C U R T E A, | Decizie 299/2016

Acesta este un fragment din Decizia nr. 299/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 909-913 din Codul de procedură civilă. Însă, Curtea observă că înainte de sesizarea sa Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar textele legale criticate, în urma renumerotării, se regăsesc, în realitate, la art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate reglementează procedura cuprinsă în secțiunea a 2-a - Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori a capitolului IV - Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face din Codul de procedură civilă din titlul III - executarea silită directă al cărții a V-a - Despre executare silită din Codul de procedură civilă.

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Legea fundamentală.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează procedura de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, atunci când copilul minor a fost încredințat unuia dintre părinți, unui terț sau unei instituții de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, iar persoana care deține copilul încearcă să se sustragă de la executarea hotărârii, având un caracter de noutate în legislația procesual civilă. Procedura reglementată de textele legale criticate prevede că în cazul refuzului debitorului obligației de încredințare a minorului de a executa această obligație pot fi luate măsuri de constrângere de natură patrimonială prevăzute de lege pentru neexecutarea obligațiilor de a face, respectiv când obligația nu este evaluabilă în bani [art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar dacă debitorul este de rea-credință legiuitorul a reglementat obligația executorului judecătoresc de a sesiza parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale.

17. Curtea reține că executarea silită începe prin comunicarea încheierii de încuviințare a executării împreună cu o somație emisă de executorul judecătoresc către debitor prin care i se aduc la cunoștință termenul de executare și procedura [art. 910 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. Dacă debitorul nu se conformează somației și refuză executarea obligației, creditorul poate cere executorului judecătoresc să solicite instanței de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 906 din Codul de procedură civilă, respectiv să oblige debitorul, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, la plata unei penalități, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. În situația în care, în termen de trei luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalităților, debitorul nu își execută obligația, instanța de executare va fixa suma definitivă, prin încheiere definitivă și executorie [art. 910 alin. (3) din Codul de procedură civilă]. Executorul judecătoresc va proceda la executarea silită dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii de stabilire a penalităților debitorul nu execută obligația sa [art. 911 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului, a unui psiholog, dacă este cazul, și cu concursul agenților forței publice [art. 911 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă].

18. Penalitatea stabilită de instanța de judecată va curge până la momentul îndeplinirii obligației, dar nu poate depăși 3 luni de la comunicarea încheierii prin care a fost stabilită [art. 912 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Dacă în acest termen, de trei luni, debitorul nu își îndeplinește obligația ori este de rea-credință și ascunde minorul în scopul neexecutării, legiuitorul a reglementat o soluție legislativă severă stabilind o sancțiune mai drastică decât cea a penalităților, respectiv debitorul este pasibil a se supune rigorilor legii penale, întrucât executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești [art. 912 alin. (2) din Codul de procedură civilă].

19. Prin urmare, din analiza textelor legale menționate, Curtea observă că legiuitorul a reglementat mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale. Reviste (1)

20. Referitor la critica privind posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în funcție de vârsta copilului un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului executorul judecătoresc va relua procedura executării silite.

21. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea reține că procedura criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil garantat constituțional și convențional. Dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție prevăd judecarea proceselor în mod echitabil și soluționarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfințit și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanție a principiului egalității, iar termenul rezonabil o garanție a faptului că justiția asigură realizarea drepturilor și libertăților cetățenilor, cu eliminarea tergiversărilor și a mijloacelor șicanatorii. Or, procedura legală criticată instituie suficiente garanții pentru asigurarea unui proces echitabil și a termenului rezonabil.

22. Totodată, Curtea reține că legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancțiuni penale, având în vedere gravitatea opoziției la executare a debitorului, precum și valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancțiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Revine instanțelor judecătorești competente calificarea încadrării faptei săvârșite, având în vedere trimiterea generică pe care o operează dispozițiile legale criticate la normele de incriminare incidente în funcție de specificul situațiilor.

23. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție în susținerea excepției, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 299/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 299/2016:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
Reviste:
CCR: Suntem într-un caz de alienare parentală?
;
se încarcă...