Revista de Drept social nr. 3/2015

Decizie de eliberare din funcție a unui funcționar public, în situația desființării instituției în cadrul căreia activa, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Bacău

06 noiembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Întrucât reclamantul a fost eliberat din funcție ca urmare a desființării Gărzii Financiare, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, nu se pot reține pretinse încălcări ale legislației din domeniul funcției publice ori ale Codului muncii, incidente în alte situații, în care încetarea raportului de serviciu are loc din alte cauze. Motivele de anulare a deciziei de eliberare din funcție au fost respinse de instanța de fond prin aplicarea corectă a normelor incidente, condiții în care recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 377/CA/30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 5415/103/2013, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A.C.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în numele și pentru Garda Financiară - Comisariatul General, acțiune prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1430/23.09.2013, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu salariile cuvenite pentru funcția deținută anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, expunând, punctual, următoarele critici:

1. Instanța de fond a reținut în mod nelegal că decizia contestată este corespunzător motivată, aplicând greșit dispozițiile Legii nr. 188/1999, care se completează cu cele din Codul muncii, ignorând dispozițiile art. 76 și 78 din Cod, care impun ca decizia de concediere să fie motivată în fapt și comunicată salariatului, sub sancțiunea nulității. În ce privește motivarea în drept, nu s-a precizat în decizie care din cele două situații reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din legea 188/1999 constituie temeiul juridic al eliberării din funcție, iar recurentul apreciază că nu era incidentă nici una din cele două situații la care face referire textul citat; având în vedere că instituția în cadrul căreia funcționa recurentul a fost preluată prin absorbție, acest susține că erau incidente dispozițiile art. 235 din Codul civil, potrivit cărora „În cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe “, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Sub un alt aspect, recurentul învederează că instanța de fond a stabilit în mod greșit că eliberarea sa din funcție a intervenit ca urmare a desființării instituției, care și-a încetat activitatea, concluzie contrară prevederilor OUG 74/2013, astfel că motivele reținute de tribunal sunt străine de natura pricinii, potrivit cu art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă.

Instanța de fond a reținut în mod nelegal că necomunicarea deciziei în termen de 5 zile de la emitere nu ar fi sancționată cu nulitatea absolută, contrar dispozițiilor art. 78 Codul muncii, care completează dispozițiile Legii 188/1999, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

2. Instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta ar fi dovedit îndeplinirea cerințelor impuse de art. 99 alin. 6 din legea 188/1999, contrar dovezilor de la dosar.

3. Pârâta nu a respectat dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, iar instanța de fond a stabilit greșit că avizul ANFP nu ar fi necesar în cazul desființării instituției, contrazicând astfel concluziile anterioare, potrivit cărora Garda Financiară a fost preluată prin absorbție.

4. În cauză erau aplicabile dispozițiile art. 100 alin. 1 din Legea 188/1999, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din cadrul Agenției care ocupă funcția de inspector antifraudă sunt identice cu cele ale comisarilor Gărzii Financiare, concluziile tribunalului sub acest aspect fiind greșite; totodată s-au încălcat și dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999 , cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat.

5. Decizia de eliberare din funcție încalcă principiul stabilității funcției publice și conduce la un tratament discriminatoriu, iar instanța de fond a apreciat greșit că aceste aspecte nu se impun a fi analizate, aspect ce se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă. Recurentul solicită a se avea în vedere că măsurile de reorganizare au fost diferite pentru funcționarii publici din cadrul Administrației Naționale a Vămilor, față de cei din DGFP și au încălcat principiul stabilității funcției publice, consacrat de art. 3 din Legea nr. 188/1999.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...