Revista de Drept social (Rosetti) nr. 3/2015

Constatare vechime neîntreruptă în muncă, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Târgu Mureș

06 noiembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Reclamanta s-a angajat și a început să presteze munca începând cu luna februarie 2009 în favoarea pârâtei, fără întrerupere, fără a beneficia de concedii fără plată, fiind remunerată pentru toată perioada, însă fără a se fi virat contribuțiile de asigurări sociale legale.

Prima instanță a soluționat cauza cu aplicarea prevederilor art. 153 coroborat cu art.54 și art.34 din Codul muncii, reținând corect atât perioada ce constituie vechime neîntreruptă în muncă a reclamantei la societățile apelante și necesitatea corelării de către angajator a mențiunilor din registrul general de evidență a salariaților, cât și caracterul întemeiat pe dispozițiile art.40 alin.2 lit.f din Codul muncii, al cererii reclamantei de obligare a pârâtelor la virarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru perioada în discuție.

Prin sentința civilă nr.1767 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în dosar nr.1929/102/2014, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. F. S.R.L., s-a constatat vechimea neîntreruptă în muncă a reclamantei în perioada 02.02.2009 - 05.01.2011, la societatea pârâtă S.C. I. F. S.R.L., a obligat pârâta S.C. I. F. S.R.L. la rectificarea mențiunilor efectuate în registrul de evidență a salariaților, în sensul operării vechimii neîntrerupte în muncă a reclamantei pentru perioada 02.02.2009 - 05.01.2011, a obligat pârâta S.C. I. F. S.R.L. la virarea tuturor contribuțiilor de asigurări sociale de stat aferente reclamantei pentru perioada 02.02.2009 - 05.01.2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S. E. C. S.R.L., s-a constatat vechimea neîntreruptă în muncă a reclamantei în perioada 06.01.2011 - 21.02.2014, la societatea pârâtă S.C. I. S. E. C. S.R.L., a obligat pârâta S.C. I. S. E. C. S.R.L. la rectificarea mențiunilor efectuate în registrul de evidență a salariaților, în sensul operării vechimii neîntrerupte în muncă a reclamantei pentru perioada 06.01.2011 - 21.02.2014, a obligat pârâta S.C. I. S. E. C. S.R.L. la virarea tuturor contribuțiilor de asigurări sociale de stat aferente reclamantei pentru perioada 06.01.2011- 21.02.2014, a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că din adeverința nr.87 din 04.03.2014 emisă de pârâta SC I. F. SRL rezultă că reclamanta a fost încadrată în muncă la această societate în perioada 02.04.2009-05.01.2011, în funcția de muncitor necalificat, perioadă în care ar fi beneficiat de 161 zile de concediu fără plată. S-a mai reținut că din adeverința nr.86/04.03.2014 eliberată de pârâta SC I. S. E. C. SRL reiese că reclamanta a fost salariata acestei societăți în perioada 06.01.2011-21.02.2014, interval în care ar fi fost pontată în 300 de zile de concediu fără plată. Acordarea concediilor fără plată pentru reclamantă se reflectă și în adeverința nr.12186/29.01.2014 întocmită de Casa Județeană de Pensii Mureș. Prima instanță a reținut că astfel cum reiese din prevederile art.153 coroborate cu art.54 din Codul muncii, suspendarea contractelor individuale de muncă ale reclamantei încheiate cu societățile pârâte, pentru concedii fără plată, putea interveni numai cu acordul expres al reclamantei, dar că nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea acord. S-a apreciat că dimpotrivă, din depoziția martorei audiată în cauză rezultă că reclamanta s-a angajat și a început să presteze munca începând cu luna februarie 2009 în favoarea pârâtei SC I. F. SRL, fără întrerupere, fără a beneficia de concedii fără plată, fiind remunerată pentru toată perioada, însă fără a se fi virat contribuțiile de asigurări sociale legale. S-a reținut că în conformitate cu prevederile art.272 din Codul muncii, societăților angajatoare le revenea obligația procesuală imperativă de a depune dovezile în apărarea lor, până la prima zi de înfățișare și că față de refuzul pârâtelor de la depune înscrisurile solicitate apoi de instanță, au devenit incidente prevederile art.273 din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe pârâtele SC I. F. SRL și SC I. S. SRL au declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtele susțin că sentința atacată este nelegală și arată că intimata reclamantă D. E. a prestat activitate remunerată în baza contractului individual de muncă semnat de către aceasta începând cu data de 02.04.2009, așa cum a fost înscris și în carnetul de muncă. Arată că la data completării carnetului de muncă conform prevederilor Ordinului 1083/2011, s-au solicitat din nou documentele care atestă calitatea de salariat, respectiv contractele de muncă și state de plată pentru luna decembrie 2010 și este posibil să fi rămas la ITM exemplarul de contract al societății. Se arată că de altfel, înainte de semnarea contractului individual de muncă, intimata reclamantă a depus la data de 10.03.2009 declarația pe proprie răspundere potrivit căreia carnetul de muncă se află a ITM și susține că în aceste condiții, contractul individual de muncă nu putea fi încheiat anterior și depus la ITM București fără să fie însoțit de carnetul de muncă sau declarația pe proprie răspundere cu privire la deținerea sau lipsa carnetului de muncă. Se invocă și prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.130/1999 și se susține că numai ITM București a avut atribuții legale în ceea ce privește completarea carnetelor de muncă, deci prin înscrierea contractului de muncă cu începere de la data de 02.04.2009 se certifică legalitatea acestuia. Solicită înlăturarea probei testimoniale administrată în primă instanță și se arată că declarația martorei R. V., aflată ea însăși în litigiu cu pârâtele, nu poate fi obiectivă. Solicită a se avea în vedere ca document care atestă începutul activității, contractul de muncă semnat de reclamantă și consemnat în carnetul de muncă. Se mai arată că în alt litigiu pe care societatea apelantă îl poartă cu martora R. V. este depus în dosarul acelei cauze contractul de muncă al salariatei, ceea ce constituie o dovadă a faptului că apelanta a înmânat un exemplar din contractele individuale de muncă salariaților.

Apelantele invocă în continuare în temeiul art.268 alin.2 din legea nr.53/2003, prescripția în ceea ce privește dreptul reclamantei intimate de a solicita rectificarea mențiunilor efectuate în registrul de evidență a salariaților pentru perioada anterioară datei de 23.05.2011, respectiv pentru începerea activității la data de 02.02.2009, așa cum se solicită prin cererea de chemare în judecată. Apelanta arată că cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze a fost înregistrată de reclamantă la Tribunalul Mureș la data de 23.05.2014.

Se arată în continuare că pentru neconcordanțele identificate pentru perioada lucrată au fost efectuate corecțiile în declarațiile transmise la Casa de Pensii București, prin depunerea declarațiilor rectificative potrivit prevederilor legale. Pentru perioada 2009-31.12.2010 corecțiile au fost efectuate prin depunerea declarațiilor rectificative direct la casa de pensii în data de 04.08.2014; pentru perioada 2011-2014 corecțiile au fost efectuate prin transmiterea on line a declarațiilor rectificative (declarația 112) la ANAF, aceste declarații fiind transmise pentru toți angajații societății. Se mai arată că potrivit procedurilor Casei de Pensii, eliberarea adeverințelor privind stagiile de cotizare se efectuează individual sau în baza unei procuri notariale, motiv pentru care societatea nu poate atașa rezultatele demersurilor efectuate pentru corectarea neconcordanțelor. Cu privire la plata contribuțiilor de asigurări sociale rezultate din efectuarea corecțiilor prin declarațiile rectificative, apelantele arată că acestea reprezintă creanțe fiscale potrivit Codului de procedură fiscală și se achită conform prevederilor art.114-116 din OG 92/2003. Plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale înscrise suplimentar în declarațiile rectificative vor fi achitate conform sumelor înscrise în fișa de plătitor din evidența administrației financiare, având în vedere că societatea I. S., prin activitatea desfășurată are de primit lunar TVA care se compensează cu datoriile la bugetul general consolidat, iar diferența rezultată în plus peste nivelul impozitelor datorate este virată în contul bancar al societății.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...