mijloacelor șicanatorii. Or, procedura legală criticată instituie suficiente garanții pentru asigurarea unui proces echitabil și a termenului rezonabil.

22. Totodată, Curtea reține că legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancțiuni penale, având în vedere gravitatea opoziției la executare a debitorului, precum și valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancțiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Revine instanțelor judecătorești competente calificarea încadrării faptei săvârșite, având în vedere trimiterea generică pe care o operează dispozițiile legale criticate la normele de incriminare incidente în funcție de specificul situațiilor.

23. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție în susținerea excepției, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Niță în Dosarul nr. 1.226/198/2014 al Judecătoriei Brezoi și constată că dispozițiile art. 910-914 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brezoi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 mai 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
CCR: Suntem într-un caz de alienare parentală?
;
se încarcă...