Revista de Drept social nr. 4/2015

Conflict de muncă având ca obiect despăgubiri constând din dobânda aferentă drepturilor salariale plătite cu întârziere. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune. Aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 7/27.04.2015 pronunțată de îCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Apel admis, Editura Rosetti
de Curtea de Apel București

06 decembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Fiind o acțiune cu caracter patrimonial este supusă condiției de fond a prescripției dreptului material la acțiune în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, deplin aplicabil în cauză în raport cu dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 și ale art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Consecința practică este aceea că dreptul reclamantei de a obține prin intermediul instanței de judecată daune interese anterioare datei de 28.03.2011 (acțiunea fiind formulată la data de 28.03.2014) este prescris.

Acest raționament a fost confirmat și prin decizia nr. 7/27.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 31 martie 2014 reclamanta L.M.A. a chemat în judecată pe pârâții TB, CAB, MJ și PICCJ, solicitând a se dispune obligarea acestora la plata dobânzii legale pentru sumele plătite cu întârziere, calculată de la data de 15.10.2010 și până la momentul plății efective, precum și obligarea pârâților la plata către reclamantă a dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate, începând cu data de 15.10.2010 și până la plata integrală a sumelor respective, astfel cum rezultă din sentința Civilă nr. 936, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a la data de 03.02.2010, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 4250/R, pronunțată la data de 15.10.2010 de Curtea de Apel București, Secția a VII-a.

Prin sentința civilă nr. 8552 din data de 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune și, în consecință, respinsă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.936/3.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale , rămasă irevocabilă prin decizia nr.4250R/15.10.2010 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale (filele 6 - 12), a fost constatat dreptul reclamantei de a încasa de la pârâții TB, CAB și MJ sumele reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada aprilie 2008 - decembrie 2008, iar de la pârâtul PICCJ pentru perioadele 22.12.2008 - 1.03.2009 și 31.05.2009 - 12.11.2009, actualizate cu indicele de inflație.

În cauză reclamanta a pretins obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor cuvenite cu titlu de spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate de la data de 15.10.2010, însă dreptul său de a pretinde pe cale silită plata dobânzii s-a stins întrucât a fost exercitat cu depășirea termenului de prescripție.

Astfel, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Art.1088 alin.1 și 2 din C. civ. de la 1864, act normativ incident în speță întrucât, potrivit art.6 alin.5 din Codul civil - Legea nr.287/2009, dispozițiile legii noi se aplică actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, prevede dreptul creditorului la daunele - interese pentru neexecutarea unei obligații având ca obiect o sumă oarecare, care nu poate cuprinde decât dobânda legală, fără a fi ținut a justifica vreo pagubă, aceasta cuvenindu-se din ziua cererii în judecată, în afara situațiilor în care, după lege, dobânda curge de drept.

De asemenea, potrivit art.1 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune ce are un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal stingându-se și dreptul la acțiunea privind drepturile accesorii. Art.7 alin.1 din același act normativ mai stabilea că prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar potrivit art.12, în cazul în care debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.

Acestea fiind dispozițiile legale incidente în cazul obligațiilor succesive ale pârâților, având ca obiect plata drepturilor bănești cu titlu de spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, a fost constatat că dreptul la încasarea dobânzii legale pentru neexecutarea sau pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a dreptului salarial pe perioadele aprilie 2008 - decembrie 2008, 22.12.2008 - 1.03.2009 și 31.05.2009 - 12.11.2009, care este un drept accesoriu, s-a născut la data nașterii dreptului de a pretinde silit executarea obligației principale având ca obiect sporul de 50%, astfel că, în raport de scadența fiecărei obligații principale, acționarea în justiție la data de 31.03.2014 în scopul recunoașterii dreptului la dobânda legală s-a făcut cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, motiv pentru care nu mai poate fi recunoscut, fiind stins.

Argumentele titularei cererii de chemare în judecată, referitoare la întreruperea cursului prescripției ca urmare a recunoașterii debitului principal prin actele normative de eșalonare a plății nu rezistă analizei și nu au putut fi în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate, referitoare la prescripția extinctivă, întrucât prin OUG nr.71/2009, prin OUG nr.45/2010 și prin Legea nr.230/2011 pentru aprobarea OUG nr.71/2009 nu au fost recunoscute creanțele cu titlu de drepturi salariale, ci s-a reglementat numai modul de executare a obligațiilor de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, fiind stabilită chiar și suspendarea de drept, pe perioada eșalonării termenelor de plată prevăzute în actele normative, a oricărei proceduri de executare silită. Pentru ca un act de recunoaștere a obligației de plată să producă efectele întreruperii cursului prescripției dreptului de a pretinde silit recunoașterea dreptului, în sensul prevăzut de art.16 alin.1 din decretul nr.167/1958, este necesar ca acesta să emane de la debitor anterior obținerii de către creditor a unui titlu executor, căci de la momentul obținerii titlului executor începe să curgă un nou termen de prescripție, și anume acela al executării silite, care este reglementat de art.6 din decretul nr.167/1958. Actele normative invocate de reclamantă au reglementat numai modalitatea de executare a obligațiilor constatate prin hotărârile judecătorești și nu pot fi calificate drept recunoașteri ale drepturilor de creanță ale unor categorii de salariați.

De asemenea, Decizia nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin (1), alin (2) teza I și art.1535 alin. (1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate creditorilor ce fac parte din personalul din sectorul bugetar, care dețin titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare, însă aceste drepturi trebuie să fie recunoscute la rândul lor prin titluri executorii, deci trebuie să fie formulate cu respectarea normelor legale referitoare la prescripția extinctivă, aplicabile la momentul nașterii dreptului de a le pretinde silit.

În consecință, a fost reținut că dreptul reclamantei de a pretinde obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor cu titlu de spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică s-a prescris întrucât a fost exercitat cu depășirea termenului reglementat de art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, care a început să curgă de la data nașterii dreptului principal având ca obiect sporul de 50%, precum și că modalitatea de executare a obligației principale recunoscută prin titlu executoriu, care a fost eșalonată prin acte normative, nu prezintă relevanță pentru modul în care a curs termenul de prescripție și nu poate afecta cursul prescripției dreptului de a obține recunoașterea pretențiilor cu titlu de dobândă, acțiunea fiind respinsă pe cale de excepție.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, art.161, art.274 Codul Muncii republicat, art.525,1082 și 1088 din vechiul Cod Civil, art.1531, 1535 din noul Cod Civil, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Susține apelanta că analizând motivele expuse de instanța de fond în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și, drept urmare, respingerea cererii de chemare în judecată, rezultă fără dubiu că Sentința Civilă nr. 8552/19.09.2014 este netemeinică și nelegală.

În acest sens, se poate observa că instanța de fond a interpretat în mod greșit și superficial dispozițiile de drept cu privire la prescripția extinctivă, fără să țină cont de toate aspectele incidente în prezenta speță.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...